ÎN MINE PORT O VINĂ
Mi-ai dat să beau iubite,când sete-aveam de tine,
Roua zorilor moi din palme ce-aveai fine…
Mi-ai așternut pe pântec covor de sărutări
Și cum mă-împresurai cu zeci de îmbrățișări!
Te strecurai în mine cu calm de primăvară
Și câte vorbe dulci, îmi spuneai-n orice seară,
Pe stunele iubirii și-n fremătări de noapte,
Mă rătăceai suav prin mângâieri și șoapte.
Pe trupul tău ades, m-am așternut năframă
Și-n suflet îmi doream să fiu încodat’ mamă…
,,Dar, cum să împlinesc voința unui dor,
Când pentru împlinire, există-un Creator”?
Mi-ai dat să beau iubite, nectarul auriu
Din fruct divin, ai spus; dar, n-aveam cum să știu,
Că acea licoarea era dintr-o neagră magie
Și-avea să mă despartă de tine… pe vecie.
………………………………………………….
Iubite acum e iarnă, amurgul meu mă tace,
Cu zile însorite, ninsori ori cu băltoace
În nopțile în care visul de dor suspină,
Îmi sângeră-amintiri cu-a neuitării vină.
Îmi simt amurgul trist sub soarele meu rece,
În mine port o vină mă doare și, nu-mi trece…
—————————————–
Elena VOLCINSCHI
(Din volumul ,,Amurguri și anotimpuri”, 2018 )
Multe mulțumiri !