Întâia vamă
Azi cam bate vântul peste mine mamă,
Pe cărări de viață scrie a sfârșit,
Pași-mi grei se-nfruptă către asfintit
Și-am să trec icoană-a sufletului vamă.
Franjurii din mine, mai demult zglobii
Ca de căprioare, iuți și alintate,
Când își trec aievea coarnele pe spate
Și spintecă Cerul cu-ale lui tării.
Verdele privirii, ochi din răsărit
Oare unde-s toate, unde-au încăput ?
Ce-am rămas din mine, mamă ce-am făcut
Mai sunt eu aceeași, ori m-am rătăcit ?
Trupul vechi mă doare și-l aud strigând
Odihneste-ți timpul și mai ai răbdare
E departe calea și vezi noi hotare
Da-mi iau viața-n spate din capăt de gând.
Și mă duce vântul, unde-i cerul mamă ,
Peste răsărituri îmi scrie sfârșit !
Când mă uit mai bine, eu m-am asfințit
Și găsesc în cale, chiar întâia vamă.
Drumul florilor de mac
Hai cu mine-n macii verii
Să ne-nmiresmăm, că mor ,
Să ne-ncânte sub picior,
Roșul lor din crucea serii.
Și-amândoi pe răsărit
Peste iarba somnoroasă
Din câmpia luminoasă
Drum prin lanul miruit.
Din grăunțe date pâinii
Când adoarme vântul, lin
Parcă-mi vine să mă-nchin
Din încheietura mâinii.
Soarele pe Cer, Zefir,
Muște-n noi ca o felină
Iar plimbarea noastră lină
Să ne-o strângă de-o deșir .
Larg buchet de vâlvătăi
Le purced spre nas, spre gură
Vers din scrisa lor făptură
Ți-l înnod din zurgălăi.
Tu, te-mpiedici și te taci
Calul meu, ca mânji-n pântec,
Portativului din cântec
Am să-i sfredelesc doi maci.
Iar plimbarea, dulcea noastră
S-o refacem iar… și iar…
Fără file-n calendar
Noi, sub marea cea albastră.
Ceasu-mi bate tic…eu tac,
Luna zburdă îmbufnată
Focul florilor ne-arată
Drumul florilor de mac.
———————————
Emilia (Emma ) POENARIU SERAFIN
Sibiu
28 iunie 2019