Ioan MICLĂU GEPIANUL: Obiceiuri de Crăciun – Pentru umblatul cu Vifleemul / An Inspiration

(Tradiții creștine bihorene)

”…Pentru umblatul cu Vifleemul sau Irozii se selectează feciori între 15-20 de ani, talentați în cântare și în oratorie. Vifleemul are înfățișarea unei Biserici, în care se găsește icoana Nașterii Pruncului Iisus și a Maicii Domnului.

Această bisericuță este purtată de patru persoane, ajungând în casele credincioșilor, o așează pe masă, recitând și colindând din piesa ”Irozii”…” Tinerii sunt îmbrăcați specific scenei biblice din timpul Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos. La terminarea programului, tinerilor interpreți li se oferă un pahar de vin, cozonac și câțiva bănuți, iar gazdelor primitoare li se face urarea: ”Să vă găsim sănătoși și voioși la anul și la mulți ani”

Corul:

Colo sus în vremea ceea

În frumoasa Galileea

O fecioară viețuia,

Ce Maria se numea,

Nazaret era orașul

Unde ea-și avea sălașul.

Într-o zi Maria sta

Singură și se ruga

Și deodată ce văzuse

Casa toată se umpluse

De-o lumină lucitoare

Ca lumina cea de soare.

Îngerul Gavriil intrase

La Fecioara Sfântă-n casă

Și din zbor le ea se-opri:

-Bucură-te! Îi grăi.

Nu te –nspăimânta Maria

Fiu al Domnului va fi

Și Iisus se va numi.

(în fața cortinei)

Prezentatorul 1:

Când Hristos Domnul era să se nască

Ieșit-a în țară poruncă regească

Toți să purceadă și să se înscrie

În cetatea în care-i a lor obârșie.

Prezentatorul 2:

Și din Galileea, de la Nazaret

Mergea și Maria cu Iosif cel drept

Pân-la Betleem, orașul vestit

Unde-și căutară loc pentru dormit.

Iată că și steaua pe ceruri lucește

Și din răsărituri la toți povestește

Că aici în lume, sub un cer frumos

S-a născut Domnul Iisus Hristos.

(Se deschide cortina)

Copii cu steaua:

Steaua sus răsare

Ca o taină mare,

Steaua strălucește

Și lumii vestește

Că astăzi Curata

Și nevinovata

Fecioara Maria

Naște pe Mesia.

În țara vestită

Betleem numită

Magii cum zăriră

Steaua sus porniră

Și dacă sosiră

Îndată-l găsiră

La dânsul intrară

Și se închinară

Cu daruri gătite,

Lui Hristos menite,

Luând fiecare

Bucurie mare,

Care bucurie

Și aici să fie

De la tinerețe

Pân-la bătrânețe.

(Se închide cortina)

Prezentatorul 1:

Îngerii au coborât

La păstori de i-au trezit,

Îndemnându-i să purceadă

Pe Hristos și ei să-l vadă.

Corul:

Coborât-a coborât, ziorel de zi

Îngerul Domnului Sfânt

La păstori în Viflaim

Aproape-n Ierusalim.

Păstorii l-au întrebat

-Ce veste ne-aduci din sat?

Veste bună voi vesti,

De voi toți vi-ți veseli.

Pe la cântători târziu

Maica Sfântă născu Fiu,

La născut pe fân uscat

Și-i al lumii Împărat.

(Scena reprezintă staulul din Betleem)

Îngerii în cor.

Păstorilor tineri, nu mai dormiți

Și somnul de acum nu-l mai folosiți

Și mergeți la Betleem, degrabă,

O, păstorilor de treabă.

Și acolo veți afla

Că s-a născut Mesia.

Și dacă nu ne credeți pe noi

Ia uitați-vă și voi

La steaua care vine.

Păstorul 1:

Ciudat vis am visat,

Îndată ce m-am culcat,

Să mergem la Betleem

Pe Mesia să-L vedem.

Păstorul 2:

Parcă cerul s-a deschis,

Să mergem că nu e vis.

Păstorul 3:

Fraților, să ne grăbim

Pe Mesia să-L găsim

Cu daruri să ne-nchinăm

Bucurie să aflăm.

(Păstorii se retrag, se închide cortina)

Corul:

Colinda ”Trei păstori”

Prezentatorul 1:

Mama-Pruncul a-nfășat

Și în iesle L-a culcat

În iesle pe fân uscat

Pe al lumii Împărat.

Prezentatorul 2:

Iar trei crai mânați de dor,

Lăsând țări în urma lor,

După stea călătoresc

Să găsească Prunc ceresc

Prezentatorul 1:

Și să facă închinare

Pruncului cel sfânt și care

S-a născut în lume jos,

Pentru omul păcătos.

Copiii:

(Colinda ”Trei crai de la răsărit”)

PARTEA a II-a

(salonul de lucru a lui Irod)

Irod: Stratioate!

Continue reading „Ioan MICLĂU GEPIANUL: Obiceiuri de Crăciun – Pentru umblatul cu Vifleemul / An Inspiration” →

Al. Florin ŢENE: Amintiri despre sărbătorile de iarnă în județul Vâlcea

Acum în preajma Sărbătorilor de iarnă, și a Nașterii lui Iisus, rememorez perioada sărbătorilor din copilăria mea.

E mult de atunci. Veniseră la putere comuniștii aduși de tancurile rusești, era vremea lui Gh.Gh.Dej, Ana Pauker și Iosif Chișinevschi sau Kișinevski născut Jakob Roitman în 1905, la Chișinău, Gubernia Basarabia , decedat în 1963, la București, acesta fiind un militant și demnitar comunist român, de origine evreu rus. Când s-a căsătorit, a luat numele soției sale Liuba Chișinevschi, ulterior președintă a Femeilor Române Antifasciste, membră în Prezidiul Marii Adunări Naționale, vicepreședintă a Comisiei Controlului de Partid și o apropiată a Anei Pauker. Chișinevschi a fost vicepreședintele Consiliului de Miniștri al României și membru al Comitetului Central al PCR. Era vremea când marea prigoană împotriva intelectualilor români începuse. Era vremea când activiștii p.m.r, mai târziu p.c.r. interziceau mai toate tradițiile poporului nostru.

Eram în clasa I-a și veneau sărbătorilor de iarnă, se apropiau. Mă pregăteam să mă duc cu colindul și la Biserica din Drăgășani să ascult slujba ținută de preotul Grigore. Tata și mama îmi povestiseră că această frumoasă Biserică a fost construită de legionari.

-„Dragă Florin, pentru Biserica la care ne ducem, pentru biserica din Drăgășani, mi-a spus tata, timp de două luni, în 1935, în jur de 100 de muncitori legionari au fabricat 100.000 de cărămizi, în perioada 13 iunie – 14 august.”

Mama, cu teamă în glas, îngrijorată, m-a atenționat să nu mă duc la biserică și nici cu colindul că sunt profesori trimiși pe străzi și la biserici care le notează numele elevilor ce încalcă interdicția de a nu respecta tradițiile noastre românești și apoi sunt admonestați, le scad nota la purtare sau îi elimină trei zile din școală.

Până la urmă mama și tata și-au călcat pe inimă, îngăduindu-mi să mă duc la biserică și cu colindul. Astfel, am făcut rost de un felinar de la prietenul Nelu Zăvoianu și seară de seară făceam repetiții în casa unde locuiam cu chirie. Eram un grup restrâns de colegi, Bebe Duței, Nelu Zăvoianu, Bebiță Dumitru și Doina Zăvoianu.

Mama care cunoștea multă istorie, dar completată și de tata, în fiecare seară îmi povestea părți din istoria creștinismului. Astfel am aflat că la români sărbătorile de iarnă au loc în perioada 6 decembrie-7 ianuarie. Sunt sărbători laice și creștine: în 6 decembrie era Sfântul Nicolae, când tata îmi aducea mie și surorii mele câte o alviță și lui sora mea păpușe din turtă dulce. Îmi spunea că în 20 decembrie este Sfântul Ignat sau sacrificarea porcilor, pe 24 decembrie- Ajunul Crăciunului , iar în 25 decembrie- Crăciunul, pe 27 decembrie fiind Sfântul Ștefan iar în 31 decembrie- Revelionul. De Crăciun ne-au interzis comuniștii să împodobim bradul. Astfel la instituții se împodobeau brazii pe 31 decembrie pentru a veni Moș Gerilă. Pe 1 ianuarie veneau cu plugușorul flăcăi din satele vecine, Voicești, Ștefănești, sau cei ce treceau Oltul, cei din Verguleasa. Tot pe întâi mă duceam cu Sorcova, la vecini și prieteni, care îmi dădeau mere și nuci. Cu Capra veneau copii din Țigănie, iar de Boboteaza, pe 6 ianuarie mama se ducea și lua agheasmă de la Biserică, iar pe 7 ianuarie de Sfântul Ion, tata invita colegii de la Banca Națională la o mica petrecere acasă la noi.

