Dragostea e alchimie
Vrăjit tril de ciocârlie.
Este inima, vioară
Ce cântă seară de seară.
E speranță, bucurie
Curcubeu și energie
Zâmbet este și iertare
Și-i dorul, din depărtare.
Dragostea e dăruire
E respect și prețuire
Este floarea cea mai rară
Ce înflorește-n inimioară!
Este tot ce-i mai frumos
Mai profund, mai valoros
Rostul nostru de a fi
Ceas de ceas și zi de zi.
Mare de dor!
Marea mea de soare și lumină
Cu valuri sidefate și rebele
Dorurile nimeni nu-ți alină
Și le porți cu tine așa grele!
Știi tu oare câte vise de iubire
Le duci cu tine până-n larg
Să își găsească împlinire
Strigând cu ardoare pe cel drag?!
La tine vin și eu mereu
Cu suflet greu de așteptare
Căci doar vorbind cu valul tău
Îmi aflu-n inimă alinare!
Au adormit toate în jur
A adormit și floarea cea din glastră
Micuță, gingașă și albastră.
Și-n somn se aude cum oftează
Și mă întreb: cam ce visează?
A adormit și semnu-n carte
Presat de paginile colorate.
Și-n somn o foaie-l tachinează
Și mă întreb: cam ce visează?
A adormit stiloul cu peniță aurie
Pe coala mare și albă de hârtie.
Și-n somn, un zâmbet mic schițează
Și mă întreb: cam ce visează?
A adormit și focu-n vatră
Cu-n sunet stins, ca într-o mantră.
Doar un tăciune ușor mai scânteiază
Și mă întreb: cam ce visează?
Au adormit toate în jur
Și cred că am s-adorm și eu acum.
Căci sub lumina caldă de la abajur
Simt cum mă-nvăluie visul, ca un fum!
————————————
Daniela Balaiita
5 mai 2020