
Tot mai mult trece în uitarea opiniei publice memoria marelui poet creștin Ioan Alexandru. Unul dintre cei mai mari poeți români ai secolului XX este ignorat de autorități, facultățile și institutele literare, precum și de presă. Opinia publică preocupată de politichie și pandemie nu mai este interesată de creatorul poemului ”Lumină lină”. Asistăm la o de-culturalizare a românilor indusă de televiziuni și rețelele de socializare. Și totuși, singura instituție care nu a uitat de Ioan Alexandru a fost Biserica, care știe și nu uită să cinstească memoria marilor creatori. Miercuri, 16 septembrie 2020, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a oficiat slujba parastasului pentru poetul creștin Ioan Alexandru, de la a cărui trecere la Domnul s-au împlinit 20 de ani. Slujba de pomenire a fost oficiată în satul natal al poetului, Topa Mică, județul Cluj, la crucea-monument, ridicată în curtea bisericii, în cinstea poetului Ioan Alexandru, fiind identică cu crucea de pe mormântul unde își doarme somnul de veci, în cimitirul de la Mănăstirea Nicula. La finalul slujbei a fost lansată cartea „Existența rituală: despre poezia lui Ioan Alexandru”, scrisă de academicianul Ion Pop. Au rostit alocuțiuni: Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, precum și alți oameni de cultură, poeți și scriitori, care au rememorat întâlnirile personale cu poetul Ioan Alexandru, de pioasă amintire, conform celor afirmate de protopopul de Huedin, preotul Dan Ionuț Lupuțan. Ioan Alexandru a fost unul dintre cei mai mari poeți creștini români. S-a născut la data de 25 decembrie 1941, în localitatea Topa Mică, județul Cluj, și a trecut la cele veșnice în ziua de 16 septembrie 2000, în orașul Bonn, Germania, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Nicula. Din păcate și clujenii atinși de griji și Untod l-au uitat pe poet.
Crucea identică cu cea de pe mormântul de la mănăstirea Nicula a fost pusă în curtea bisericii din Topa Mică tot de IPS Andrei în 2015. Înainte de 1990, Ioan Alexandru era cunoscut ca poet și creatorul ”Imnelor Transilvane”, recitate cu atâta patos de către Dumitru Fărcaș, după 1990, ca vașnic parlamentar PNȚCD cu crucea în mână. Când a trecut la cele veșnice în anul 2000, autoritățile centrale și literare au uitat că trebuie să-l înmormânteze cu ceremonie și fast pe unul dintre cei mai valoroși poeți români. Așa că în loc să fie înmomântat în Cimitirul Bellu, lângă clasici, a fost înhumat la Mănăstirea Nicula, la intervenția energică a arhiepiscopului Bartolomeu Anania. Tot Biserica a salvat situația. Țin minte parcă ar fi azi, că am participat împreună cu Continue reading „Ionuț ȚENE: Doar Mitropolia Clujului și-a mai adus aminte de poetul Ioan Alexandru!”
“When one treats people with benevolence, justice, and righteoousness, and reposes confidence in them, the army will be united in mind and all will be happy to serve their leaders’.” (Când cineva tratează oamenii cu bunăvoință, justețe și dreptate și recâștigă încrederea acestora, poporul va fi unit în gândire și își va servi bucuros liderii!) (Sun Tzu, Arta Războiului)
Drama românilor din Ucraina a atins cote alarmante, ajungându-se la un proces activ de deznaţionalizare şi genocid etnic cultural. Administraţiile comunelor româneşti sunt dezmembrate administrativ de Kiev într-un proces agresiv de destructurare a comunităţii românilor.
Stat catolic cu popor ortodox,
Această formulare a fost repetată până la plictis în vremea în care numeroase țări se găseau sub ocupația comunistă. Cei care o repetau, cu îngâmfare, obrăznicie și fățișă bucurie, erau, mai ales, crainicii posturilor de radio propagandistice ( gen, ”Europa Liberă-Libertatea” și “Vocea Americii”) și de cei care, după prăbușirea comunismului, s-au grăbit să se pună în slujba unui nou (de fapt foarte vechi) “jupan”. Acești mercenari de duzină, a căror credențiale morale au fost întotdeauna de mucava, mereu au uitat să spună că în Estul Europei popoarele nu aveau nici un cuvânt de spus despre conducătorii lor, ele erau ocupate militar și aflate la voia unui stăpân cu care, culmea cinismului, chiar patronul vânduților despre care pomeneam, căzuse la învoială. Am săvârși un păcat de neiertat dacă măcar o clipă am uita că în Estul Europei comunismul s-a instaurat cu binecuvântarea puterilor “democratice”. Sângele a milioane de oameni nevinovați stă pe mâinile lui Stalin și acoliților lui dar și ale conducătorilor SUA și Marii Britani. Oricum iată că istoria s-a dovedit din nou mai ingenioasă decât “laboratoarele” cutăror “înțelepți”.
Mult prea simpluţă doamnă Andronescu,
La Marea Schisma, în anul de grație 1054, populaţia globului, circa 200 de milioane, trăiau la cheremul tiranilor tribali, cu superstiţii, boli, foamete, razboaie. Progresul generat de Europa, face ca azi șapte miliarde să trăiască în condiţii incomparabil mai bune. Expectativa de viaţă e de trei ori mai mare.