Sâmbăta
Casa noastră azi tremură de friguri
Ea în plină iarnă nu mai are cuşmă
Pe cărarea veche lată dinspre drum
Nu mai e zăpadă nu mai este urmă
Doar un animal tremură-n ogradă
Cu singurătatea strânsă în fânețe
Nu mai vine-un om sau o pasăre
Să îl necăjească ori să-i dea binețe
De pe coşul casei greu nu mai colindă
Fum curat de iarnă spre alba grădină
Prin văzduhul curții ce de el mă leagă
Şi de mâna mamei astăzi în odihnă
Zilele se duc azi îmi pleacă satul
Cu tâmpla albită de lipsa lui mâine
Un ascet ce-n rugă azi se stinge gol
Fără să mai ceară dreptul lui la pâine
La icoana veche în casa încuiată
Şade busuiocul aşteptând de ani
Sub ştergarul mare gălbejit de viață
Iisus în genunchi tot la Ghetsimani
Mă întoarce gândul astăzi într-o casă
Ce-mi pare străină ce-mi pare a mea
O zăresc adesea pe mama prin curte
Dar mai des în rugă Mi-e inima grea
Tremură în curte o viață de câine
Tot mai singur astăzi şi mai pedepsit
N-are el în curte un om să-i arunce
O coajă de pâine şi-un cuvânt răstit
Poarta se deschide scârțâind cu jale
Nimeni n-o izbeşte în mersu-i grăbit
O rugină veche mărunt mărunt îi cade
Ea abia se mişcă şi cred că a surzit
———————————
Eugenia BUCUR
Slatina
11 ianuarie 2020