În seara de Moș Nicolae, 5-6 decembrie, era Sfântul Nicolae. La noi în Drăgășani de 5 decembrie copiii își pregăteau ghetele, dar din cauza sărăciei adusă de regimul comunist-criminal, Sfântul Nicolae, sau cum îi ziceam noi Moș Nicolae, nu se aducea daruri. Se zice că acest sfânt călătorește împreună cu un măgăruș încărcat cu două coșuri: unul plin cu dulciuri și jucării pentru copiii cuminți și altul cu nuielușe pentru copiii care nu au fost cuminți. El coboară pe horn și lasă copiilor dulciuri sau nuielușe. A doua zi dimineața copiii găsesc în ghete darurile lăsate de Moș Nicolae.

Mama îmi mai povestea că Sfântul Ignat era în 20 decembrie. În această zi românii taie porcii. După ce pârlesc, curăță și tranșează porcul, familia face pomana porcului la care participă toți cei care au luat parte la tăiatul porcului. Din carne de porc românii pregătesc diverse preparate specifice sărbătorilor de iarnă: tobă, leber, caltaboș, șuncă, cârnați, piftie, sarmale. Denumirea de Ignat vine de la Sfântul Ignatie Teoforul, episcop de Antiohia.

La noi, la români, mâncărurile tradiționale sunt cozonacii, piftia, sarmalele, caltaboșii, toba și cârnații. Nouă, copiilor nu prea ne plăcea să ținem post. Practic îl țineam tot anul, datorită sărăciei. Cu 40 de zile înainte de Crăciun începe Postul Crăciunului timp în care mama și tata țineau postul, nu mâncau produse din lapte și carne. Astfel țața Lenuța de la Pesceana nu mai venea să ne aducă lapte. De asemenea în această perioadă româncele fac curățenie în casă și în curte pentru a întâmpina cum se cuvine marea sărbătoare.

În dimineața zilei de 24 decembrie până spre prânz, cete de copii între 5 și 14 ani merg cu „Moș Ajunul”, un colind scurt rostit la fiecare casă și care anunță deschiderea seriei de colinde. Seara, după ieșirea de la biserică (ora 18), cete de copii merg cu „Steaua”, un colind religios. Ceata poartă o stea, luminată din spate, cu o lumânare ce are în centrul ei o reproducere a Nașterii Domnului.

Colindele sunt texte rituale cântate cu ocazia Crăciunului și a Anului Nou. Există colinde laice și creștine. În ajunul Crăciunului familia împodobește bradul și primește colindătorii. Aceștia primesc de la gazde colaci, fructe (mere și nuci), bomboane sau bani.

Grupul nostru de colindători am cântat colindul de mai jos.

“Sculați, tovarăși, nu dormiți,
Vremea e să vă treziți.
Casa să vi-o aranjați,
Flori de măr,
Și masa s-o încărcați
Flori de măr,

Că umblăm și colindăm
La mulți ani să vă urăm,
Să trăiți, să-ntineriți,
Flori de măr,
Pentru mulți ani fericiți,
Flori de măr,

Și la anul vom veni,
Numai dacă ni-ți pofti.
Și mai multe vom ura,
Flori de măr,
Un cocuț dacă ni-ți da,
Flori de măr,

Și colinda nu-i mai multă,
Să trăia cine ascultă!
Și colinda-i atâta,
Flori de măr,
Cine-ascultă să trăiască,
Flori de măr!”

Profesorul de matematică a obligat elevii să înlocuiască :”boieri mari” cu tovarăși.

Crăciunul, îmi spunea mama este ziua nașterii lui Iisus Hristos. În România Crăciun este numele păstorului în al cărui staul s-a născut Iisus. Pretutindeni acest cuvânt magic renaște speranțele, readuce bucuria și lumina în case. Sărbătoarea de Crăciun ține trei zile. În prima zi de Crăciun se oferă cadouri celor dragi, iar familia se reunește la masa de Crăciun unde se servesc mâncăruri tradiționale (sarmale, caltaboș, piftie, cârnați, tobă, leber, cozonac). După Crăciun vin diverse sărbători și obiceiuri deosebit de frumoase care fac ca plăcerile și veselia să se simtă în orice suflet și în orice casă: Capra, Sorcova, Plugușorul. În ziua de 27 decembrie are loc sărbătoarea religioasă a Sfântului Apostol Ștefan, care a fost omorât cu pietre pentru credința lui. Cei care poartă numele de Ștefan sau Ștefania își serbează în această zi onomastica.

În ajunul Anului Nou, pe 31 decembrie, cete de flăcăi și de bărbați de curând însurați pleacă cu Plugul – străvechi obicei agrar, care a ajuns o urare obișnuită de recolte bogate în anul care abia începe. Acest obicei ilustrează una din principalele ocupații ale poporului român, agricultura. Plugușorul copiilor era în ajunul Anului Nou, cetele de copii intră din casă în casă să ureze purtând bice din care pocnesc, clopoței, tălăngi, etc. Urarea este un lung poem în versuri care prezintă succesiunea muncilor agricole – de la aratul ogorului până la coptul colacilor.

Tata cumpăra din piața orașului o sorcovă cu care sorcoveam cunoscuții care treceau pe stradă. Este un obicei închinat Anului Nou. Însemnul ritual este alcătuit dintr-un băț sau o ramură verde, împodobită. Obiceiul se practică de către copii, iar gazdelor li se adresează urări de sănătate, belșug și prosperitate.

Continue reading „Al. Florin ŢENE: Amintiri despre sărbătorile de iarnă în județul Vâlcea” →

Liliana DEREVICI: Înălțare duhovnicească prin rugăciune, credință și istorie alături de domnul prof. dr. IOAN BOLOVAN, prorector al Universității „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca în Parohia „Adormirea Maicii Domnului”din Cluj-Napoca

Zi binecuvântată de Dumnezeu prin prezența în parohia noastră a domnului prorector al Universității „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca, prof. dr. IOAN BOLOVAN, o mare valoare a neamului nostru românesc, a culturii românești, a universității noastre, o inimă care bate pentru biserica, neamul și cultura noastră, această zi sărbătorească ne-a înălțat duhovnicește dar și cultural.

După săvârșirea Sfintei Liturghii de către slujitorii altarului parohiei noastre alături de mulțimea de credincioși prezenți, domnul prorector a adresat un cuvânt de învățătură despre satul transilvănean și identitatea națională ținând cont că anul 2019 a fost decretat de Sfântul Sinod drept „Anul Satului Românesc”.

Domnia sa a încercat să descifreze toate înțelesurile satului românesc evidențiind personalitățile marcante din punct de vedere cultural ale satului românesc. Printre acestea au fost menționate:

· Liviu Rebreanu cu discursul de recepție la primirea ca membru al Academiei Române intitulat: „Laudă țăranului român” unde specifică satul ca fiind un izvor permanent al identității noastre iar țăranul fiind sinonim cu român. Satul a fost de-a lungul secolelor un obiect de cercetare pentru istorici, demografi, literați, antropologi, psihologi, artiști, fiind un izvor nesecat de cunoaștere și învățătură pentru ceea ce s-a transmis și s-a acumulat de-a lungul vieții.

· George Barițiu, Vasile Alecsandri, George Coșbuc, Octavian Goga, Dimitrie Gusti, David Prodan prin lucrările lor au reprezentat motivul națiunii române.

· Lucian Blaga, poet, filozof, discipol al Universității clujene la primirea în Academia Română și-a intitulat discursul de recepție: „Elogiul satului românesc”, evidențiind prețuirea pe care a avut-o intelectualitatea pentru satul românesc și specificând constituirea satului tradițional în jurul bisericii și a cimitirului, adică a lui Dumnezeu, care ne dă putere să mergem mai departe în folosul nostru, al familiei și al neamului și a străbunilor prin filiația cărora am ajuns și noi la lumina zilei și am ajuns să ne purtăm cu cinste numele și prenumele nostru.

