mai pun de rugă
mai mult decât soarele la amiază
încălzești și topești inima rece ca piatra
te scufunzi după noi
ticăie-n șoapte somnul dulce
la nunta morții îmbătrânite
ceasul e o față de demon
un ochi în moaca de oțel
solicită vedere în orizontul cenușiu
prind de mână
un înger atunci când sună
grăbit mă trezesc la un pas de rugăciunea
plecată spre scara lui iacob
o trag de umeri mă lupt disperat
o țin de picioare mă zbat nu mă las
se moare în viață mai bine
decât capul ascuns al unui călău
dezvrăjită din mine
o rugă ce știu
cuibărit lângă piept
îi stau în rostire
primul cui am cercat
ehei… coboară un înger
mai ai de urcat
————————–——————
Gavril Iosif SINAI
Octombrie 2019
FRUMOS