GALERIA CU PRIETENI
Poetul, prieten cu îngerii,
inventează cuvinte noi,
pentru a fi original.
Netrăitele Constanței
caută un port primitor.
Eternul feminin al lui Șerban
schimbă galeria de portrete
cu un clasor unde
mai înainte eram plante.
– „Punțile Stalinskaya ne mai despart
de un BINE prost înțeles”,
spune Radu, (nu contează
care dintre ei)
Haosmosul Magdei ne rupe
cu totul de cotidianul banal
(dacă e haos, cosmosul
e în fiecare din noi).
Mai inventăm poeme!
Ce am putea face altceva…
UNELTE DE SCRIS
Am să pun ÎNȚELEGEREA ,
floare rară, la butonieră…
la inimă este un leac…
dorința, se repede, poate,
spre o la altă Inimă.
După un colț de perdea
te mai simt, obosită
de atâtea divagări, ocolișuri, etc.
Singur m-am plictisit.
Peisajul se pierde încet, încet,
pe marginea din EST a dealului
e o clădire bine aleasă
drept foișor de observație…
face parte din spectacolul
schimbării gărzii la palat.
COMPUNERE
acestor cuvinte le râmâne
doar varianta tremurului
dintre degetele
ce se vor unelte de scris.
Prea mult am citit,
am răbdat și mai mult
am prelucrat texte din
repertoriul Broaștelor
și tril de Privighetori
Se poartă acest imn spre
Înălțare, de unde mai vin
aceste idei despre compunere.
Nici acum n-am ințeles
de unde am plecat și
până unde am putut să ajung.
MESAJ CIFRAT
Aceste cuvinte cumiți
abia așteaptă alt început.
Iar bate de șapte…
Ziua mușcă un fragment de soare,
foaia albă din față e
cearceaful transpirat de
emoție,
Frigiderul de acum
e mai plin de interese
decât de alimentele.
Uzate de fiecare
zi ce-și întinde tentaculele
de moluscă de sezon.
Foișorul încă e luminat,
se-ntâmplă ceva acolo…
Poate viața se va conserva
din mesaje cifrate.
LA ORIZONT
Când oamenii mai comunicau
cu îngerii prin parfum
era un timp definit
drept al florilor.
De mucegai se vorbea
prin mahalalele de corturi
și vechituri adunate pe
post de noutăți.
Ce mai era gunoiul
decât o sursă de infecții
ce căuta alinarea prin alcool,
parfum de vișine și de roze.
SCUZĂ
Când totul se desface
bucată cu bucată
e un semn că panica
ne-a tras deja un fermoar
pe creier, numărăm greierii
pe clape albe,
partituri muzicale,
până la urmă simple
pariuri fără textele adiacente.
Greierii cuminți citesc
lucruri mondene
s-a format deja coada
în fața Măcelăriei…
PARDON… partea asta
e dintr-un film trăit
pe propria piele
AN COMPLICAT
Pentru desenul pișcat
după ploaie
melcul să ne arate direcția.
Dacă cunoaște dialecte
e un lucru bun.
Altfel trebuie angajat un
translator.
Dacă se mișcă așa bine
se va califica la Olimpiadă.
Deja vom avea un câștigător.
Dacă va avea pentru ce
va rămâne pe loc
mângăind ploile,
alte începuturi,
alte existențe.
DA CAPO AL FINE
Dacă e să spun ceva
resturile cu care-mi fac
de fiecare dată un costum
din inimi înșelate
se toarnă
și tot în tricou umblu
până toamna târziu…
Nu soarele mă deranjează
cât ploaia ce-mi udă
creștetul capului mai întâi,
blândă mângăiere.
Picioarele mi le scald
prin oceanul lacrimilor tale,
preț de secunde mari cât toată
viața înfrigurată.
Acul de siguranță s-a rupt,
ai găsit motivul
să-ți schimbi impresia dobândită
și e ceva normal, îmi zic ,
da capo al fine,
așa îmi prea trec zilele
prin încercări propuse
de unii și alții drept
strategii de dezvoltare
pentru ceea ce aș fi putut fi
dar n-am ajuns la timp.
PREJUDECĂȚI
Am o viață prea boemă
doar cu jazz , bere,
insulină și scris,
femeile ce se vor regine
doar în compania mea
descoperă texte
și melodii alese
pentru bunul mers
al lucrurilor.
Se plimbă în jurul meu
care mai de care
încercând să-mi distragă atenția
prin importanța costumelor…
în timp ce eu le prefer nude…
de prejudecăți.
Și nu sunt top – modele,
nici măcar nu visează
să câștige prestanță
din deplasarea
norilor pe post de purtători
de cuvânt.
ALFABET
Prin înserarea ce îți apasă
ușor vertebrele vezi doar
actorul ce mai face
curte concurenței.
E o femeie, parcă fugită
din lumea lui RUBENS…
în ceea ce privește formele,
rândunica și-a uitat
rochia-n debara.
Dintr-o dată ochiul verde
dezlușește… ceva.
N-are curaj să întindă
mâna, i s-a blocat antebrațul
la o diferență de fus orar
preț de câteva clipe.
––––––––––-
Emil Mircea NEȘIU
Oradea, 3 februarie 2021