UNIREA e din veacuri forța vie
Ce ne-a ținut aici lumini în efemer,
E dorul absolut de veșnicie
Și-i jertfa noastră ce nu ține de mister.
Unirea este singura durere,
Și-i singura virtute ce unește ani
În care-am ars și rugă și tăcere
Dar am văzut și vânzătorii de doi bani.
Unirea este sfântă datorie
Când frații simt în dor aceeași rădăcină,
Și este pentru nemurire sacra vie
Din care ne-am zidit ginta latină.
Unirea este dor și libertate,
Unirea e un vis adus din rai,
În ea suntem ce-am fost : eternitate…
Iar fără ea am fi un plâns celest de nai.
Alegeți dar, ce vreți să fim : Unire?
Sau dacă nu, o viscolire mută-n iarbă,
Un vis pierdut ce cade din uimire
Ca lacrima ce tremură în barbă ?
UNIREA e trăirea înțeleaptă,
În care viitorul ni l-am pus,
E semnul ce spre viață ne așteaptă
Pe crucea și Golgota lui Iisus.
De-am merita noi veacuri de lumină
O, Doamne, Ție toate ți se-nchină !…
––––––––-
Ilarion BOCA
7 noiembrie, 2018