· Octavian Goga închină în volumul său de debut o poezie țăranilor, plugarilor, truditorilor pământului, un imn cum nu mai găsim noi în literatura noastră. Acesta știe să îmbine munca cu sudoarea, bucuria cu ura, iertarea cu binecuvântarea.

Satul este definit ca:

· Locul de unde au pornit inițiativele și momentele în care românii au încercat să-și obțină drepturile sociale și naționale.

· Locul unde s-au conservat cel mai bine valorile tradiționale legate de familiile noastre atât de greu încercate.

· Locul unde natalitatea și divorțurile spre deosebire de mediul urban au avut alte valori.

· Un creator de civilizație spirituală, aici fiind creat poemul versificat literar, filozofic „Soarele și luna” , care exprimă experiența de veacuri a oamenilor. El reflectă proverbe și învățături teologice.

· Un creator de civilizație materială : parcul etnografic „Romulus Vuia”, muzeul tradițional etnografic din Dumbrava Sibiului, muzeul țăranului român din București.

· Locul unde s-a exersat spiritul demografic caracterizându-se prin autenticitate, creativitate, cultură populară.

Un creator de civilizație materială : parcul etnografic „Romulus Vuia”, muzeul tradițional etnografic din Dumbrava Sibiului, muzeul țăranului român din București.

Locul unde s-a exersat spiritul demografic caracterizându-se prin autenticitate, creativitate, cultură populară.

În final părintele paroh protopop dr. DAN HOGNOGI i-a mulțumit domniei sale pentru acest bogat și plin de informații cuvânt de suflet, oferindu-i o icoană specială și urându-i sănătate și putere de muncă. Continue reading „Liliana DEREVICI: Înălțare duhovnicească prin rugăciune, credință și istorie alături de domnul prof. dr. IOAN BOLOVAN, prorector al Universității „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca în Parohia „Adormirea Maicii Domnului”din Cluj-Napoca” →

Liliana DEREVICI: Revărsare de har și dar pe aripi de colind de praznicul Sfântului Ierarh Nicolae în Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Cluj-Napoca

Praznicul Sfântului Ierarh Nicolae ne-a oferit astăzi 6 decembrie o stare de spirit înălțătoare, plină de bucurie și iubire prin minunatul concert susținut de corul „PSALMODIA TRANSILVANYCA” care ne-a bucurat inimile fiecăruia dintre noi.

Ne-a cântat sufletul și ni s-a întărit credința prin ascultarea acestui recital armonios al renumitei formații celebre, corul „Psalmodia Transylvanica”, format din bărbați, preoți, diaconi ai Catedralei Mitropolitane și teologi.

După săvârșirea tainei Sfântului Maslu de către vrednicii slujitori ai altarului Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” în frunte cu părintele prof. univ. dr. decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, VASILE STANCIU, domnia sa a adresat un cuvânt de învățătură, picurând nectar în inimile noastre. A devenit o tradiție ca în Postul Crăciunului împreună cu taina Sfântului Maslu ca acest renumit cor să ne aducă vestea cea bună a Nașterii Mântuitorului Nostru Iisus Hristos prin colindele noastre tradiționale românești.

În cuvântul său de învățătură părintele decan VASILE STANCIU a exprimat câteva gânduri legate de viața și personalitatea acestui mare sfânt al bisericii prăznuit în fiecare an la 6 decembrie. Pornind de la troparul sfântului, o cântare care sintetizează viața unui sfânt care se cântă în ziua respectivă, părintele decan a evidențiat virtuțile Sfântului Ierarh Nicolae.

„Îndreptător credinței și chip blândeţilor, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate, părinte Ierarh Nicolae, roagă-l pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.”

Cele câteva calități de seamă care reies din acest tropar sunt:

Nu numai că s-a născut în credința adevărată ci a și promovat-o, a transmis-o mai departe și la nevoie a și apărat-o cu fermitate în fața atacurilor eretice, intrând în conflict cu Arie. De aici reiese că trebuie și noi să ne apărăm credința prin exemplul personal ca atunci când oamenii ne văd să aprecieze că au văzut un creștin autentic.

Blândețea este o altă virtute de căpetenie a oricărui păstor de suflete. Mântuitorul le spune apostolilor: „Veniți la mine că sunt bând cu inima”. El nu se uită la fața omului ci în sufletul său, acolo văzând multă suferință trupească și sufletească, vindecându-i pe toți pe unde trecea.

Sfântul Nicolae era un învățător al înfrânării de la toate faptele rele-minciuna, viclenia, răutatea, furtul și celelalte păcate grele ce apasă pe viața oamenilor. El însuși s-a înfrânat ca păstor de suflete, dându-ne propriul său exemplu.

Pentru aceasta cu smerenia , cu modestia a câștigat cele înalte. Aceasta înseamnă să nu ne punem pe noi în centrul atenției care marchează, semnifică egoism și egocentrism ci pe cei din jurul nostru. Mântuitorul s-a smerit pe sine chip de rob luând, ascultător făcându-se până la moarte și încă moarte pe cruce.

Sărăcia, o altă virtute cu care se poate câștiga Cerul. Sfântul Ierarh Nicolae a vândut toată bogăția sa căci ca și călugăr și ierarh nu avea nevoie de bogăție materială și astfel câștigând bogăția spirituală. Și noi avem mare nevoie astăzi de această bogăție spirituală pe care să o câștigăm prin sărăcia cu duhul.

După aceste gânduri puse la sufletul nostru de părintele decan, a urmat concertul extraordinar de colinzi cuprinzând cele mai frumoase colinzi tradiționale românești printre care: un colind dedicat Sfântului Apostol Andrei, După datini colindăm, Închinarea păstorilor, Linu-i lin, La Vifleem colo-n jos, Dormi copil sfânt, Legănelul lui Iisus, Astă seară-i seară mare, Floricica, Colind din Maramureș, Bună dimineața la Moș Ajun, concertul încheindu-se cu o urare: Sorcova.

După îndelungi aplauze părintele protopop paroh dr. DAN HOGNOGI a mulțumit oaspeților pentru starea de spirit creată, pentru bogăția sufletească primită, pentru bucuria adusă în inimile noastre, invitând oaspeții să servească câte un colăcel preparat de doamnele din parohie. Iar credincioșii au primit la ieșire, din partea parohiei câte o iconiță cu Sfântul Ierarh Nicolae.

Dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate!

—————————-

Prof. Liliana DEREVICI

Cluj-Napoca

6 Decembrie 2019

Al. Florin ŢENE: E mai rușinos să nu înțelegi un articol al unui ziarist celebru decât să fi mințit de el

Decalogul 37 pentru ziariști

1. Cel mai rușinos fapt al unui ziarist este nedreptatea dintr-un articol înzestrată cu amenințări fizice.

2. Nimeni nu cunoaște soluția pentru a atinge succesul, dar, în mod sigur, pentru a fi neâțeles e suficient să încerci să mulțumești pe toți cititorii.

3. Face mult zgomot un ziarist debutant care eșuează, decât toată redacția care muncește în tăcere.

4. Toate articolele sunt necesare la vremea lor.

5. Ziaristul pesimist vede dificultăți în fiecare oportunitate.Ziaristul optimist scrie despre oportunitate ca fiind o dificultate.

6. Sfântul Ambrozie de Milan spunea: “ În iubire se află cea mai bună apărare a noastră.“

7. “Pe hoții mărunțI îI trimitem la închisoare, iar pe cei mari îi numim în funcții publice.“ Scria Esop.

8. Spuneam dăunezi la un prieten că nu mă interesează să fiu cel mai lăudat ziarist din cimitir.Pentru mine contează să mă culc și să-mi spun: “ Am mai scris azi ceva minunat pentru cititorii mei.“

9. Recunoașterea unui talent în jurnalism este atunci când cititorul care-l citește cade pe gânduri.

10. Iertarea este aroma pe care mărgăritarul o lasă pe călcâiul care l-a călcat. Parafrazândul pe Mark Twain.

Al.Florin Țene

Al. Florin ŢENE: Personalitatea ziariștilor este un produs social

Se cunoaște, din experiența umană, că fiecare colectivitate umană, influențată și de politic, cultivă anumite valori, adică prețuiește cu deosebire anumite idei, moduri de acțiune și lucruri. Valorile cultivate social sunt impuse fiecărui ziarist. În ansamblu, mentalitatea colectivă se impune celei individuale. În acest context intră și jurnaliștii ca parte integrantă a colectivității.

