INTROSPECȚIE
Cern nisipul din clepsidră,
prin sita de vise
ce mă atrage încet
moleculă cu moleculă
și strop cu strop
curg în creuzetul unui gând
desfrunzit și păgân,
așa am dezvelit o poartă
înspre un necuprins
ce pare fără umbră …
văd o piață prăfuită
bătută de vânturi alegorice
cu tarabe goale,
pot să-mi așez acolo gânduri și vise
loc pentru umbre nu mai am
le duc la târg împreună cu umbra mea
și mărturisesc
că-mi este străin verbul a fi …
simt cum clipa neființei mele încet se topește
încerc să fug în stalagmite
dar și ele se topesc …
precum visul meu neatins
precum un fum
și eu m-am stins …
—————————–
Cristian Gabriel VULPOIU
9 octombrie, 2018