Calea destinului nostru…
– Nu-mi contamina tăcerea … pretinzând că mă iubeşti!,
… sunt sătul de vorbe goale şi de tristele-ţi poveşti.
”- Printre vise-ndrăgostite … de purtări adolescente!”,
… tu dă-mi voie să le cred, uneori, c-am reticente.
– În pastila lor de seară … eu am pus speranţa mea!,
… conştient de-nsemnătatea, verbului temut … a vrea.
”- Te invit să-mi guşti tăcerea, fluierând în gând stingheră!”,
… şi să-mi motivezi speranţa … cum că nu e o himeră.
… ud de clipele-ţi marine … asaltat de calamari,
(am privit oceanul vieţii, pregătit c-o să apari).
… pe un mal de scoici sătule … de tristeţi beligerante,
sau de clipe acuzate, că ar fi … cam vagaboande.
– Mi-ai desfiinţat uitarea … cu sărutul tău de ieri!,
… dar şi tot trecutul meu … decedat de primăveri.
… ca în vara ce aşteaptă, mult doritul tău, miros,
tot albastrul neputinţei, să ne pară de prisos.
– În regalul meu de vise … viaţa-i domul cu rechini!,
… unde tu, din neştiinţă, mai mereu, i te închini.
”- Te invit la mariajul … sorţii noastre provizorii!”,
ca să obligăm tăcerea la litigii meritorii.
… printre alge submarine, verzi şi brune, te-am găsit,
deschizându-mi dor muţesc … înspre al tău Infinit.
”- Eu mă simt … zeul Neptun, cu falangele de lut!”,
Unde visu-mi se tot joacă, aşteptând al tău sărut.
– Nu-mi contamina tăcerea … pretinzând că mă iubeşti!,
… sunt sătul de vorbe goale şi de tristele-ţi poveşti.
”- O să fac, ce fac de-o viaţă! – Am să-ţi dau mereu târcoale”!,
… ca-n final, destinul meu … să găseacă a ta cale.
—————————————
Florin-Cezar CĂLIN
6 iunie 2019