Daniela PÂRVU DORIN: Poeme

NU, PE JUMĂTATE…

 

Te târăsc după mine ca pe un dor în toate

în vis alerg, ca o nebună,  prin lanuri de lavandă

am păsări în păr care au făcut deja înconjurul lumii

numai visele mele au aripi tăiate –

numai sufletul își înalță pânzele când i se face frig,

eu tac, frumos născătoare de așteptări, fără margini, sunt!

azi, strânge-mă-n brațe!

și răspunde-mi la numele cu care te strig…

 

Toamna-i anotimpul unui singur destin!

nu știi, niciodată,  cine-ți hrănește frica,

de ce luna umblă desculță prin livezile cu fructe necoapte

nici, cine pune în pâinea singurătății pelin!?

curând…se-nrămiază apusul într-un sânge cald de murit!

tu, strânge-mă-n brațe, dar nu pe jumătate

nu pe jumătate! nu, ca pe un copac desfrunzit!

 

 

EU…TU…

Motto: „M-am închis în mine,

dar şi aici m-au găsit” (V.Loghin)

 

mă preocupă cuvintele care mă înving!

aşa cum eu atât de mult timp

în tot atât de mult spaţiu

nu ştiu decât să iubesc

dar nu mai pot să te ating…

în mine pătrunzi…

suferinţă ce te aşezi la pian,

când nu vrei să-mi răspunzi!

– m-ai învins…

abia dacă-mi mai amintesc vreun cântec

din care m-am desprins!

în tot acest timp amândoi –

din atât de mult spaţiu

ai zidit în mine o stâncă…

mai eşti eu, mai sunt tu?

mai suntem NOI?

mi-e dor de tot ce n-am trăit încă…

de-aceea port în mine un cânt,

mă ierţi sau nu,

în dragostea mea pentru tine!

dacă tu eşti eu

şi-n mine şi-n gând

voi invăţa să iubesc…

sau să mă vindec,

dar nu oricum

ci rând pe rând…

 

Torc gânduri ca să-ţi fiu

 

Ţi-am pus lacrimile-n cont

pentru cât mai trăieşti în umbra umbrei mele,

sunt în căutarea timpului pierdut…

când vreau să zic că nu mai pot

viaţa-mi găseşte un dirijor ascuns

cu timp cu tot…

 

Torc gânduri ca să-ţi fiu,

sau să-ţi rămân peste gând

mi-s nopţile grele

suntem trăiţi de viaţă şi de moarte

nu noi le trăim pe ele!

niciodată nu ştim  ce va fi,

dacă trăi-vom  in lumea de dincolo de moarte

iar mâine în una de dincolo de zi…

 

Rămâne din tot ce trăim doar un fum

cea mai reală, nu sunt eu…nici tu,

ci suferinţa mea de acum!

sufletul ne-nchide pe-afară

nevrând să mai urce o treaptă,

pe lună plină, pe-o toamnă în ruine

mă-ntreb, ca şi tine

ce rană de iubire ne-aşteaptă?!

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

Iași

August  2019

Lasă un răspuns