Te-aștept
În umbra toamnelor m-adun
Cu bruma la fereastră
Când frunze ce se cern pe drum
Și iarna geme-n glastră.
Culori ce ghem se torc pe cer
Și doarme-n noapte Luna
Prin suflet înflorește ger
Iubirile niciuna.
Prin vânt ce spulberă idei
Pe-o pagina de carte
Și toarnă frunze-n ochii mei
În capătul de moarte.
Departe-n zări albastre dus
Mai scapără din Soare
Cu raze triste-n spre apus
Pe-o margine de mare.
Eu dusă-n prag de insomnii
Cu sufletul cat firul
Te-aștept că poate ai să vii
Sa alintăm zefirul.
Când cerul plânge-n rapsodii
Și mângâie Zenitul
Pe umbrele tot mai pustii
Adun tot infinitul.
Și stau și plâng și te aștept
Și zilele-s pe ducă
E toamna-n care timpu-i drept
Și-n iarna mea te urcă.
Nu cauta să mai revii,
Rămâi departe dus
Ești umbra unei reverii
Rămâi al meu apus
Și-or trece zilele pe rând
Și-or trece anotimpuri
Cu aripi largi te pierd din gând
Rămâi cel scris prin rânduri.
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
Sibiu
21 septembrie, 2018