E VINERI IAR
Curg neguri pe pământ,vestind Calvarul,
Golgota-şi ia odajdie cernită,
EL, tace sub obezi, primind Paharul…
E Vineri iarăşi…ziua Pătimită.
Osanele de ieri s-au stins…finicul,
Pe frunze încă-Ți stăruie mireasma,
Te vor cunoaşte-atunci, pe Tine, Spicul,
Când frântă va cădea catapeteasma.
Pe urma Ta păşesc dar nu mi-e lesne.
Văd Talpa-Ți Sfântă-n colbul ulicioarei,
Jelesc în taină îngeri, plâng pricesne,
Şi lacrimi cad pe umerii Fecioarei.
Şovăitori, în val de proorocire
Stau ucenici, urmând a Ta chemare
Scripturile-au grăit: La osândire
Păstorul fi-va dus c-o sărutare.
La marginea mulțimii ce pieirea
A hotărât, săpând adâncul gropii,
Suspin-acei ce Ți-au simțit Iubirea:
Sunt suferinzii…muții, orbii, şchiopii.
Te-a întristat aprinderea de ură,
Dar n-ai lăsat ogorul să usuce
Şi miluind smerita lui făptură,
Iertare dai tâlharului pe Cruce.
Ce sfâşiere, crunta ta durere!
De spaima morții mă cuprinde frica
Cu un ştergar, în chip de mãngâiere,
Te-ntâmpină pe cale Veronica.
Te mai opreşti. Sub greul potcnirii
Urcuşul arde…cine să priceapă!
Pe culmea sorocită Răstignirii
Primeşti oțet şi fiere-n loc de apă.
Pescar al celor prinşi în gheara sorții,
Năvod țesut din fir de umilință
Ca nimeni dându-Se pe Sine morții
A împlint fatidica sentință.
…Iar ochii Maicii,sus,pe-acea colină
S-au mistuit de mila săvârşirii…
Şi-a ars ,,Lumina lumii”, fără vină
Răscumpărând căderea omenirii.
Acolo,unde Cerul priveghează,
Cad spinii, iar pe urmele durerii
Şi peste moarte, Viața tămâiază
Cu zorii aşteptați ai Învierii…
——————————
Cristina Maria NIȚĂ
6 aprilie, 2018
„Din Eul răstignit de iubirea pentru celălalt, curge viața veșnică.”