Cu toate acestea, fiecare jurnalist, în evoluția și activitatea sa, dobândește o experiență și un profil psihologic propriu în raport cu talentul cu care s-a născut, în raport cu seria de împrejurări și de cultură acumulată, cu drumul pe care l-a parcurs și cu experiența câștigată. Întrucât fiecare pornește de la o anumită bază ereditară și are un anumit drum în viață, jurnaliștii ca indivizi ai societății nu sunt identici unul cu altul, ci au doar unele trăsături comune, care se combină, însă la fiecare individ în chip specific.

Particularitățile psihice sintetice care definesc pe fiecare om, inclusiv omul de presă și scriitorul, conțin în sine elemente general-umane (proprii oricărui om normal), elemente tipice (caracteristice unei națiuni, clase, grup social) și elemente strict individuale rezultate din contextual vieții personale. Fiind determinat de împrejurări, ziaristul, mai ales începând cu faza începutului în redacții, se autodetermină conștient, alege modele din redacție sau din afara acesteia, propune scopuri, se autoeducă și capătă experiență. Personalitatea umană, inclusiv cea de om al condeiului, cu atributele ei de temperament, capacități și caracter rezultă din interacțiunea cu oamenii și colegii de redacții, din modul de trai și studii, din izvorul fecund al vieții, și nu are nimic comun cu vreo forță din afara realității materiale și sociale. La care mai adaug, că mai există o forță dată de Dumnezeu la naștere, pe care noi o numim talentul și pe care DEX-ul îl definește: Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ◊ Loc. adj. De talent = talentat. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. – Din fr. talent, lat. talentum.

Jurnaliștii, inclusiv personalitățile sunt cu atât mai puternici și mai activi cu cât țin seama de legile realității, de cerințele obiective ale civilizației și progresului, cu cât sunt mai devotați adevărului din toate domeniile, cu cât apelează la mijloace generoase ale științei și culturii.

În evoluția sa omul s-a sprijinit întotdeauna pe cunoaștere. Această evoluție se efectuează prin efortul gândirii. Aceasta nu este altceva decât trecerea fie de la necunoaștere spre cunoaștere prin depășirea erorilor pentru dezvăluirea adevărului. În evoluția istorică, cunoașterea a trecut de la forme elementare, manifestate prin așa-numita cunoaștere comună, cum a fost Cronicile cronicarilor Moldoveni și Munteni, spre forme mai evaluate, cum este cea teoretică, vezi ziariștii din perioada interbelică, pentru a ajunge la cunoașterea științifică (Opera istorică a lui N.Iorga) .

Cunoașterea științifică nu se opune celorlalte două modalități amintite. Ea reprezintă o continuare pe plan istoric și individual a acestora, pornește de la cunoștințele realizate și depozitate în cunoașterea comună și valorifică într-un mod specific și în anumite privințe, la un nivel superior rezultatele efortului cunoașterii teoretice. Cunoașterea științifică se orientează spre aspectele interne, profunde ale realității. Această formă este obligatorie pentru jurnaliști. Ea urmărește să dezvăluie legile, laturile și însușirile esențiale care se ascund în spatele aparențelor și care determină existența și manifestarea concretă a realităților. Explorând această lume lăuntrică a fenomenelor, cunoașterea științifică apare ca o reflectare profundă, bogată, multilaterală. Această situație trebuie să stea în atenția jurnaliștilor care abordează teme științifice și cei care lucrează în redacțiile revistelor științifice.

Continue reading „Al. Florin ŢENE: Personalitatea ziariștilor este un produs social” →

Al. Florin ŢENE: A fi ziarist bun este asemenea unui pătrat, la ale cărui colțuri te discută cititorii, iar al cărui centru este pretutindeni

Decalogul 36

1. Ziaristul trebuie să fie stăpân pe pasiune sa, pentru ca aceasta să nu ajungă stăpână pe talentul tău.

2. Importanța unui ziarist fără merit obține considerații fără aprecieri.

3. Ziaristul care ezită să spună adevărul nu va putea câștiga nici o bătălie.

4. Mulți compun, dar puțini gândesc și mul mai mulți n-au talent.

5. Ziaristul trebuie să fie stăpân pe opiniile lui și va fi apreciat de cititori.

6. Jurnalistul care este apreciat pentru sinceritatea sa îi este crezută și abaterile de la adevăr, pe când un ziarist mincinos nu este crezut nici când spune adevărul.

7. Un ziarist de succes este acela care poate scrie un articol cu cuvintele pe care alții le aruncă în el, ca injurii.

8. Un ziarist adevărat și stăpân pe opiniile sale poate fi distrus, dar nu înfrânt.

9. Viața unui comentator de radio este ce i se întâmplă în timp ce este ocupat să-și facă alte planuri.

10. Sofocle spunea: “ Timpul, în cursa lui imensă, descoperă tot ce era ascuns și acoperă tot ce era descoperit.“

Al.Florin ŢENE

Gheorghe Constantin NISTOROIU: Arhitoleranța românilor creștini – Adevărul ceresc și pământesc (Cazul Lucian Boia)

„A fi român în ţara ungurească era o

crimă în faţa cârmuitorilor acestei ţări,

clădite, din veac, pe temelia fărădelegilor.”

(Pr. Dr. Sebastian STANCA)

Arhitoleranţa creştinilor români ortodocşi este împotriva Iubirii şi a Dreptăţii lui Dumnezeu, Care ESTE ADEVĂRUL – VIAŢA – IUBIREA – LIBERTATEA absolută. Arhitoleranţa creştin-ortodoxă a vlaho-românilor nu este nici ceva firesc, uman, nu este nici o virtute cardinală şi nici o virtute evanghelico-creştină, fiindcă am asuma Iubirea lui Hristos, Dragostea lui Dumnezeu, fără evidenţa Dreptăţii Sale, uzurpând astfel Adevărul absolut, nemaiavând deci nimic din moştenirea spirituală divină, nici Iubire, nici Dragoste, nici Dreptate, nici Adevăr, nici Libertate, nici Veşnicie.

Vina cea mare nu o poartă sfertodocţii, semidocţii, parveniţii, proletarii comunicării, slugoii dezinformării, calomniatorii, detractorii, alogenii, urâtorii de Frumos, de Adevăr, de Hristos, de România – Grădina Maicii Sale, ci toţi Românii creştin – ortodocşi care nu iau ATITUDINE prin cuvânt grăit, prin cuvânt scris, prin faptă, prin instituţii, prin organisme neguvernamentale, prin asociaţii culturale, prin cenacluri, prin reviste, prin Sinodul Bisericii Ortodoxe, prin forumul Academiei din România, prin Uniunea Scriitorilor din România, pardon, îmi cer iertare, ultimile trei entităţii dau semne că nu mai sunt de mult în slujba lui Dumnezeu şi a Neamului său drept măritor creştin.

Atitudine se poate lua prin orice fel de manifestare, dar ATITUDINE SĂ FIE!

Faptul că după ATITUDINEA diversă a unor ROMÂNI VEGHETORI de ŢARĂ, ei, epigonii, pigmeii, blasfemitorii rămân aceeaşi, continuând însă cu şi mai multă ură viscerală să profaneze Neamul, adică Biserica lui Hristos, deci pe Însuşi Dumnezeu, ne autorizează să fim fermi, să fim verticali, să fim dârzi, să stăm de veghe, să nu ne clătinăm, să nu îngenunchem, să ne apărăm, să luptăm, să nu ne dezbinăm, să nu ne lăsăm frânţi, să putem birui pururea vrăjmaşii Naţiei noastre.

În faţa Naţiei noastre şi a lui Dumnezeu nu putem merge şchiopătând, nu putem merge târâşi, nu putem sta pe loc, nu putem da înapoi ca racul. Îngenunchem în faţa lui Dumnezeu şi a Neamului pentru rugă şi binecuvântare, pentru a ne ridica întăriţi, zeloşi crezului şi elanului nostru de neatârnare, de libertate, de suveranitate.

