Germain Droogenbroodt: Nu te călăuzi

Răsărit de soare deasupra mării, Ithaca, Altea
Fotografie de Germain Droogenbroodt

Nu te călăuzi după stelele nopții
ci după întunecimea din susul râului
terestră și palpabilă

nu cruța ce-i al tău
împarte pâinea și vinul
cu nomazii nopții

întâmpină cu trandafiri revărsatul zorilor.

Germain Droogenbroodt

Traducere: Daniela Andronache

Din Counterlight ─ Contralumină”, Ed. Ex Ponto, Constanța 2004

Daniel IONIȚĂ: Cine decide dacă budinca-i bună? / Who decides if the pudding is good?

Criza curentă (Covid19/SARS2) aduce în atenție, pentru mine cel puțin, problema referitoare la poziția științei și a oamenilor de știință în relație cu influența lor asupra felului în care funcționează societatea. Problema este, în opinia mea, că oamenii de știință sunt priviți de mulți ca fiind arbitri finali ai „adevărului” – ergo, capabil, deasupra tuturor celorlalți, să decidă în privința hotărârilor de politică practică afectând societatea. Sunt de părere că acesta este un fel de gândire și practică defectuos, și chiar periculos.

Nu cred că știința, și oamenii de știință trebuie să funcționeze la nivel strategic. Rolul lor ar trebui să rămână la nivelul operațional, tactic cel mult. Voi folosi analogia democrației – un fenomen din ce în ce mai rar, din păcate… Ca o paranteză, după cum spunea Winston Churchill, democrația este cea mai proastă/ineficientă formă de guvernare… asta până când începi s-o compari cu toate celelalte!

Cum funcționează o democrație… funcțională? Are ea la vârf, la putere, ca diriguitori ultimi, strategici, ca dătători de legi etc – specialiști? Oameni de știință? Nu. Dătătorii de legi și decizii finale, strategice, sunt  politicienii (parlamentari, senatori, miniștrii, prim miniștrii, regi, regine – amatori, dacă vreți, ne specialiști, „laici”. Ei sunt reprezentanții cetățenilor obișnuiți, ca mine și ca tine. Eu formulează și votează legile, decidi politica de aplicare a lor în practică. Sigur, sub ei, și în serviciul lor, pot funcționa grupuri de specialiști, de oameni de știință – dar rolul lor este de consilieri tehnici, sau de implementatori – aceștia NU iau deciziile finale, strategice.

Deciziile importante, strategice, politice (etimologia fiind „polis”/cetate – cetățeni), sunt luate pe baze largi, și nu numai pe baze științifice, care ramân din necesitate înguste.
De ce? Fiindcă deciziile strategice, de politică aplicată, trebuie să țină seamă de multe elemente, de numeroase variabile ce depășesc cu mult cardul îngust, științific – pentru a afecta ( pozitiv, se speră) cea mai larga proporție posibilă din numărul cetățenilor. Pentru a realiza acest lucru, politicienii trebuie să facă continuu compromisuri (un lucru important) intre diferite variabile – spre exemplu timpul (fiindcă pot exista diferențe între efectul pe termen scurt, mediu, sau lung al unei hotărâri), sau diferitele grupuri de interese (spre exemplu angajații și angajatorii, cei din domeniul public sau privat etc), sau problemele internaționale prezente care pot afecta o hotărâre politică internă etc etc etc etc. (De aceea nici o hotărâre politică nu poate fi perfectă, și nici nu trebuie să ne așteptăm la această utopie).

Dar reîntorcându-ne la oile noastre – concluzia este că o hotărâre politica nu poate fi luată numai be baze științifice, pe opiniile specialiștilor. Ei sunt numai unul din elementele care influențează și modelează hotărârea, dar nu singurul – atunci când politicieni trebuie să ia decizii. Nu este de domeniul oamenilor de știință ca sa ia în considerație toate aceste variabile complexe, interactive, care pot afecta o decizie asupra societății în general, sau a unui segment din ea. Am dat doua-trei exemple de asemenea variabile (care sunt dincolo de domeniul specialiștilor) dar numărul lor poate fi mult mai mare.

