COLECȚIONAR  DE-AUREOLE  ȘI CASTELAN  AL  LUNII

 

Colecționar de-Aureole și Castelan al Lunii

sunt Gospodar de Ceruri și Faur al Minunii

sub Mângâierea mea crescut-a și Cornul d-Inorog

dar și Grădini de Raiuri – Fulger din loc în loc…

 

născut din Rana Răstignirii – Frate-s al Lui Hristos

căci Rănile-mi de obște  –  Uitarea-n Vis le-a scos :

Petale Roșii – Trandafirii-mi lasă-n Palme…

…ce Lume ? – ce Urgii ? – ce Spaime și ce Faime ?…

 

..mai mult decât un Rege – mai slab ca Grădinar

tânjesc doar după Rodul Lăutei de Scripcar :

în Scrisul de Ursită citit-am Nouă Strună

 

cu Noi Cântări hrănesc – din Stihu-mi – Cetatea noastră Bună…

…cresc – Dimineți de Veci –  Lăstari de Armonie :

cu Dor Lin de Lumină – Povestea mea învie…

 

 

AMURGUL TRIST DE LUME – LĂMÂIE STOARSĂ ÎN CAFEA

 

Amurgul trist de Lume – Lămâie stoarsă în Cafea

n-a auzit de mine : unde e Soarta mea ?

…zgârii Tăiș de Strună :  în Inima Nebună

un dumnezeu pe mine se răzbună…

 

…îmi cad oasele în Cap – din mii de Cimitire

Osânda Ultimă și-a scris – oricare Amintire…

…rod Șobolani – la Spada mea : doar Bale cad în Paie:

Cârtiți Demente – Cartea mea – în Colți cu-Otravă taie…

 

dar Fratele Melancolie din Rănile-mi tot cântă

și mă înalț – fără să cred – pe Munți și Cruce Sfântă :

un Alfabet fără de Grai replămădește-mi Chipul

 

Clepsidrele și-au fost pierdut Sahare de Nisipuri…

…sunt Cavalerul – sfârâind Cenușile-de-Vină

Fluturi – Îngeri Sfioși – suspină Roua Crină…

*

…rugați-vă – Regi de Cristal – la Fiica Lui – Albina :

așa veți mântui – -ntru Har – Popor vuind Lumina !

 

 

ÎNTUNECATUL FAUR 

 

Întunecatul Faur  iscă – trudnic – Scânteia

Focul suì – tiptil – pe Nicovală :

trăsni Ciocanul – Firavă – IDEEA :

Lumini – ca Șobolanii – cotrobăiesc prin Sală…

 

Faur Turbat adună Grâu-Văpaia

o Pâine-Rază ne-a hrănit Odaia :

au năvălit Pizmașii – suflând – din Lumânare

Ultima mea Nădejde : Munții – Minuni de Zare…

 

…stau – cocoșat – sub Întuneric – iar Gândacii

cu Ciòburii Ideii și-au fost umplut toți Sacii :

pe-o Rădăcină – din Bezne Răsărită

 

stă Marea Vrăjitoare – bucătărind Ispită…

…Strigoi de Covălie – Strigoaice Copilandre

mă-ntind – în Veșnicie – pe-un Strat de Salamandre…

…Tandre…

 

 

MLĂȘTINÂND  ȘI OCHI – ȘI SUFLET – TÂRÂTURI  FĂRĂ MĂSURĂ

 

mlăștinând și Ochi – și Suflet – Târâturi-Fără-Măsură

potopit-au și Grădină – Lui Crist pus-au Pumn în Gură :

cred că – astfel – și Heruvi-or umilì

iar Suavi Serafi-în-Floare – pe dată vor răgușì…!

 

Mălură din Vii Celeste – Derbedei de o Parà

Spărgători Lăutei Sfinte – din Broaște ne veți cânta :

Spectatori – Măgarii Lunii – duhnind a Putreziciune

știu s-aplaude orice Răget – și pe-oricare Spurcăciune !

 

Continue reading „Adrian BOTEZ: Semne și semnale (poeme)” →