Alina CRISTIAN: Ce m-aș face făr’ de tine?

Dacă tu ai dispărea, ce m-aș face făr’ de tine?
Cui i-aș mai putea vorbi, cui i-aș spune eu, iubire?…
Noaptea mea ar fi eternă,
stelele s-ar stinge toate,
De durerea inimii, de jale-n singurătate.

Cum aș scrie făr’ de tine, versul meu cum ar suna?
Ar fi o vioară tristă, nimenea n-ar asculta…
Mi-ar ploua în anotimpuri,
soarele n-ar încălzi
Sufletul ar avea riduri, nicicând nu s-ar zlobozi…

Ar fi prins ca-ntre zăbrele, doar tânjind de al tău dor
N-aș mai fi spicul din vară, n-aș mai fi al tău odor…
Pâinea gustul și-l va pierde, făr’ de tine, ce folos?!
Degeaba aș merge-oriunde, totul mi-ar părea pe dos.

Ce m-aș face eu cu mine,
care parte s-o ascult?
Mintea mă ceartă întruna, inima iubește mult!
Chiar și-acum, stând lângă tine, teama m-a învăluit,
Ce m-aș face făr’ de tine, aș fi suflet chinuit.

Cum aș putea rezista, când frigul m-ar devora?
Cine mi-ar mai fi un reazem, cin’ mi-ar șterge lacrima?
Întrebări făr’ de răspuns, hibernează-n mintea mea,
Și-atunci, te cuprind mai strâns, să nu pleci nici de ai vrea!..

——————————–

Alina CRISTIAN

Ioana CONDURARU: Mai doresc

Mai doresc o primăvară
Cu o mare de rubine,
Când iubirile-nfioară
Și cântări sunt pe coline.
Mai doresc versul de dor,
În a serii, încântare,
Pe cărare la izvor,
Simțind gust suav de floare.
Mai dores o șoaptă lină
Spusă tainic și frumos
Când apare blânda luna
Și s-adorm pe câmp mănos.
Câte doruri nasc speranța
De-a gusta miru- nflorit,
Când răsare dimineața
Și zâmbești tu fericit!
Astă iarnă ne-a încolțit
Cu a dinților asprime,
Dar mai cred în dor popit
C-ai să vii iar lângă mine.
Mai doresc o primăvară
Și-o lăută fermecată,
Vorba care înfioară,
Dragostea adevărată.

———————————-

Ioana CONDURARU

26 februarie 2019

Camelia CLENCI: Lăsați umbra în urmă

Lăsați umbra în urmă

Tremurul zorilor s-a așternut
peste fruntea mea gânditoare,
mireasma codrului tăiat se zvârcolește
ca o umbră sub soare.

Am îngenuncheat…
și l-am rugat pe Dumnezeu
să-mi dea o inimă mare
s-adun toată lumea în ea
s-o transform în iubire.

Simt suflul candid al serii
cum trezește noi fiori albăstrii…
lăsați umbra în urmă
și desculț pășește peste spini…
spre virtuțile sufletului tău
spre minunea din noi.

————————–

Camelia CLENCI

28 februarie 2019

Corneliu NEAGU: Flori de hiacint

FLORI DE HIACINT

O, cum se duce timpul, lăsând pe piedestale

statuile-nsetate de neuitatul zbor,

pe când din miezul iernii se-apropie agale

o altă primăvară pe-o aripă de dor.

Zăpezile flămânde se zbat de-o săptămână

să-și țină ghioceii la sânul dantelat,

la marginea pădurii din vraja lor adună

speranțele pierdute sub cerul înstelat.

Mai bate încă vântul, iar firigul de afară

mă ține lângă sobă, cu gândul mohorât,

tăciunii strânși în vatră, în fiecare seară,

îmi spun povești uitate, să-mi țină de urât.

Ascult acum povestea pe care mi-ai citit-o

întinsă pe-așternutul cu flori de hiacint,

și parcă deodată te văd venind, iubito,

călare pe licornul cu frâul de argint.

————————————

Corneliu NEAGU

1 Martie 2019

Lia RUSE: Vrăjitorul – Mărțișor

VRĂJITORUL – MĂRŢIŞOR

Suflul zăpezii abureşte!

Primăvara iar tresare…

Cum soarele ciuguleşte

Spuma iernii-n minutare!

Vine-o dulce sărbătoare

Schimbă şi leagă cu fire

Frageda, firii, suflare

Ce,.. aduce-o presimţire.

Clocotul sângelui e foc,

Albul este puritate,

Împletite-aduc noroc

Cu simboluri fermecate.

Podoaba-i anunţ lucitor:

Nou anotimp străluceşte,

Şi,..vrăjitor?..e-un mărţişor-

Firul vieţii-l îndulceşte.