Deci… arbitrul final al „adevărului în acțiune” (exemplul dat, fiind cel al politicilor), sunt laicii – oameni de rând, politicieni, parlamentari, regi, regine. Nu specialiștii, sau oamenii de știință, care rămân un element important în luarea deciziilor, dar doar UNUL din posibilele elemente. Și e normal să fie așa. Unele state au făcut experimente, aducând pentru o perioadă grupuri la putere, în poziții stratecige, grupuri de „tehnocrați”. In cel mai bun scenariu, aceștia au funcționat aproape la fel de bine precum politicienii adevărați (laicii), dar de multe ori au funcționat mult mai deficitar.

Acest fenomen  – de a nu pune neparat știința în rolul de arbitru ale cărui hotărâri sunt fără drept de apel – ar trebui aplicat la viață în general. NU vreau să diminuezi importanța științei. Ci să atrag atenția că în ultima vreme (câteva decade) a fost pusă pe locul hotărâtor, strategic, ca ultm arbitru al adevărului. Dumnezeu a murit (cum a spus Nietzsche) iar locul lui a fost ocupat de știință. Oamenii de știință sunt acum marii preoți ai noii religii.

În loc să rămână în rol operațional/tactic, științei i-a fost pus pe tavă rolul strategic. Ori, cum am argumentat, ea nu este echpată să țină seamă de complexitatea vieții și comportamentului uman individual, ca societate, țări, și omenire în general. Nu are modalitatea de a analiza coerent toate aceste variabile. Nu este echipată pentru așa ceva.

Se asumă, în mod greșit, că știința, și oamenii de știință – pot răspunde oricărei întrebări, și sunt repozitorii cunoștiințelor finale, și de netăgăduit IN ORICE DOMENIU. Argumentul meu este că există domenii pe care știința nu le poate acoperi (arta, filozofi, întrebările existențiale fundamentale etc, sunt doar câteva exemple).

Dar substratul începutului acestor probleme – care a dus la această lipsă de echilibru în favoarea științei, este mult mai complex. Nu îl voi aborda acum. Dacă ați citit până aici, vă veți întreba care-i legătura acestui eseu cu titlul lui? Nu știu nici eu. Poate este doar o refulare a subconștientului meu, dar asta e doar o bănuială.

***

WHO DECIDES IF THE PUDDING IS GOOD?

The current Covid19/SARS2 crisis has brought into focus, for me at least, the conundrum regarding the position of science and scientists in relation to how society functions or should function. The problem is, in my view, that scientists are viewed, by many, as the ultimate arbiters of „truth” – and therefore the ones capable, above everybody else, to determine public policy. I believe this is very flawed thinking, and ultimately can be dangerous.

I do not think that science and scientists should function at a strategic level. Their role should be pitched at the operational or, at most, tactical level. I will use the analogy of a functioning democracy (an increasingly rare phenomenon, sadly). As an aside, when considered on its own, democracy as a concept and practice is – as Winston Churchill aptly put it – a very inefficient way of governing. But it looks suddenly far better (it is the best in fact) when compared with any other form of government!

How does a functioning democracy… function? Does it have in charge, as ultimate strategic decision makers and lawmakers, broadly speaking, specialists? Scientists? No. The ultimate law and decision makers are politicians, most of which are “lay people”. They are the representatives, proxies, of ordinary citizens, you and me – be it as parliamentarians and senators (formulating and passing laws) or as ministers of different departments, as executives, dispensing policy in a practical manner. Sure, under them may function some groups of specialists, scientists in their various domains, which act as either advisers or even implementers – but NOT as ultimate decision makers. The decisions are formed and formulated as policy – meaning on a political (meaning broader reasoning) basis, not purely on a scientific basis (which will necessarily remain narrow). The term polis (etymology for politics) stand for city – citizens, ordinary people. In other words the policies are meant to focus first and foremost on the interest of the broadest possible segment of citizens. To achieve this (which it will never do perfectly), it needs to always compromise and do trade-offs – be it in terms of time (short vs long terms, for example), implications and links to other policies, effect on different interest groups and complex criteria on how to grade this, international issues possibly interfering with the effect of the policy etc etc etc etc. (this is WHY policy will never function perfectly, nor should it be expected to).

