GALERIA CU PRIETENI

 

Poetul, prieten cu îngerii,

inventează cuvinte noi,

pentru a fi original.

Netrăitele Constanței

caută un port primitor.

Eternul feminin al lui Șerban

schimbă galeria de portrete

cu un clasor unde

mai înainte eram plante.

– „Punțile Stalinskaya ne mai despart

de un BINE prost înțeles”,

spune Radu, (nu contează

care dintre ei)

Haosmosul Magdei ne rupe

cu totul de cotidianul banal

(dacă e haos, cosmosul

e în fiecare din noi).

Mai inventăm poeme!

Ce am putea face altceva…

 

 

UNELTE DE SCRIS

 

Am să pun ÎNȚELEGEREA ,

floare rară, la butonieră…

la inimă este un leac…

dorința, se repede, poate,

spre o la altă Inimă.

După un colț de perdea

te mai simt, obosită

de atâtea divagări, ocolișuri, etc.

Singur m-am plictisit.

Peisajul se pierde încet, încet,

pe marginea din EST a dealului

e o clădire bine aleasă

drept foișor de observație…

face parte din spectacolul

schimbării gărzii la palat.

 

 

COMPUNERE

 

acestor cuvinte le râmâne

doar varianta tremurului

dintre degetele

ce se vor unelte de scris.

Prea mult am citit,

am răbdat și mai mult

am prelucrat texte din

repertoriul Broaștelor

și tril de Privighetori

Se poartă acest imn spre

Înălțare, de unde mai vin

aceste idei despre compunere.

Nici acum n-am ințeles

de unde am plecat și

până unde am putut să ajung.

 

 

MESAJ CIFRAT

 

Aceste cuvinte cumiți

abia așteaptă alt început.

Iar bate de șapte…

Ziua mușcă un fragment de soare,

foaia albă din față e

cearceaful transpirat de

emoție,

Frigiderul de acum

e mai plin de interese

decât de alimentele.

Uzate de fiecare

zi ce-și întinde tentaculele

de moluscă de sezon.

Foișorul încă e luminat,

se-ntâmplă ceva acolo…

Poate viața se va conserva

din mesaje cifrate.

 

 

LA ORIZONT

 

Când oamenii mai comunicau

cu îngerii prin parfum

era un timp definit

drept al florilor.

De mucegai se vorbea

prin mahalalele de corturi

și vechituri adunate pe

post de noutăți.

Ce mai era gunoiul

decât o sursă de infecții

ce căuta alinarea prin alcool,

parfum de vișine și de roze.

 

 

SCUZĂ

 

Când totul se desface

bucată cu bucată

e un semn că panica

ne-a tras deja un fermoar

pe creier, numărăm greierii

pe clape albe,

partituri muzicale,

până la urmă simple

pariuri fără textele adiacente.

Greierii cuminți citesc

lucruri mondene

s-a format deja coada

în fața Măcelăriei…

PARDON… partea asta

e dintr-un film trăit

pe propria piele

 

 

AN COMPLICAT

 

Pentru desenul pișcat

după ploaie

melcul să ne arate direcția.

Dacă cunoaște dialecte

e un lucru bun.

Altfel trebuie angajat un

translator.

Dacă se mișcă așa bine

se va califica la Olimpiadă.

Deja vom avea un câștigător.

Dacă va avea pentru ce

va rămâne pe loc

mângăind ploile,

alte începuturi,

alte existențe.

 

 

DA CAPO AL FINE

 

Dacă e să spun ceva

resturile cu care-mi fac

de fiecare dată un costum

din inimi înșelate

se toarnă

și tot în tricou umblu

până toamna târziu…

Nu soarele mă deranjează

cât ploaia ce-mi udă

creștetul capului mai întâi,

blândă mângăiere.

Picioarele mi le scald

prin oceanul lacrimilor tale,

preț de secunde mari cât toată

viața înfrigurată.

 

Acul de siguranță s-a rupt,

ai găsit motivul

să-ți schimbi impresia dobândită

și e ceva normal, îmi zic ,

da capo al fine,

așa îmi prea trec zilele

prin încercări propuse

de unii și alții drept

strategii de dezvoltare

pentru ceea ce aș fi putut fi

dar n-am ajuns la timp.

 

 

PREJUDECĂȚI

 

Am o viață prea boemă

doar cu jazz , bere,

insulină și scris,

femeile ce se vor regine

doar în compania mea

descoperă texte

și melodii alese

pentru bunul mers

al lucrurilor.

Se plimbă în jurul meu

care mai de care

încercând să-mi distragă atenția

prin importanța costumelor…

în timp ce eu le prefer nude…

de prejudecăți.

Și nu sunt top – modele,

nici măcar nu visează

să câștige prestanță

din deplasarea

norilor pe post de purtători

de cuvânt.

Continue reading „Emil Mircea NEȘIU: INVENTÂND POEME” →