Pentru câtă vreme murim?
cad într-o nouă formă de rugăciune!
și mă iubesc!
și-mi vine sa strig cu putere,
în hohote de bucurie! plâng
da-mi Doamne, zile
și partea mea de avere
Mă duc să trăiesc!
Lacrima caldă
sufletul meu e amputat
și a început iar să mă doară
de singurătate și de blesteme,
a nu știu câta oară…
am şi bocit cu el o vreme
apoi …mi-a dat poruncă grea!
să-ţi scriu poeme!
să-ţi smulg un zâmbet măcar ţie
de se mai poate,
tu care-n vis îmi dai bineţe
mă faci să cred că-mi eşti aproape…
aprind o candela şi plâng
bolnavă de tristeţe
tu nu-mi da importanţă!
mi-e plînsul şoptit
lacrimă caldă
de multe ori nici eu nu ştiu
dacă trăiesc sau am murit…
numai că azi am înţeles
din visul meu cu tine
că nu mi-e viaţa blestemată
că preţ de-un vis
am fost a ta
cu tot ce-mi aparţine…
aşa vreau eu să cred,
mă iartă…
şi chiar de nu va fi să fie
şi tot n-ai să mă poţi ierta
spune-mi, te rog
preţ de câtă iubire
mai pot fi duminica ta???
————————————
Daniela PÂRVU DORIN
22 septembrie, 2018