Continue reading „Daniel IONIȚĂ: Cine decide dacă budinca-i bună? / Who decides if the pudding is good?”

César Vallejo: Heralzii negri

Heralzii negri

 

Suntem supuși în viață la biruinți atât de dureroase… Nu știu eu!
Cu ură prăvălite, cad peste noi lovituri de la însuși Dumnezeu,
iar tulburarea se adună în lacul fără fund al sufletului … Nu știu eu!

 

Puține sunt, dar sunt… Întunecate brazde sapă-n obrazul cel mai diafan,
în umărul cel mai puternic. În chip de bidivii sălbatici, de cruzi năvălitori,
de heralzi negri, ne taie calea, prezicând sfârșitul.

 

Prăbușit în abis, Hristosul sufletului cată zadarnic după a sa blândă
menire, curmată de-un destin necruțător. Pocnind aidoma cojilor crăpate,
de pâine arsă, uitată în cuptor, plesnesc pedepse sângeroase deasupra tuturor.

 

Iar omul… biet… sărman! Privirea și-o întoarce și speriat tresare, simțind
o nevăzută palmă pe umăr; tot ce-a trăit până acum se-adună în
căutătura lui smintită, alimentând un heleșteu plin-ochi de vini neispășite.

Suntem supuși în viață la biruinți atât de dureroase… Nu știu eu!

 

Cesar Vallejo, Peru (1892 – 1938)

Traducere: Germain Droogenbroodt  și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

din: Los heraldos negros

 

 

***
Los heraldos negros

 

Hay golpes en la vida, tan fuertes… ¡Yo no sé! Golpes como del odio
de Dios; como si ante ellos, la resaca de todo lo sufrido se
empozara en el alma… ¡Yo no sé!

 

Son pocos; pero son… Abren zanjas oscuras en el rostro más fiero y
en el lomo más fuerte. Serán tal vez los potros de bárbaros atilas; o
los heraldos negros que nos manda la Muerte.

 

Son las caídas hondas de los Cristos del alma, de alguna fe adorable
que el Destino blasfema. Esos golpes sangrientos son las crepitaciones
de algún pan que en la puerta del horno se nos quema.

 

¡Y el hombre … Pobre … pobre! Vuelve los ojos, como cuando por
sobre el hombro nos llama una palmada; vuelve los ojos locos, y
todo lo vivido se empoza, como un charco de culpa, en la mirada.

Hay golpes en la vida, tan fuertes … ¡Yo no sé!

César Vallejo, Perú (1892 – 1938)

de “Los heraldos negros”

Refik HAVOLLI: Cuvinte și cânturi (poeme) – Traducere în limba română de Baki Ymeri

Refik Havolli s-a născut pe 10 Iunie 1967 în satul Llapashtica de Sus, din Podujeva (Republica Kosova). A terminat școala primară în orașul natal, iar apoi școala gimnazială (gimnaziu) din Podujeva. Și-a continuat studiile universitare la Universitatea din Prishtina, la Facultatea de Inginerie Mecanică, unde a obținut o diplomă în Inginerie Mecanică. De asemenea, și-a încheiat studiile postuniversitare la Facultatea de Inginerie Mecanică din Prishtina la Departamentul de Fabricare și Automatizare, Tehnologia Producției . Și-a încheiat studiile de doctorat la Universitatea Internațională din Struga, unde a obținut o diplomă de doctor în economie. A publicat mai multe lucrări științifice în reviste internaționale, în principal în domeniul economiei. A început să scrie încă de la școala elementară. În calitate de student, a publicat multe poezii în revistele vremii. În timpul războiului, multe manuscrise au fost arse. Unele dintre cele care au supraviețuit sunt în cartea sa „Vis de pe marginea râului ”(Prishtina 2015)   precum și în revista „Albanezul” (București 2016, 2020 etc.) (Traducere în limba română de Baki Ymeri)

 

 

MATURANȚI ȘI IUBIRE

 

Acești absolvenți…

nostalgia i-a sufocat…

mai târziu mi-a venit în minte

ce este iubirea.