Când Mântuitorul nostru Iisus Hristos spune în parabola Sa, să întoarcem şi celălat obraz, adică obrazul drept, nu se referă la lovire, la pălmuire, la înjosire, la vasalitate, la robie, la stigmatizare, ci la ATITUDINE în spiritul Dreptăţii, în spiritul Adevărului.

A întoarce spatele DREPTĂŢII Neamului înseamnă a uzurpa ADEVĂRUL divin!

A întoarce spatele ADEVĂRULUI ceresc înseamnă de fapt a răstigni DREPTATEA Neamului întru care l-a hărăzit Dumnezeu!

În evidenţa ATOTŞTIINŢEI, în AULA Autorităţii Divine Hristice Absolute, Întreita Putere – Autoritate a lui IISUS HRISTOS ca Învăţător – Profet, Preot – Arhiereu şi Împărat – Judecător, cei care dezertează de la ADEVĂR, adică LAŞII, MIŞEII, TRĂDĂTORII de pe orice treaptă s-ar afla, se automutilează spiritual, se chircesc moral şi devin sterpi sufleteşte. Adică, pierd din perspectiva realizării întregului ca fiinţă şi persoană, rămânând o dâră fizică cu fîlfâirile unor zdrenţe de conştiinţă, precum oastea lui Hamza paşa, înfiptă în pădurea de ţepi de la Giurgiu a celui mai drept Voievod vlaho-român VLAD ŢEPEŞ, atârnând între stârvurile descompuse şi trenţele rupte fluturânde.

V L A D Ţ E P E Ş

… Măria Ta, îndură-te şi scoală,/ De sub povara lespedei bătrâne,/ Dă iar prin veac un iureş, o năvală,/ Stropşeşte ţeasta hoardelor păgâne// Şi fă să crească rânduind în vârfuri/ Călăii toţi traşi în frigări ca mieii,/ Priveliştea pădurilor de stârvuri,/ Să tremure de-a pururi toţi mişeii! (Dr. Ionel Zeană, armân, deţinut religios, poet, Golgota Românească, Soc. Cult. Lamura – 1995)

Cei care decad din misiunea şi vocaţia de învăţător – profesor (plinătatea de îndrumător, formator, educator), nu mai ajung nici măcar la înălţimea CATEDREI.

Faptul că s-a îngrijit editorial de Trilogia MARIA Regina României, nu-i aduce nici o prestanţă, ci cel mult o ipostază ştiinţifistă, care nu-l apropie de VATRA ROMÂNEASCĂ a ISTORIEI, ci de nişte tăciuni fumigeni prefăcuţi în cenuşă.

Ce doreşte profesoraşul Boia Lucian?

Trădând Adevărul şi slugărnicind mistificarea ne cere să facem acelaşi lucru?!

Să folosim ca surse pentru adevărul istoric acceptat de maghiari, doar „născocirile”, „dovezile”, „teoriile” cardinalului Leopold Kollonich, Franz Joseph Sulzer cu fantoma sa Geschichte des transalpinischen Daciens, Johann Christian Lieser Engel cu trucajul agoniei Geschichte des Ungarischen Reiches und seiner Neberlander, Halle-1804; Fortsetzung der allgemeinen Welthistoire durch eine Gessellschaft von Gelehrten in Deutschland und England ausgeferigel, John Iacob Gebaur cu Geschichte des Ungarischen Reiches, Viena-1813; ori himerele, ororile şi fărădelegile unor Verboczi Istvan, Albert Apponyi, Lajos Kossuth, Istvan Tisza, Julius Wlassics, Francisc Fodor, Albert Berzeviczy, Oliver Eottevenyi, Miklos Horthy, George Lukas, Bela Foldes, Emil Nagy, Eugene Horvath, Joseph Karl Eder, Robert Roesler, Mihai Roller, Endre Barabas, Tom Lantos, George Soros, Victor Orban, Laszlo Tokes, K.W. Johannes, Kelemen Hunor etc.

