Jazz în doi
Nu mai era nimeni
în cafeneaua plină de fum
decât eu și saxofonistul
cu pleoapele grele de nesomn
muzica se strecura lacomă
printre draperiile violet
pe mese orhideele ofilite
își trimiteau parfumul
printre vitraliile înstelate
mănuși de dantelă
pline de jurăminte târzii
mai luminau în răstimpuri
în ritmul inimii mele.
Trecătorule,
caută o frunză fidelă
pe care să-ți așezi
sufletul răscolit
de sunetele pline de nostalgie
și unde să te găsească
lângă paharul cu brandy
primul zori de zi.
—————————-
Dunia PĂLĂNGEANU
Giurgiu
22 februarie 2019