 

Prin aburi de cafea,

paharele sunt infuzate cu băuturi,

vorbesc despre dragoste…

oh! cât de umbroase sunt.

 

Alții rezolvă locuri de muncă,

 -pare un joc -,

alții se îndrăgostesc,

lăsându-și sărutări pe gură.

 

Nu au Mercedes,

nu au monedă străină,

ei nu știu despre interes,

deci sunt atacați de „criză”.

 

Unii profesori,

destul de vicleni,

în loc să-i învețe,

vorbesc despre dragoste.

 

Acestea-s caracteristici…

„Dragostea” există astăzi,

iar în romane toți

credeau degeaba, degeaba.

 

 

 CUM A FOST FEMIA IDATĂ

 

Soția cu bărbatul a vrut,

Pentru a avea egalitate,

Să nu transporte

Cireș negru.

 

– Cireșul este pentru femeie,

așa că bărbații au spus:

-Te iubesc,

dar asta rupe obiceiul.

 

Femeia era cu adevărat săracă,

nu a putut rezista,

soțul avea soarta în mână,

iar ea trăia în speranță.

 

Femeia, pentru soarta ei rea,

Un singur cuvânt l-a însemnat,

Dar a fost luat degeaba…

„Tu ești cel care întreabă: care este rostul”.

 

O mulțime de fete bune,

cu inimi pline de iubire,

au avut averi dificile…

degeaba visase un alt viitor.

 

Când s-a născut fetița, mama

și fructele sale au gustat din această lume,

știa bine soarta ei

și plângea cu lacrimi.

 

Aceasta a fost povestea femeii de față…

Astăzi construiește viitorul cu mâini de aur.

Când se naște o fată și când se naște un băiat,

Bucuria are același și același cuvânt.

 

 

PRIZONIERI POLITICI

 

Acuzat de contrarevoluționar,

adevărul este că sunt albanezi,

Acuzat de sabotaj,

adevărul este că ei au luptat pentru eliberare.

 

Încărcat de naționalism,

acuzat de conspirație,

adevărul din inimă are patriotism

și nimic nu-l poate opri.

 

Acuzat de iredentism,

acuzat de trădare,

adevărul a răspândit albanezismul,

iar pentru albanezi se dorea libertate.

 

Prizonierii stau în celule ani de zile,

nimeni nu s-a abătut de la ideea de libertate,

Dumnezeu, într-o zi, va organiza

să fie eliberați din închisoare cu forța.

 

Țările albaneze din Iugoslavia,

cu sânge îi vom elibera

și toți dușmanii negri

îi vom ataca fără milă.

 

 

ZIUA INDEPENDENȚEI

 

Atmosfera festivă

ne aduce lacrimi de bucurie,

slavă până astăzi,

Zahir Pajaziti.

 

Te vom iubi pentru o viață,

Dragă Kosova,

pentru martirii căzuți

pentru sloganul „Bac, făcut”.

 

Timp de secole, albanezii

acelor zile în care au luptat,

și pe care noi suntem primii

să-i fi sărbătorit astăzi.

 

În piață sunt adunați

cu miile de albanezi,

sunt aruncați pe cer

porumbei albi.

 

Nu există amărăciune pe fețe,

spiritul patriotismului este recunoscut,

este acest sentiment de bucurie,

de mândrie ș iubire.

 

Pe chipurile oamenilor există fericire…

Kosovo este foarte mândru,

și sufletele celor căzuți pentru libertate

se odihnesc liniștite în morminte.

 

 

CONSTITUȚIEI

 

Constituția Kosovo

este ca Biblia și Coranul,

pentru protecția regulilor sale,

preoții devin victime.

 

Constituția garantează Continue reading „Refik HAVOLLI: Cuvinte și cânturi (poeme) – Traducere în limba română de Baki Ymeri”

Clara Janés: Tainele pădurii

Fotografie de Germain Droogenbroodt


Tainele pădurii

31

Negru din negru

și-n negru, alt negru

despicat de fulger.

Se desface marea

izbind spuma albă

de coasta falezei

de care visurile
ar vrea să se desprindă.