Să nu fi auzit oare profesoraşul Boia Lucian de marii noştri Înaintaşi ISTORICI, FILOSOFI, TEOLOGI, POEŢI, STOLNICI şi PEDAGOGI thraco-geto-daco-români, Luminaţii Şcolii Traco – Geto – Dace Ortodoxe pre /post Hristos: Aristophan, Herodot, Strabon, Seneca, Cato Major, Diodor din Sicilia-Tracul, Pliniu cel Bătrân, Cotys I, regele-poet, sf. Dionisie-Areopagitul, Pomponius Mela, Carpacrat din Alexandria, Tertulian, Dexip, Berosus, Eutropius, Eusebiu de Cezareea, episcop, sf. Împărat Constantin cel Mare (307-337), sf. Ioan Casian, Procopiu de Cezareea, Iordanes Gotul, Clausius Claudianus, Paulus Orozius, Zosimes, Ştefan de Bizanţ, Anicius Manlius Severinus Boethius, Leonţiu de Bizanţ,Ioannes Lydes, Isidor de Sevila, Nestor, Niketas Choniates, Gheorghe Kedrinos, Mihail Psellos, cel mai mare enciclopedist al veacului al XI-lea, Kekaumenos, Theodoros Prodomos, Ioannes Kinamos, Nicolaus Calicles, Nicephoros Blemmyotes, Alonso de Cartagena, episcop, Gonzalo de Hinoso, episcop, Leonic Calcocondil, Claudius Salmasius, Joanes Magnus Gothus cu celebra sa Historia de omnibus Gethorum Sueonumque Regibus, Poggio Bracciolini, în Diseptationes convivales, 1451, Enea Silvio Piccolomini-papa Pius al II-lea, în Historia rerum ubisque gestarum locorumque descriptio, 1489, Nicolaus Olahus, mitropolit vlahoromân, regent şi vicerege maghiar, J. Vadianus în, Epitome trium trerae partium, Asiae, Africae et Europae compendiarum locorum descriptione, continentes, Tiguri, 1534, Johannes Lebel cu, De oppido Thalmus, 1542, Antonius Bonfinius, cu Rerum Ungaricarum decades quatuor cum dimidia, Basilae, 1568, Bonaventura Vulcanis Brugensis, cu faimoasa lucrare De literis et lingua Getarum sive Gothorum, Lyon, 1597, Carolus Lundius, Antonio Maria Graziani în De Ioanne Heraclide Despota, Johann Troster cu Das Alt-und Neu-Teutsche Dacia. Das ist Neue Beschreibung des Landes Siebenburgen, Nurnberg, 1666, Udrişte Năsturel, Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir, Andrei Şaguna, Miron Costin, Ion Neculce, Eudoxiu Hurmuzaki, Constantin Hurmuzaki, Nicolae Densuşianu, Ioan Inochentie Klein, episcop greco-catolic, înnobilat baron de Maria Tereza şi expulzat de papa-vicarul lui Hristos 19 ani pe un maidan al ghenei sale pontificale, Simion Bărnuţiu, Aurel Popovici, George Pop de Băseşti, Ioan Georgescu, Ioan Hannia-vicepreşedinte al ASTREI (1867-1870), Nicolae Popea-episcop de Caransebeş, mb. al Academiei Române (A.R.), Ilarion Puşcariu-arhiereu vicar, al Arhiepiscopiei Sibiului, preşedinte al ASTREI (1889-1901), mb. A.R., A. D. Xenopol, Nicolae Bălcescu, Nicolae Bălăşescu, afirma pe la 1848, în Gramatica sa, Cazabo Emmauskoe Sveatoe Blagovestvovanie, că, că românii, în suta XII, pe la anul 1100 d. Hr. ar fi avut în limba română tradusă Liturghia”, Mihail Eminescu, Bogdan Petriceicu Hajdeu (vorbitor a 22 de limbi), Ioan Crişan, dr. în Istorie cu teza Beitrager zur Geschichte der Kirklichen Union der Rumanen in Siebenburgen unter Leopold I-Sibiu, 1882, dr. Nicolae Bălan-Mitropolit al Ardealului, mb. A.R., dr. Ioan Lupaş, mb. A.R., dr. Silviu Dragomir, mb. A.R., dr. Onisifor Ghibu, mb. A.R., dr. Romulus Cândea, mb. A. R., dr. Nicolae Colan, mitropolit al Ardealului, mb. A.R., dr. dr. dr. pr. prof. univ. Dumitru Stăniloae, mb. A.R., doctor honoris causa al mai multor Universităţi de prestigiu, dr. dr. Nicolae Popoviciu, episcop de Oradea, dr. dr. dr. Teodor Bodogae (vorbitor a 12 limbi), dr. dr. dr. Nicolae Mladin-mitropolit al Ardealului, dr. dr. pr. prof. univ. Ştefan Lupşa din Miersig-Bihor, mb. ASTRA, dr. dr. pr. prof. univ. Sofron Vlad, dr. dr. dr. pr. prof. univ. Milan Şesan (vorbitor a 7 limbi), dr. pr. prof. univ. Mircea Păcurariu, mb. A.R., dr. Nestor Vornicescu-mitropolit al Olteniei, mb. A.R., dr. dr. Antonie Plămădeală-mitropolit al Ardealului, mb. A.R., dr. dr. prof. univ. Theodor M. Popescu (vorbitor a 8 limbi), mb. A.R., Constantin Gane, Vasile Pârvan, Nicolae Iorga, P.P. Panaitescu, Gheorghe I. Brătianu, Ion Nistor, A. Gociman, Constantin Giurăscu, Dinu Giurăscu, Constantin Papanace, Pr. Ion Moţa, Pr. Dumitru Bălaşa, Pr. Dimitrie Bejan, dr. pr. prof. univ. Gheorghe Drăgulin, Ştefan Pascu, mb. A.R., David Prodan, dr. Şerban Milcoveanu, Vasile Posteucă, Gheorghe Racoveanu, Iosif Constantin Drăgan, Mircea Muşat, Ion Pătroiu, Narcis Zărnescu, George Giuglea, Vladimir Colin, pr. dr. Sebastian Stanca,dr. Marija Gimbutas,dr. Aurora Petan, Silvia Păun, Maria Dogaru, Ioana Vintilă Rădulescu, Ecaterina Goga, Ana Maria Coman, Maria Bărbulescu, Gheorghe Gabriel, Nicolae Miulescu, Pandele Olteanu, dr. Artur Gabriel Silvestri-filosof al culturii, prof. univ. dr. Mihail Diaconescu, prof.univ.dr.hbt.Gheorghe Buzatu, Radu Stan Carpianu în Lex antiqua Valachorum, Cornel Bârsan,prof.univ.dr.Ioan Scurtu,prof.univ.dr. Gheorghe D. Iscru, gen.(r) Radu Theodoru,prof.univ.dr. Ion Coja,prof.univ.dr.comandor(r)Jipa Rotaru, dr.gen.(r)Grigore Stamate,prof.univ.dr.Cristian Troncotă,prof.univ.dr. Corvin Lupu, Alexander E. Ronnett,prof.univ.dr Ioan-Aurel Pop- președintele A.R., Ioan Popoiu, Paul Păltănea, dr. prof. univ. arhid, Constantin Voicu, Teroarea horthistă în Nordul Transilvaniei, Biserica Strămoşească din Transilvania în Lupta pentru Unitatea Spirituală şi Naţională a Poporului Român,dr.col. Constantin Moşincat, George Roca, Constantin Mustaţă, Ion Măldărăscu, Ion Mazere-Luneanu/ Gelu Neamţu, cu Masacrul de la Luna-Septembrie 1848, sau cercetători care nu s-au dezis de adevărul istoric precum, Edward Gibbon, I.C.Schuller, Jawaharlal Nehru, Lovendhal-Papae, Paul Joseph Schafarik, J.F. Neigebaur în (Beschreihing der Moldau unde Walachei- <<Cronologie>>, Breslau, Joh. Urban Kern, 1859), Franknoi Vilmos cu tulburătoarea A Hunyadiak es a Jagellok Kora 1440-1526, Budapest, 1896, ori Ekstrom Par Olof, Louis de Valle Poussin în magistrala lucrare (Histoire du monde, Indo-europeens et indo-iraniens. L’inde vers 300 av. J.C.), Karl Marx cu celebrele sale Însemnări despre români, Jaques Matter, J.A. Vaillant, La Roumaine, I, 1844, A.de Gerando, La Transylvanie et se habitants, Paris 1845, Amedee Thierry, Julius Jung,, E.A. Bielz, L. A. Florus, Jerzy Colendo, Jacob Ziegler Landav, Iulius Jungetu, A. Dopsch, C. Tagliavini, K. Jaber, Ernst Gamillscheg cu Uber die Herkunft der Rumanen, Berlin, 1940, Gustav Kisch, F. Altheim, Giono Lupi, Paul Bataillard, Jules Michelet, Edgar Quinet, Elias Regnault, jurnalistul evreu-american Milton G. Lehrer cu La Transylvanie – terre roumaine, R.W.Seton-Watson, în A History of the Roumanians from Roman times to the completion of Unity, Cambridge, 1934, sau de Paul Veyne care atrage atenţia celor hărăziţi să slujiească ISTORIA, că le este interzis categoric şi imperativ să construiască „realităţi” pe fundaţia unor pseudo teorii, în Comment on ecrit l’histoire suivi de Foucault revolutionne l’histoire – Cum se scrie istoria, Foucault revoluţionează istoria, Editions du Seuil, 1971, ori de celebrii jurnalişti contemporani de la CERTITUDINEA, Miron Manega, Nagy Attila, sau chiar de maghiarii Csallany Deszo, Huszti Andras, cu O es ujj Dacia, 1791, Josef Kemeny, Josef Ladislau, sociologul Joseph Diner-Denes cu La Hongrie. Oligarchie. Nation.Peuple, Tibor Joo cu provocatoarea <<Nouvelle revue de Hongrie>>, chiar mentorul lui Boia Lucian, Endre Barabas, discipolul lui Joseph Karl Eder şi al lui Robert Roesler, persecutorul Şcolii româneşti din Ardeal, recunoştea totuşi evidenţa majoră şi milenară a valahilor, Az erdelyreszi nepfajok birtokarandya în „Kozgazdasagi Szemle, 1905.

Să nu fi auzit săracul profesoraş nici de celebrele CULTURI ale civilizaţiei dacice: Antina-Mehedinţi, Precucuteni,/ Cucuteni,/ Dudeşti,/ Hamangia,/ Starcevo-Criş,/ Gârla Mare,/ Basarabi/ Sân-Nicolau Mare, Sanctuarul de la Căscioarele, lângă Dunăre (cca. 5000 de ani î.d.Hr., Biertan, Moigrad, Moineşti/ Poduri-Bacău, (Soborul zeiţelor – 21 de statuete feminine/ Vestalele, cultul focului), Arcul de Triumf de la Salonic (sec. IV.d.Hr., Enisala/ Babadag – Tulcea, Trufeşti-Bacău, Liubcova Caraş Severin, Cârna/ Dunăreni – Dolj, Savestari – Durostor, Cernavodă, Techirghiol, Sălcuta, Boian, Vadastra, Teiu, Gumelniţa, Petreşti, Hârşova, Sighişoara, Porolisum, Potaisa – Turda, Cioclovina – Tismana – Gorj, Drobeta – Turnu Severin, Izlaz, Celei/ Sucidava, Buridava, Histria, Romula – Reşca – Mehedinţi, Băiceni – Iaşi, Agighiol -Tulcea, Sîncrăieni – Harghita, Şimleul Silvaniei, Pietroasele – Buzău, Herăstrău -Bucureşti, etc.

Sau mai recenta consacrare a cetății de la Sântana –Arad, descoperită de un colectiv format din : dr. Peter Hügel, Victor Sava (Complexul Muzeal Arad), Florin Gogâltan (Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca), Baoqūan Song (Ruhr-Universität Bochum, Germania), Dorel Micle (Universitatea de Vest Timişoara).

Echipele de arheologi au reuşit să descopere doar o mică parte din uriaşa cetate de la Sântana. În schimb, cu ajutorul tehnologiilor de ultimă generaţie, au fost efectuate măsurători magneometrice, cu ajutorul cărora a fost „desenată” cetatea.

„Am cercetat aproximativ 55 de hectare din cele aproape 90. Şi, în urma măsurătorilor, am descoperit rezultate care ne sperie: un palat uriaş, cu lungimea de 100 de metri şi lăţimea de 40 de metri. Vrem să continuăm săpăturile şi, pe cât posibil, vrem să facem această cetate să fie măreaţă, la fel cum a fost în urmă cu peste 3.000 de ani. Pentru că trebuie precizat faptul că, la vremea respectivă, cetatea de la Sântana era o capitală a Europei”, a mai declarat profesorul Florin Gogâltan.

