Mai doresc o primăvară
Cu o mare de rubine,
Când iubirile-nfioară
Și cântări sunt pe coline.
Mai doresc versul de dor,
În a serii, încântare,
Pe cărare la izvor,
Simțind gust suav de floare.
Mai dores o șoaptă lină
Spusă tainic și frumos
Când apare blânda luna
Și s-adorm pe câmp mănos.
Câte doruri nasc speranța
De-a gusta miru- nflorit,
Când răsare dimineața
Și zâmbești tu fericit!
Astă iarnă ne-a încolțit
Cu a dinților asprime,
Dar mai cred în dor popit
C-ai să vii iar lângă mine.
Mai doresc o primăvară
Și-o lăută fermecată,
Vorba care înfioară,
Dragostea adevărată.
———————————-
Ioana CONDURARU
26 februarie 2019