O SCRISOARE SCRISĂ FĂRĂ DE CONDEI
Privesc pe fereastră cum timpul aleargă pe alei,
Ascult cum un opaiț îmi spune ultimele-i șoapte
Ți-aș scrie o scrisoare, dar am rămas fără condei
Voi transforma-n cuvinte negrul din această noapte.
Pe infinit încerc să-ți scriu dorul meu într-o carte,
Cu un penel împrumutat din stelare curcubee
Ți-o voi trimite pe corăbii de vise în sacra noapte
Îți voi mai scrie după ce din clar de lună voi făuri condee.
Când alegoricul poștaș îți va înmâna o carte,
Scrisă în călimară de amor, de lacrimă și dor
Ai să găsești în ea din inima-mi o parte
Precum și-al mării-n serile de vară cald fior.
Pe un nor am scris iubirea și ți-l trimit ca diligență,
Cu inima am scris căci iar am rătăcit condeiul
Ți-am trimis și al nopților noastre de amor, esență
Oriunde tu vei naviga, la mine-ți este cheiul
AFARĂ PLOUĂ A IUBIRE
Afară plouă a iubire,
Dintru a norilor catapeteasmă
Spre sufleteasca primenire
Într- a edenului mireasmă.
Afară plouă a ochii tăi,
A moarte și a petale de iubire
Dă-mi ale iubirii căi
În raiul tău să am adăpostire.
Afară plouă a suspine,
A patimă și a fiori de amor,
Nici zece Ponturi Euxine
Nu îmi pot stinge oceanul meu de dor.
Afară plouă a primăvară,
Cu petale din flori de cireș
Un curcubeu stelar mă înconjoară
La o chitară zdrăngăne un vameș.
Afară plouă cu iubire,
O chitară cântă rugi spre Demiurg
Lumini apar în țintimire
Spre eternități acum cu tine curg.
––––––––––––
Cristian Gabriel VULPOIU
2 iulie, 2018