Boia Lucian cel mai bine ar fi să rămână doar în postura de comisar al propagandei şovinismului şi iredentismului huno-ungro-maghiar pentru care are chemare, se pare.

Vorba unui cercetător valah contemporan, huno-ungro-maghiarii au şase calităţi definitorii: minciuna-orgoliul-laşitatea-teroarea-trădarea-crima. Lozinca lor îmbibată în sânge de valah: „Nincs Kegyelem!” – „Fără îndurare!”

Şansa maghiarilor iredentiști din România stă în laşitatea şi trădarea politicienilor români. Comunitatea maghiară normală, vecinul și prietenul de o viață a românului, a înțeles de mult că este respectată atunci când nu se aduc în discuție adevăruri dureroase încă pentru toți românii și, în special, pentru ardeleni.

De la ADEVARUL istoric care se asumă ADEVĂRULUI DIVIN nimeni, niciodată nu poate aduce ” vreo înnoire” sau ”ajustare ” după interesele momentului !

Cetăţene Lucian n-aţi reușit să ajungeți prin ambiția făcută publică, din păcate, nici sare, nici piper şi nici măcar Boia.

––––––––––––––––

Gheorghe Constantin NISTOROIU

Cavaler de CLIO

Brusturi, Neamț

1 Decembrie 2019

Constantin MOȘINCAT: Prea multă atenție !

(Cazul Lucian Boia)

Uneori, nimicurile saltă omul mic și de nimic, în ochii lumii și capătă, nemeritat, atenție sporită. Așa cred că a devenit și prof. Lucian Boia a cărui scriere și declarații de presă, în special, au devenit înșiruiri de date amestecate decât eseuri de istorie. Pretinde că scrie altfel istoria. Pentru istoric criteriul călăuzitor al povestirii sale ar trebui să fie: adevărul!

Din toate cercetările mele, de până acuma, nu am găsit nicăieri că viețuirea comună, dintre români și unguri, n-a avut elemente comune. Doar că esența lor se îndepărtează de adevărul fundamental: Dumnezeu ne-a lăsat, pentru că ne-a creat, la fel pe toți. Domnul Boia susține sau se lipește, după opinia mea, în mod nejustificat, de teza kosuthystă că „ungurii sunt singura națiune din Transilvania”, eludând și statistica oficială imperială, și pe cea maghiară. Dacă eliminăm dreptul românilor de a se școlii în limba maternă, de a-și afirma valorile culturale și de creație de sorginte românească, apoi noi, istoricii, la cine să facem trimitere dacă nu la strămoșii noștri? Și domnul profesor știe, prea bine, că despre străini s-a scris mult, și cu mare fală, în timp ce despre ai noștri în scrierile străinilor s-a cam uitat de români. Ba chiar habsburgii, în note ale serviciilor secrete, l-au pus „sub supraveghere și interdicție” pe savantul român Nicolae Iorga. Dar nu a fost caz singular. Le-a fost teamă: de Inochentie Micu Klein, pe care din poruncă împărătească l-au surghiunit la Roma, repatriindu-i-se osemintele abia în 1997. Pe Horea și Cloșca i-au zdrobit cu roata, obligând poporul să asiste pentru a-l înfricoșa.

Mai recent, când lumea civilizată, prin glasul președintelui american, a „proclamat dreptul popoarelor la autodeterminare”, din 14 națiuni ale imperiului austro-ungar numai ungurii s-au opus la singurul plebiscit făcut numai de români. Ce ziceau ungurii? Până și îndârjitul sociolog, ministru pentru minorități, Oskar Jatzy, a dus tratative cu românii la Arad. Pe bune, dacă n-ar fi fost tragedia de la Beliș, cine știe ce s-ar fi scris în procesul verbal al discuțiilor, din noiembrie 1918… Ce vrea să ne învețe domnul profesor: Să mai întoarcem obrazul. Ba Nu, e răspunsul meu. Să spunem răspicat lucruri adevărate: chiar de-ar fi să rănească orgoliile grofilor și nemeșilor unguri de ieri și a celor de azi. Au convertit toate cozile de topor să cânte după muzica csardașului (furat din Ardeal) botezat neaoș unguresc.

Butaforia lor istorică am văzut-o și o poate vedea și domnul Boia, chiar în Piața Mileniului din Budapesta. Privind spre poarta arcului de triumf, în partea stângă sunt reprezentați regii Ungariei, din dinastie mixtă (româno-ungară, de la Arpád și Menumorut, descendenți) și Angevivi (italieni de origine), Corvinii (români de obârșie). Ce e după, nu prea merge, cum observaseră oltenașii noștri ajunși în dreapta Dunării, la Pesta. Nu deloc, pentru că încep cu răsculatul Gheorghe Doja, … și apoi Principii Transilvaniei (asimilați ca regi ai Ungariei). Știe prea bine și domnul Boia că după bătălia de la Mohaci turcii au prefăcut în PAȘALÂC tot teritoriul de la Sud și Nord de fosta capitală a Regatului Ungar! Cum să scriem, cum ne îndemnați să interpretăm aceste izvoare istorice? Să nu remarcăm lupta și prezența românilor în marile conflagrații mondiale ar fi cea mai tragică minciună. Să nu scriem că strămoșii „geto daci, prin ostrogoți, vizigoți,…, sau că pământul Angliei a fost mai întâi de strămoșii noștri cucerit, înaintea de romani”, (așa susțin cercetătorii arheologi englezi, și n-avem argumente să-i combatem). Și tot strămoșii noștri au configurat harta actualelor popoare europene? A nu scrie că „românii au salvat Europa de bolșevism” în 1919, prin prezența armată la Budapesta ar fi echivalent cu a susține că străbunicii ne-au fost dezertori, ori că s-au rătăcit la Alba Iulia. N-a fost oare România angajată în conflictul mondial tocmai în spirit european, atunci când a declarat războiul cu „scopul realizării unității naționale”?, când pentru aceasta s-au sacrificat mai mult de 800.000 de tineri români!, chiar dacă au existat și orientări filogermane. Zice pe o voce separată, numai de dumnealui înțeleasă, profesorul Boia că „suntem naționaliști” și se dă protector de partea ungurilor, apărându-i cum că chipurile nu Tisza Pista și magnații unguri au forțat pe sârbi să nu le accepte ultimatumul.

Da, de unguri ne leagă multe fapte, numai de ar fi măcar recunoscute și de ei valorile românești și mai cu seamă de și-ar asuma faptele reprobabile ale înaintașilor. Românii au recunoscut că le-au fost iobagi, obligați de împrejurări. Că ungurii i-au exclus dintre cele trei națiuni. Că forța brațelor lor a lucrat pământurile în Ardeal deoarece ei erau mai mulți. Sunt adevăruri recunoscute, asumate de „istoria tradițională” care nu-i place profesorului. Adică domnul Boia ne îndeamnă ca în locul propriei istorii să punem „într-un context și dintr-un punct de vedere european pe alții mai întâi” (transcriere din interviul dat de Lucian Boia, ziarului „Magyar Hirlap”). Halal model european. Reamintesc aceluia care ne sfătuiește cum că noi „care alcătuim Europa și UE” nu suntem tratați ca europeni (a se citi propaganda ungurească de la Trianon încoace, ca argument). Europenii, pe care să-i prea mărim ne-au tot amânat aderarea comunitară pe motiv că nu știu ce criterii nu îndeplinim. Apoi că nu avem standarde de calitate la produse, până ce „unii, la fel de înțelepți ca cel în cauză, au luat măsuri… au distrus industria, au fărâmițat agricultura, ne-au defrișat pădurile, au izgonit poporul din vatra lui de locuire multimilenară, pentru a satisface mofturile europenilor sfetnici a vedea cât vor rezista ca și cobai românii”. Ne-au impus la marginea Europei, ca santinele la hotarul de răsărit și ne-au abandonat spre a rezolva singuri conflictul cu rușii (noi ca fideli în respectarea embargoului contra Rusiei, Germania exportând peste noi produsele provenite de pe câmpurile României). Dar ce, parcă ar fi fost prima dată? Nici în 1916 nu s-au ținut de cuvânt: și nu au intervenit cu sprijin rusesc pe frontul Brussilov, și nici la Salonic nu s-au grăbit să pornească ofensiva. Apoi s-au preocupat (de europenii e vorba, pe care să-i punem în centrul atenției, cum ne îndeamnă Lucian Boia să scriem istoria), de recuperarea banilor investiți în Rusia țaristă, după ce Lenin a spus Net! despăgubirilor de război pretinse. Și le-a plătit Brătianu până la ultimul leu! Sau să nu amintim că americanii, de pildă, sau dus la Paris cu propunerea, „să facă din Pocuția lui Ștefan cel Mare, Basarabia, Cernăuți și Moldova un stat nou, neromânesc: Izrael”? Vedeți că nici măcar nu sunteți original, alții și-au propus acum 100 de ani așa ceva, dar n-a mers! Cum spuneți că ar trebui să scriem istoria: „opus abordării naționale, tradiționale”?

