Motto:

                        

                           „Și cele mai înghețate inimi

                              pot simți profunzimi”

 

 

COSMOGONIE

Aș vrea să vă spun despre nașterea mea,

dar cum să încep cu neînceputul?

…

Mama zicea că m-a născut

înainte de vreme;

nu-mi amintesc,

a trecut mult de atunci,

dar știu că am fost acolo

când și eu am născut-o pe mama.

Am văzut când din inimă

mi-au țâșnit șiroaie

galaxiile,

niște sori zâmbeau pe șira spinării,

iar din respirația neobosită

răsăreau sateliți.

Neuronii formau stele

în pletele curcubeie,

în timp ce Marte se pregătea

de luptă.

Din degetele mâinii stângi

s-a desprins, cu tot cu inele, Saturn,

apoi, ca un fulger,

a apărut din senin Jupiter,

iar la picioare mi se așternea

Pământul.

*

COSMOGONY

I would like to tell you about my birth

but how to start with no beginning?

…

Mother said I was born

ahead of my time;

I don’t remember,

but I know I was there when

I also gave birth to my mother.

I saw when from the heart

the galaxies

gushed streamingly,

suns were smiling on the spine

rasing satellites

from the tireless breath.

Neurons formed stars

in the rainbow hair,

while Mars was preparing

for the fight.

From the fingers of the left hand

it detached,

together with the rings, Saturn

then, as lightning,

Jupiter came out of nowhere,

and to my feet

was lying down

the Earth.

*

COSMOGONIA

Vorrei raccontarvi della mia nascita,

ma come cominciare con ciò che è senza inizio?

…

Mia madre diceva che ero nata

prima del tempo;

non ricordo,

è passato molto da allora,

ma so che ero lì quando

anch’io ho dato alla luce mia madre.

Ho visto quando dal cuore

sgorgavano copiosamente

le galassie,

i soli sorridevano sulla spina dorsale

e dal respiro instancabile

uscivano satelliti.

I neuroni formavano stelle

nei capelli arcobaleni,

mentre Marte si preparava

per la lotta.

Dalle dita della mano sinistra

si è staccato, insieme agli anelli, Saturno,

poi, come un fulmine,

è apparso, improvvisamente, Giove

e ai miei piedi si sdraiava

la Terra.

GRAVITAȚIE SPIRITUALĂ

O simbioză obscură de gânduri

rătăcite printre sinapse de aștri

cere să-mi îngropați și sufletul

atunci când voi muri.

Trecându-i prin pielea aspră,

voi cuprinde inima fierbinte

ca o mamă îndoliată.

Din adâncul încă neîntinat

sufletele noastre unite

vor naște oameni strălucitori.

Abia atunci va dăinui lumina,

venind dinăuntru.

*

SPIRITUAL GRAVITY

An obscure symbiosis of thoughts,

wandering through the synapses of stars

demands to bury also my soul

when I’ll die.

Passing through its rough skin,

I’ll embrace the hot heart

like a mourning mother.

From the still undefiled depths

our united souls

will bring to life bright humans.

Only then shall the light last

coming from within.

*

GRAVITÀ SPIRITUALE

Un’oscura simbiosi di pensieri

vaganti tra le sinapsi astrali

richiede di seppellire anche la mia anima

quando morirò.

Passandoli attraverso la pelle ruvida,

abbraccerò il suo cuore bollente

come una madre in lutto.

Dal profondo ancora non inquinato

le nostre anime unite

daranno vita a persone brillanti.

Solo allora la luce durerà

venendo da dentro.

APOCATASTAZĂ

Departe e Lacul de Vest

cu femeia-șarpe

închisă de veșnicii în turn.

Simțirile se uită,

rămân umbrele

într-un colț de univers

lipsit de lumină.

Trecătoare sunt

ca amintirile fugare,

 efemere ecouri evocând

dragostea unui diavol

pentru îngerii pământeni.

Talerul balanței lui Anubis

se va frânge sub povara inimii,

întreg universul de va înălța

la așteptările cerului,

apele lacului vor inunda turnul,

eliberată, femeia-șarpe va sfârși

apocalipsa

începută la nașterea sa.

*

APOCASTASTASIS

Far is the West Lake

with the snake-woman

captivated

for eternities in the tower.

Continue reading „Iuliana PAȘCA: Reflectările unei molecule (poeme trilingve)” →