————————————-

Lia RUSE

Laval-Montreal, Canada

1 Martie 2019

Anatol COVALI: Învechită-i a mea liră

Învechită-i a mea liră

Învechită-i a mea liră
şi cuvintele-s bătrâne,
încă mai sunt baci la stâne
şi plămânii mei respiră

aerul ce se răsfiră
din codrii ce ştiu s-amâne
vremea-n care vor fi grâne,
încă ochii mei admiră

verde crud şi zbor de fluturi,
susur tandru de izvoare,
adieri răcoritoare
şi-ale razelor săruturi,

încă beau apă din ciuturi
şi-mi las visele să zboare
spre azururi cât mai clare,
încă stau în începuturi

unde-absurdul nu există,
unde este armonie,
unde dragostea adie
chiar şi dacă este tristă,

unde drumul nu e pistă,
ci cărare ce te-mbie
s-o străbaţi cu bucurie
spre splendori ce mai rezistă

şi-n metafore imberbe,
puerile pentru unii,
preamăresc splendoarea lunii
şi-ale stelelor vii jerbe,

pun parfum de crin în verbe
şi nu-mi pasă de nebunii
care scuipă pe petunii
şi pe tot ce-n jur superb e.

————————————–

Anatol COVALI

București

27 februarie 2019

Dan MORARU: Te caut…

Te caut…

Te caut printre stele-n orice seară
Alerg prin versuri, printre melodii,
Ești prinsă între strune de chitară,
Pe portativ, în fiecare zi.

Renunț la mine ca să-mi fii aproape,
Te chem strigând cu fiecare gând,
Ascult lumina coborâtă-n pleoape
Creând iluzii într-un dor arzând.

Creanțe smulse dintr-un vânt tomnatic
Mă-ndeamnă să revendic chipul blând,
Printre cuvinte, am din nou emoții,
Tăcând mă simți și-ți pot vorbi în gând.

Tu ești cu mine-n orișice secundă
Ori timpul s-a oprit pe veci în loc,
Privesc cu ochii triști oglinda nudă
Poate că azi te văd și am noroc.

Mai trece-o zi prin pleoapa ce se zbate,
Vibrând, o lacrimă s-a mai desprins,
Rămâne-un gol în fiecare noapte
Să poarte fericirea, în abis.

În nori se-ascund și stelele și marea,
Și-acum doar ele știu, ce mult iubesc,
În infinit, plângând te-ascunde zarea
Alerg în infinit… să te găsesc …

—————————

Dan MORARU

19 februarie 2019

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Respirați din aer, lumină

Respirați din aer, lumină

Când cineva mai presus decât noi
are casă în cer
nu te înfuria!
Copacul din cosmos ne acoperă,
c-un frunziș de iubire-n gânduri.

Tot ce crezi ori nu crezi e-n cuvânt
curge prin tine într-o limbă de cruce
pe care de n-o știi, dar poți s-o înveți
cu ochii plecați asupra slovelor vechi
ce-au stat și stau sub capul unui neam
mai adânc în suflet decât se poate vedea,

o lumină în luptă cu întunericul
până timpul se va topi
și finitul în infinit se va pierde.

Veniți și respirați din aer, lumină
umbra din voi să nu se prefacă-n întuneric.

—————————————-

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

27 februarie 2019

Anna-Nora ROTARU: Agonie de iarnă

AGONIE DE IARNĂ…

Ascult pădurea cum se frământă și țipă…
Dor rănile-n iarnă, ce curg, sângerează…
Aud gemete-n nopți, zile, ore și clipă,
Agoniind cum îi respiră plămânii, în pripă,
Iar seva-i se scurge, slab pulsu-i vibrează,
Sperând la primăvară să fie iar trează…

În somnul de moarte cad frunzele-n ceață,
Plângând în tăcere, durerea-și îndură…
Că iarna s-așterne, sub pojghiți le-ngheață,
Suflarea din urmă prinzând hrăpăreață
Sub nea le afundă, le-astupă pe gură,
C-un pumn din pământul, negru ca zgură…

Vântoasele ne-ajung smulgând c-asasinii,
Mușcând înverșunate copacii din trunchi…
Crengile trosnesc, sfâșiindu-le cu caninii,
Ca zmeii cei fioroși, sângeroșii, hainii
Pădurea s-o-nfrângă, aplecată-n genunchi,
De durere scrâșnind din adâncu-i rărunchi…

Flămânzi urlă lupii a pustiu și răstriște
Pe cer corbii croncăne făcând rotocoale…
Răzbită-s în suflet, de-amarul de striște,
Mă rog ca urgiile să nu se mai iște,
Dar brațele-mi crengi, schiloade și goale,
Nevolnice-mi cad, obosite în poale…

————————————

Anna-Nora ROTARU

Atena, Grecia

27 februarie 2019

Dunia PĂLĂNGEANU: Zvon de primăvară

ZVON DE PRIMĂVARĂ

La margini de-oraş şi de noapte,
Aştept primăvara să vină,
Câmpul tresare de şoapte,
Muguri sub stele suspină.

Mă cheamă un zvon de lumină,
Caleşti de petale în zbor,
Cerul se-aruncă-n fântână
Ostenite privirile dor.

Vuieşte şi Istrul la maluri
Din sloiuri albastre scăpat,
Corăbii senine pe valuri,
Miresme la proră se zbat.

—————————————————–

Dunia PĂLĂNGEANU

Giurgiu

(Din vol. LA TURNUL CU CEAS / Ed. Amurg Sentimental , București)