Clara Janés, Spania

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

din: “Los secretos del bosque
Colección Visor de Poesía

****
Los secretos del bosque / Negro en el negro/y en el negro, negro/cruzado por el rayo. / Y se abre el mar/y salta la blancura/hasta el cantil/
desde el que los sueños/querían despeñarse.

 

Pinelopi Ntountoulaki: Zile care vor veni

 

Zile care vor veni

 

 

La vremea străzilor pustii,

cu trecători purtând măști medicale,
poate-ai să vezi un stârc trecându-și tălpile

prin apa vreunui lac și porumbei, mierle sau vrăbiuțe

ciripind în văzduh,

semănând voioșie în orișicare suflet.

Bruma va face-atunci loc soarelui

iar îndoiala, preschimbată în nădejde,

îți va îngădui un gând: „E cert, vin zilele mai bune.“

Pinelopi Ntountoulaki, Grecia

                                                 Grecia, 20/4/2020

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Ioan MICLĂU – GEPIANU: Cuvinte de Minte

-Educatorul bun nu primește mita înșelătorului!

-Educația tinerilor nu se face dându-le bani, ci arătându-le calea prin care se face banii!

-E o fericire interioară ce te înalță, atunci când realizezi că ești bun  cu cei din jur.

-Educația politică este o profesie, nuo cale a gâlcevilor publice.

-Energiile oamenilor trebuiesc îndreptate spre zidirea păcii și a bunei stări spirituale și materiale, nu spre vitejiile războinice!

-E hula o calitate ca și alte multe rele, care tactic finisate te înjunghe pe la spate.

-Entuziasmul iubirii și dragul de viață sunt semnele divine că Omul  este ființă divină!

-Este mai ușor a distruge decât a construi, și…, lumea tot ce e mai ușor vrea!

-Este o fericire să ai o nevastă care te susține în bine, chiar dacă Eva lui Adam a greșit la început!

-Este o greșeală a umple casa cu jucării de tot felul pentru copii, mai bine arătați-le frumusețile naturii, să li se dezvolte natural sănătatea și mintea!

-Ești bogat și nemuritor prin buna creștere ce o dai copiilor tăi, în speranța că și ei la rândul lor, vor fi ca tine!

-Eterna știință este credința ta în relația cu divinul Dumnezeu!

-Europa a fost o fată frumoasă, ce a venit să-și revadă locurile natale!

-Evenimentul cel mai măreț îl realizează o Mamă, dând viață unei noi vieți!

-Escrocheria se dă singură de gol, prin aceea că, deși vorbește la infinit, încă nu a pus punctul pe ”i”.*

-Exemplul tău de părinte, luminează calea de viitor a copilului.

-Explicați copiilor frumusețile lumii înconjurătoare, frumusețea fiecărei  ființe create de Dumnezeu, astfel vă veți bucura de ei la bătrânețile  voastre!

-Ești cel mai cuminte  și fericit om, mulțumindu-te cu agoniseala muncii tale cinstite; poți fi și cu bogăție, dar să nu-ți sărăcești sufletul!

-Eterne, frumoase și adevărate sunt poveștile, plac tuturor, și celor mici și celor mari, fiindcă un grăunte de învățătură tot aduc ele, altfel n-ar fi povestitori să le povestească!

(*-fără a atinge esențialul)

(Culese din cartea, ”Cuvinte de Minte” autor Ioan Miclău, Ed ”Cuget Românesc”, 2012).

***

 

Aprecieri:

 

Familia Maria și Florin Hornărescu – Sydney

    „ Poetul nostru român, afirmat și recunoscut în țara de adopție; marea țară-continent Australia căreia merită să-i acordați multă dragoste și respect pentru realizarea visului și afirmarea dumneavoastră de a deveni, poet, prozator și dramaturg, înhămat la muncă asiduă și tenace pentru toată viața.

     Mă alătur societății literare SCWC (South Coast Writers Centre) pentru a vă felicita din tot sufletul pentru frumosul cadou-prețuire-acordare în calitatea de ”Life Member” al SCWC – Wollongong”.

