Motto:
„Și cele mai înghețate inimi
pot simți profunzimi”
COSMOGONIE
Aș vrea să vă spun despre nașterea mea,
dar cum să încep cu neînceputul?
…
Mama zicea că m-a născut
înainte de vreme;
nu-mi amintesc,
a trecut mult de atunci,
dar știu că am fost acolo
când și eu am născut-o pe mama.
Am văzut când din inimă
mi-au țâșnit șiroaie
galaxiile,
niște sori zâmbeau pe șira spinării,
iar din respirația neobosită
răsăreau sateliți.
Neuronii formau stele
în pletele curcubeie,
în timp ce Marte se pregătea
de luptă.
Din degetele mâinii stângi
s-a desprins, cu tot cu inele, Saturn,
apoi, ca un fulger,
a apărut din senin Jupiter,
iar la picioare mi se așternea
Pământul.
*
COSMOGONY
I would like to tell you about my birth
but how to start with no beginning?
…
Mother said I was born
ahead of my time;
I don’t remember,
but I know I was there when
I also gave birth to my mother.
I saw when from the heart
the galaxies
gushed streamingly,
suns were smiling on the spine
rasing satellites
from the tireless breath.
Neurons formed stars
in the rainbow hair,
while Mars was preparing
for the fight.
From the fingers of the left hand
it detached,
together with the rings, Saturn
then, as lightning,
Jupiter came out of nowhere,
and to my feet
was lying down
the Earth.
*
COSMOGONIA
Vorrei raccontarvi della mia nascita,
ma come cominciare con ciò che è senza inizio?
…
Mia madre diceva che ero nata
prima del tempo;
non ricordo,
è passato molto da allora,
ma so che ero lì quando
anch’io ho dato alla luce mia madre.
Ho visto quando dal cuore
sgorgavano copiosamente
le galassie,
i soli sorridevano sulla spina dorsale
e dal respiro instancabile
uscivano satelliti.
I neuroni formavano stelle
nei capelli arcobaleni,
mentre Marte si preparava
per la lotta.
Dalle dita della mano sinistra
si è staccato, insieme agli anelli, Saturno,
poi, come un fulmine,
è apparso, improvvisamente, Giove
e ai miei piedi si sdraiava
la Terra.
GRAVITAȚIE SPIRITUALĂ
O simbioză obscură de gânduri
rătăcite printre sinapse de aștri
cere să-mi îngropați și sufletul
atunci când voi muri.
Trecându-i prin pielea aspră,
voi cuprinde inima fierbinte
ca o mamă îndoliată.
Din adâncul încă neîntinat
sufletele noastre unite
vor naște oameni strălucitori.
Abia atunci va dăinui lumina,
venind dinăuntru.
*
SPIRITUAL GRAVITY
An obscure symbiosis of thoughts,
wandering through the synapses of stars
demands to bury also my soul
when I’ll die.
Passing through its rough skin,
I’ll embrace the hot heart
like a mourning mother.
From the still undefiled depths
our united souls
will bring to life bright humans.
Only then shall the light last
coming from within.
*
GRAVITÀ SPIRITUALE
Un’oscura simbiosi di pensieri
vaganti tra le sinapsi astrali
richiede di seppellire anche la mia anima
quando morirò.
Passandoli attraverso la pelle ruvida,
abbraccerò il suo cuore bollente
come una madre in lutto.
Dal profondo ancora non inquinato
le nostre anime unite
daranno vita a persone brillanti.
Solo allora la luce durerà
venendo da dentro.
APOCATASTAZĂ
Departe e Lacul de Vest
cu femeia-șarpe
închisă de veșnicii în turn.
Simțirile se uită,
rămân umbrele
într-un colț de univers
lipsit de lumină.
Trecătoare sunt
ca amintirile fugare,
efemere ecouri evocând
dragostea unui diavol
pentru îngerii pământeni.
Talerul balanței lui Anubis
se va frânge sub povara inimii,
întreg universul de va înălța
la așteptările cerului,
apele lacului vor inunda turnul,
eliberată, femeia-șarpe va sfârși
apocalipsa
începută la nașterea sa.
*
APOCASTASTASIS
Far is the West Lake
with the snake-woman
captivated
for eternities in the tower.
Feelings are forgotten,
only shadows remain
in a darkened corner
of the universe.
Passing
like fleeting memories,
ephemeral echoes evoking
the love of a devil
for the earthly angels.
The weighing scale of Anubis
will break
under the burden of the heart,
the whole universe will rise
to the expectations of heaven;
the waters shall flood the tower,
liberated, the snake-woman will end
the apocalypse
that began at her birth.
*
APOCATASTASI
Lontano è il Lago di Ovest
con la donna-serpente
chiusa da un’eternità nella torre.
I sensi si dimenticano,
rimangono le ombre
in un angolo oscurato
dell’universo.
Temporanee sono
come i ricordi fugaci,
echi effimeri evocando
l’amore di un diavolo
per gli angeli terreni.
La bilancia di Anubi
si spezzerà sotto il peso del cuore,
l’intero universo s’alzerà
alle aspettative del cielo,
le acque del lago inonderanno la torre,
rilasciata, la donna-serpente finirà
l’apocalisse
iniziata alla sua nascita.
–––––––––––––––
PAȘCA, Iuliana, (n. 26 martie 1991) a studiat Limba și Literatura Română (Specialitatea: Limba și Cultura Chineză) la Facultatea de Litere din cadrul universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (2010-2014), obținând două burse de studiu în China (2012, 2013-2014). A prezentat lucrarea de licență „Nebunia în literatură” pornind de la „Jurnalul unui nebun” al lui Lu Xun. A obținut diploma de masterat la specializarea „Conflict Analysis and Management” (Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Cluj-Napoca) cu lucrarea de dizertație „Mediation in Mainland China” (2017). Și-a prezentat lucrarea „Diaoyu Islands – a contemporary dispute between China and Japan” la conferința „Europe-China Dialogue in Media and Communication Sciences”, în Elveția (2016). A participat la cenacluri literare din țară și din străinătate, fiind membră a unor grupări literare online. A publicat poezii în Albumul ARTivated (Cluj-Napoca, 2015), Antologia Cercul Poeților vol.II (Cluj-Napoca, 2018), Antologia Paradisul Iubirii (Baia-Mare, 2020), dar și în reviste online. A debutat cu volumul trilingv „Reflectările unei molecule/ Riflessioni di una molecola/ Reflections of a molecule” (Ed. Ecreator, Baia Mare, 2020). În prezent este secretar general al „Revistei Solitudinea” și profesoară de limba engleză în Barcelona, Spania. (George ROCA, Rexlibris Media Group, Sydney, Australia)