Ce să nu scriem domnule Boia? Să nu spunem răspicat că în spatele liniei de demarcație: Sighet, Ciucea, Zam ungurii au făcut toate sălbăticiile nespecifice ființei cu rațiune? Să spunem cu „împăcare și resemnare” că a fost „o neînțelegere din partea românilor” cum pretindea Tisza Pista? Ori să refacem inventarul corect, așa cum figurează în dosarele Conferinței de Pace de la Paris, și să reproducem iscăliturile și parafele comisiilor mixte româno-maghiare cu privire la prăpădul și iadul provocat de unguri, ca dovadă? Și această realitate „face parte din istoria României, ca parte a istoriei Europene” domnule Boia.

Nu nouă, românilor, ar trebui să ne fie rușine de trecutul nostru. Nu românii datorează scuze că n-au avut drepturi și libertăți egale cu alte seminții. Pe grumazul românilor s-a pus opresiunea. Și pe sudoarea frunții și brațelor lor s-au înălțat palate și catedrale europene, pe la mijlocul Dunării, pe ambele maluri, în timp ce românii erau ținuți în bordeie și bisericuțe de lemn, incendiate când voia stăpânul. Și acestea sunt realități ale istoriei imperiului habsburgic sub care au trăit străbuni. Ce au căpătat în schimbul loialității lor, asemenea lui Iancu? Lanțuri și temniță grea la Vaț și Seghedin pentru că au cutezat să ridice glasul prin Suplex sau Memorandum. Aplicând metoda reducționismului domnul Boia i-ar cataloga și pe aceștia „comuniști” și nu promotori ai unității naționale?! Unitatea națională la români chipurile nu respectă „principiul european al diversității, deoarece avem o întârziere istorică”, pe care nu putem s-o depășim.

Am parcurs cu toții, cu siguranță, perioada istorică al celui de al doilea război mondial, la finele căruia după o trădare cu semnătură regală, am fost abandonați de aceiași occidentali, care ne-au pus la despăgubiri usturătoare și ne-au ordonat să ascultăm „democrația popular sovietică”, sau pe cea „de tranziție” pentru care plătim. Înțelegerile secrete și urmările lor, dar fără tezaurul românesc repatriat, fără creanțele germane încasate (Bine că noi am restituit suedezilor datoria istorică!). Poate prin prisma unor asemenea „băștinași” nu avem voie a trata în mod „tradițional istoria”. Dacă nu ne aliniem curentului monarhist actual și nu folosim, apelative de noblețe (interzise prin Continue reading „Constantin MOȘINCAT: Prea multă atenție !” →

Liliana DEREVICI: Aniversarea și comemorarea a 101 ani a zilei Naționale a României în Parohia „Adormirea Maicii Domnului” având ca invitat special pe domnul dr. teolog, istoric și scriitor PAUL ERSILIAN ROŞCA-1 Decembrie 2019

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” plină de credincioși a adus astăzi 1 DECEMBRIE, mulțumiri lui Dumnezeu pentru unitatea românilor și rugăciuni de pace și recunoștință pentru înfăptuirea demnității noastre naționale.

Un sobor alcătuit din vrednicii slujitori ai altarului acestei parohii, în frunte cu entuziastul și inegalabilul părinte protopop paroh dr. DAN HOGNOGI a săvârșit slujba Sfintei Liturghii în cadrul căreia invitatul special domnul teolog, istoric și scriitor PAUL ERSILIAN ROŞCA a rostit un înțelept cuvânt de învățătură în care a împletit armonios cunoștințele sale teologice cu cele istorice. Domnia sa este un tânăr absolvent al Facultății de Istorie și Filosofie și al Facultății de Teologie al Universității „Babeș Bolyai”, având și un masterat pe tema ortodoxiei românești și a vieții liturgice. Dânsul se ocupă și de literatură având în palmares un număr impresionant de premii și distincții la diverse concursuri în țară și străinătate fiind unul dintre cei mai apreciați și prolifici scriitori bistrițeni, fiind atras în special de proză și eseu pe teme științifice, teologie, istorie și filosofie dar debutând cu poezie, în special poezie creștină. Este doctor în istoria bisericii fiind actualmente cadru universitar la Facultatea de Teologie din Cluj, îndrăgostit de istoria neamului, de tradiție, de tot ce înseamnă seva poporului român. A fost bursier al Fundației „Bartolomeu Anania”.

În cuvântul său de învățătură plin de elocvență și înțelepciune domnia sa după explicarea semnificației zilei de 1 Decembrie, pornind de la pericopa evangheliei de astăzi, de la Pilda Talanților i-a îndemnat pe credincioși ca meditând fiecare la talanții săi aceștia trebuie să se gândească și la înaintașii lor care de-a lungul timpului și-au pus talanții la lucru, înmulțindu-i prin încredere și sacrificii fără a aștepta titluri, diplome și onoruri. Talantul este darul pe care Dumnezeu îl dă fiecăruia dintre noi după putința noastră, fiecare având unul sau mai multe daruri iar Dumnezeu ne cere să multiplicăm aceste daruri, să le punem în valoare astfel primind răsplată pentru munca depusă de noi. Astăzi în zi de sărbătoare suntem datori să ne amintim pentru o clipă că nu e numai sarcina instituțiilor statului să pună coroane pe mormintele eroilor și nici a preoților să-i pomenească la ectenie pe aceștia ci este și sarcina fiecăruia dintre noi să ne amintim și să luăm pilda lor, să ne înmulțim talanții noștri pe măsura capacității noastre.

A urmat slujba Tedeumului pentru eroii neamului românesc care prin jertfa lor au înfăptuit unitatea națională a României în 1918, eroi care au luptat pentru apărarea țării, credinței, libertății, unității și demnității naționale, noi având datoria să păstrăm și să cultivăm darul libertății și unității naționale ca fiind un simbol al demnității poporului român în cooperare cu toate popoarele lumii. Slujba Tedeumului a fost săvârșit cu multă evlavie și frumusețe duhovnicească în preajma drapelului tricolor care a fost arborat în biserică, el fiind un prilej de meditație la ziua de azi, de sărbătoare națională pentru poporul român.

Să nu uităm și de vocile memorabile ale doamnei Lucreția Feneșan și Cristian Iosip care prin colindele interpretate în cadrul Sfintei Liturghii au făcut ca sărbătoarea de astăzi să fie mai emoționantă și mai aproape de suflet. Iar straiele tradiționale ale credincioșilor pe care aceștia și le-au îmbrăcat cu mândrie în zi de praznic ne-au adus mai multă bucurie și dragoste în suflet.

În final dragul nostru părinte dr. protopop paroh DAN HOGNOGI a adresat un cuvânt de mulțumire invitatului nostru, domnul dr. istoric filosof și scriitor PAUL ERSILIAN ROŞCA afirmând că este un tânăr bătrân, o speranță pentru istoria și filosofia noastră, cu multe cunoștințe științifice și teologice, invitându-l și la alte evenimente. Apoi a urat tuturor LA MULŢI ŞI BINECUVÂNTAŢI ANI în corabia lui Hristos!

Să mulțumim lui Dumnezeu și Maicii Domnului că ne-am născut într-un popor cu atâtea daruri și virtuți, să mulțumim pentru binecuvântările care au fost lansate asupra poporului nostru deși au fost multe încercări prin care a trecut neamul românesc. Dar să nu uităm că luntrița neamului românesc este condusă de Maica Domnului, ocrotitoarea României.

—————————-

Liliana DEREVICI

Cluj-Napoca

1 Decembrie 2019