Daniela PÂRVU DORIN: Un buchet de poeme

Poem pentru tine

 

În fiecare din noi e un înger ce moare

tocmai când sufletul își revine din fire,

suntem întrebați ai cui suntem fiecare…

când tu, senin cobori dintr-o poveste,

dacă spui că ți-e bine cu mine și mie îmi este…

Am crezut că nimic nu mai poate da viață vieții mele

dar azi sunt fără scăpare vorbindu-ți te-nfrunt!

mie să nu-mi zici despărțire, plecare, uitare azi-

când mi-e drumul spre tine deloc anevoios și abrupt!

Înger, al meu, ce-ai trăit după ureche ca și mine-n poziție de drepți-

unde ți-ai pus pentru mine aripa?

singurătatea nu-mi mai este icoana spânzurată de noi pe pereți-

nu anii îi vreau stăpâni peste noi

ci mai degrabă clipa!

Înger, al meu, azi nu știu ce-mi ești, ce-ți voi fi!

nici ție ce-ți mai poate fi scris,

ce știu e că vreau să iubesc în fiecare minut câte-o zi

până când…

bătrânul cer ne va cădea în genunchi…

                                                   29.12.2012, Iași

 

Ultimul gând al zilei

 

sufletul meu incape numai bine în poezie,

cu fiecare vers…

pictez poeme într-o lume deschisă

cu tot ce trăim spunem o poveste vieţii

şi nu invers,

aştept în fiecare zi să fiu surprinsă…

vreau să-mpart bucuria cu tine,

cu lumea deloc,

sufletul meu e o poveste sacră

aproape un mit,

când mă-nchid in casă

şi-mi joc rolul până la sfârşit…

 

alteori, vin înspre tine

ţinându-mi singură trena,

dar şi-aşa,

cu fiecare minut de singurătate-mplinit

am dureri înnecate în călimara mea,

şi mă-ntreb cât o să ţină?!

cu fiecare bărbat care nu m-a iubit,

am pierdut  în iubire  ceva,

ochiul tău îmi apare mereu pe retină,

cât mai am de trăit, de netrăit?

în orice adevăr se ascunde o minciună?

şi nu delirez…

când mă rog să rezist şi să-mi fie totuna!

numai ultimul gând al zilei vreau să-l păstrez,

dar şi el, trădătorul, în aceeaşi poveste…

se-aruncă-n fântână aproape ca luna…

 

Cine mi-a hoţit destinul?

 

fără voia mea trăit-am

ani de zile fără zbor

când să evadez din mine

tu-mi strângi lanţul la picior

din acelaşi start cu chinul

nimeni nu mă mai opreşte

se destramă-n mine totul

cineva mă locuieşte…

 

veşnicia mea aleargă

sufletul abia mlădie

de-mi iei trupul ia-mi şi-naltul

îţi las viaţa-n custodie…

dar dezleagă-mă de toate

un minut şi fă-mi  aminul

de blestem şi de intrebarea

cine mi-a hoţit destinul?!

                                       06.05.2017

 

E lună plină şi am gânduri şirete?!

 

E lună plină,

sufletul m-a-nchis pe afară

şi-n mine nici o lumină

aripile care-mi cresc

nu mai duc la odihnă

zborul nu mi se mai pare firesc…

 

Şi pe acelaşi cer de metil

o eclipsa din nelinişti îmi ţes

când ştii că nu te mai poţi reîncarna

visele trebuie duse la azil

există un azil de vise,

nu mai întreba!

 

Aşa fac cu mine mereu…şi nu ştiu de ce…

e lună plină şi am gânduri şirete?!

te plângi că nu mai ştii să te asculţi,

dincolo de trecut si dincolo de orice

asa e, trăim cu faţa la perete,

viaţa are un dirijor din umbră

şi genuni fără punţi…

                                            15.11.2016

 

Poem de duminică

 

Azi e prima dată când mi-e drag să stau cu mine

azi, chiar nu mai am chef să schimb lumea

dar e un exerciţiu ludic să-mi pot expune sufletul

în lumina unui ciob de sticlă colorată de mine…

nu mai calc desculţă demult…

dar mă-ntreb, numai! unde se ţine

concursul de frumuseţe al dumnezeirii

când fiecare zi se ascunde după cealaltă

numai eu… alerg, alerg vrând multe să uit-

celulele mele toate au memorie

toate amintirile îmi ard sub piele

numai Chopin e cântecul meu de răspuns

să-nteleg cum de mi-e drag,

azi să stau cu mine

într-un labirint launtric când cineva

încearcă să urce o scară cu susul în jos…

–––––––––––

Daniela PÂRVU DORIN

Iași

13 iulie, 2018

Lasă un răspuns