de vorbă cu mine însumi
negociez cu mine însumi dialogul
și nu mă las convins decât în târziul nopții
bat drumurile și niciunul nu se oprește la timp
sună clopotele inimii cu trepidații în sânge
simt un gust sărat și miros de cimbru uscat
de parcă totul se întâmplă cu adevărat
îmi alunecă cuvintele pe marginea mesei
și nu mai cred în sugestiile făcute de alții
rup hârtiile scrise și mototolite le arunc
mi se pare că zilele n-au nimic de comentat
iar nopțile se culcă pe imaginile fugitive
lumea e o adunătură de oameni fiecare cu Dumnezeul ei
pentru care unii înghit orice li se spune
și așteaptă să se ivească vreo minune
dar totul curge monoton ca o poveste de adormit copiii
plictisiți de atâtea întreruperi
aceleași vise lungi și uitate
aerul mi se pare închis și prăfos
sufletul e mai presus de orice închipuire
el nu se oprește pe pământ
dar orice se spune
dacă ultima suflare este suflet
nu mai sunt sigur de înălțarea lui
ecou
în spatele gândurilor
se plimbă oameni de ceară
fără căldură
pe drumuri de sare grunjoasă
pașii lor au ecou îndepărtat
și abia se aud
ploile topesc sarea și lasă urme
care dor sub tălpi
mă întorc cu spatele
și-n față coboară de pe acoperișuri
soldații de plumb
pregătiți de luptă
elogiul singurătății
călătoresc pe bancheta din spate a timpului
drumurile sunt lungi și anevoioase
traversez peste râuri și fluvii
și ajung în orașele aglomerate ale planetei
mă pătrund emoțiile și ochii nu mai văd
întregul în care mă pierd
vreau să-mi notez cu nerăbdare
orice impresie care-mi rămâne-n gânduri
se amestecă anotimpurile și devin altfel
înscriu fiecare zi pe câte o filă
uit clipele care trec prea repede
și fotografiez tot ce mi se pare deosebit
și o memorez pe retină
hoinăresc până-n târziul nopții
lumea are credința și Dumnezeul său
la care se apleacă cu aceeași evlavie
pentru iertare păcatelor nebănuite
seara fac elogiul singurătății
scriu și nu mai am cuvinte pregătite
nu pot lăsa oboseala să mă domine
până când desenez în culori stampe
și capăt liniștea care mă împinge la somn
un somn în care vacarmul și nerăbdarea
mă pregătesc pentru noul teritoriu necunoscut
—————————————-
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
August 2019