Tristețe
Aș vrea să dezbrac toamna de tristețe,
S-o mângâi cu-ale sufletului raze,
Un fel de dragoste-mpletită cu tandrețe,
Un dor îngemănat în ale ei oaze.
Mă-nghite un noian de simțăminte
Și parc-aș vrea să-mi dojenesc destinul,
Se-neacă lacrima-n tăceri dintre cuvinte,
Pe când retina să-nfloreasc-ar vrea seninul…
Sufletu-și scutură povara-ngreunată,
Dorințe-aruncă, rămânând în goliciune,
Singurătatea își făcu culcuș pe dată,
Din vise focul preschimbându-se-n tăciune.
Sunt mică, sunt prea mică-aici sub soare,
O frunză smulsă, colo-n zarea-nvolburată,
Sunt poate-un strop din dorul care doare,
Un strigăt mut dintr-o privire disperată.
——————————————-
Ala MUNTEAN
Republica Moldova
16 octombrie 2019