De asemenea vă felicit și vă doresc ”Mulți ani fericiți, sănătate și împlinirea tuturor dorințelor, succes în activitatea scriitoricească și același țel de muncă pentru comunitatea noastră românească în Australia.

(Cu ocazia pensionării).

     Pensionarea înseamnă continuitatea activităților într-un ritm lejer, fără griji și destindere completă în mijlocul familiei. Mă bucur mult de aceste două vești semnificative: ”Pensionare și ”Life Member”, care vor fi încântarea și mulțumirea dumneavoastră pentru multă vreme.

    Vă mulțumesc pentru aprecierea sentimentelor noastre, pentru promptitudinea în trimiterea cărților solicitate, pentru cartea cadou ”TEATRU” și aștept următoarea Carte ”Poezii alese” vol.II, pe care o vom citi cu aceeași plăcere și prețuire.

20 septembrie, 2005

 

Elena M. Maling

  I want to thank my Dad for giving me and my sisters, the opportunity of discovering The world of imagination and reality, by letting us discover the beauty of reading books. Dad and Mom never obliged us to read, instid Dad explained în his own stile, the Subject of the books he read. I was always fascinated by how much he loved to read. He would tell us that a book is like a person, and has its own character. The more books you read, the more interesting they become.

  I remember when I was small, Dad would tell me bedtime stories. I would love certain stories and ask for those again and again.There were times when he had some small Detail different to previous nights, I would be so happy to catch his mistakes and correct Him. Much later I realised he would intentionaly change the story, and enjoyed seeing me So interested in the story telling. My own enjoyment in reading books was always there.

   As a teenage în Australia with no English Language skills, I looked to books and magazine like a duck to water. When I entered the University my Dad cried. As time pased by, he never gave up on his childhood dreams, of being a writer or poet.

   Continue reading „Ioan MICLĂU – GEPIANU: Cuvinte de Minte”

S.L. PEERAN: Pace lăuntrică

Tablou de Satish Gupta

*

Pace lăuntrică

Sunt aspre chinurile îndurate
de sufletul și trupul vătămat
în agonia și tumultul vieții

pe drumul către Adevăr,

la ceas de mare încercare

prin suferințe și dureri.

Atunci când însă aflăm Adevărul

dăm peste un izvor curat

cu apă limpede și lină

ce potolește setea

și ne îngăduie momente

de fericire și elan, Nemărginit –

har, acea pace interioară

ce luminează sufletul cernit.

S.L. Peeran, India

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

***

PEACE WITHIN/One has to undergo severe/Mental and physical sufferings/Agony and turmoil in life/Before arriving at the Truth/A testing time, a period/Of severe anguish and pain./On arriving at the Truth/You reach the stream/Of fresh, soothing waters/To quench the thirst/To gain moments of/Ecstasy, joy and Supreme –/Bliss, to bring peace within/And enlighten the dark soul.

Sepideh ZAMANI: Etern

Antonio Ballesta, Spania

***

 

ETERN

 

Îl visez uneori pe tata,
vorbindu-mi pentru ultima dată.

„Te-așteptam”, mi-a zis

Ce mult m-am bucurat

că l-am sunat la timp.

Acel scurt rămas bun

ne-a fost îndeajuns,

în el a încăput o veșnicie:

eternă ca olanele umezite

de ploaia care cade în Shahi,*
eternă ca țăranii care ară

pământul fraged, semănând

în glia sfărâmată

noi primăveri.

Sepideh Zamani, Iran

 

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

10 marite 2012, Maryland
*Shahi: un oraș din Provincia Mazandaran, Iran

گاهی اوقات خواب می بینم

پدرم را در آخرین تماس مان

گفت ، „منتظرت بودم.”

و من مشعوف

از تماس به موقع ،

اگرچه  بود وداع مان کوتاه

اما ماندگار شد چون ابدیت:

ابدی چون شیروانی های اغلب خیس

و روزهای مرطوب شاهی ،

ابدی چون کشاورزانی

که هر بهار

برای کاشت بذرخاک را

شخم می زنند و خیش می کشند.

سپیده زمانی

مریلند، 2012