Orice bucurie
Glasul tău adună tăcerea-n romburi
de năvoade destrămate
la marginea unui cuvânt eșuat,
amestecă ochiul albastre ispite
încolăcite pe diagonala unui vis
Cocleala unui regret a-nfrunzit
în rotunjimea șoaptelor
rătăcind umbre concav încercănate
de-un somn viscolit
Consistența uitării palpită-n frunze
cuprinse-ntr-o formulă alchimică
și-n pragul unui gol descântă un gând
carnavalul incendiat de săruturi
Între noi un interval de melancolie
din două aripi arse-n plumb de gravitație
spasmodic se stinge
pe pleoapele aceleiași iubiri.
Orice bucurie devine respirația
unui abis neînscris în cercul cuvintelor.
—————————–
Alice PUIU
Noiembrie, 2018
Imagine: Catherine Rey – watercolour