Dorință de liniște
Din miezul sufletului ars de gânduri,
Zvâcnește-n van o ultimă scânteie,
Îmi iau condeiul și scriu aceste rânduri,
Ce mă – nsoțesc de-o vreme ca o cheie.
Mi-am pus demult la ușa inimii mele lacăt,
În lumea mea aparte, tăcută m-am închis,
Doar versu-i cel ce-mi mângâie în treacăt
Durerile amare, ce-n suflet mi-au pătruns.
Vise și amintiri mi le-adun într-un cufăr,
Pecete, o lacrimă amară voi pune peste ele,
Mă doare Întristarea, când văd cât de mult sufăr,
Precum un condamnat privind printre zabrele.
A destinului cărare, necunoscută – mi este,
Nu hotărăsc eu drumul pe unde am să merg,
Viața mea ca a orișicui e-o banală poveste,
Pe care o voi scrie în vers, s-o înțeleg.
În ceasurile nopții, când dorul rău mă arde,
Spre cufărul închis, (tăcut) privirea-oi îndrepta,
Speranțelor ce nu-s decât iluzii fade,
Le-oi spune calm și foarte cumsecade:,
Lăsa-ți-ma în pace, doresc doar liniștea!
——————————-
Elena TUDOSA
10 iunie 2019
Multumesc tuturor autorilor si celor ce posteaza aceste poezii minunate c’è ajung prin intermediul saiturilor de collaborare citite de persone care sint departe de meleagurile natale, cu dorul de casa si graiul Rominesc.