Pe meleagurile istorico-religioase a căror vechime se confundă cu anticii locuitori, cele trei religii–mozaică, creştină şi musulmană îşi au rădăcinile.

Colindând dintr-un colţ în altul al Israelului, turistul va găsi ici-colo un monument, o biserică, o povestire legată de cele pe care Biblia o relatează în unul din capitolele ei.

Ca fost Președinte al Muzeului Bibliei mi-a stat la îndemână o imensă Bibliotecă pe a  căror rafturi stăteau în aşteptarea lectorului, a istoricului sau a cercetătorului –mii de volume –în aproape toate limbile şi credinţele de pe Globul pământesc.

Rândurile, paginile vechi-noi, scrierile în toate alfabetele marii omeniri le priveam şi nu odată mă atrăgeau volumele, în primul rând pentru deosebita redactare, prezentare estetică, grafica şi tot odată a scoarţelor adesea aurite- semn distinct al grijei-pedanteriei editorilor care au scos de pe zaţuri şi le-au dat miilor de lectori o UNICĂ CARTE ,,BIBLIA”.

Suntem în pragul unei mari sărbători ,,PAŞTELE”.

Dintre toate monumentele pe care vizitatorii le au l-a îndemână să le viziteze în Israel, desigur ,,BISERICA  SFÂNTULUI MORMÂNT” va cunoaşte o afluenţă a creştinilor, sosiţi de pe întregul  Univers.

Acest unic monument are o triplă semnificaţie: a Răstignirii lui Isus, a mormântului Său ,precum şi a Învierii.

Biserica se găseşte în Oraşul vechi (Ierusalim) la terminarea căii denumite,,Via Doloroza ”loc care se identifică cu citatul biblic,, atunci când au venit la acest loc denumit ,,Golgota” şi l-au răstignit” .

Încă din secolul IV e.n. Biserica aceasta se consideră ca cel mai important loc religios-istoric pentru întreaga suflare creştină din colţurile cele mai diverse ale omenirii.

Konrad Sheik-a fost unul din primii cercetători care s-a îndeletnicit şi a   menţionat în studiile întreprinse despre găsirea şi descrierea locului unde se află ,,mormântul”.

Monument, care ar fi dăinuit încă din perioada primului Templu. Se presupune deasemeni că pe acest pământ a existat un cimitir care ar fi fost desfiinţat în sec.XIX, din pricina unor puternice revărsări ale apelor.

Menţionez în acelaş timp faptul că această suprafaţă de pământ se află în afara zidurilor înconjurătoare a oraşului antic.

În perioada romică, odată cu înălţarea celui de al III-lea zid înconjurator, Mormântul Sfânt, a fost inclus în Oraşul Antic. Tot aici a fost înălţat un ,,Turn”care peste ani a fost înlăturat, după ce Elena-mama Cesarului Konstantinus a venit să viziteze Mormântul Sfânt şi a identificat ,,Crucea Adevărată” pe care a fost răstignit Isus.

În urma propunerii lui Couasnon, clădirea bazilicei, care era pe acest loc, a fost distrusă şi s-a înălţat Biserica în apropierea Mormântului Sfânt.

Cu prilejul cercetăriloe arheologice, s-au constatat urme ale zidurilor antice, pe care se afla o înscriere Grafit- a unui vapor din perioada romică şi adresa,, DOMINE IVIMUS”( Pe drumul lui Dumnezeu).

Sunt o seamă de mărturii în urma descoperirii Capelei St.Vartan a căror ziduri se află sub temeliile bazilicei.

În partea inferioară  se află o adresă a cărei formulă ne aminteşte de un pasaj din Thilim –Psalmi:M-am bucurat când mi s-a spus: ,,O nouă Casă a lui Dumnezeu a răsărit”. Iată şi un citat din Iohanan,,Domnul Dumnezeul Nostru –iată cine a dat viaţă Numelui Tău.

Pe parcursul anilor vom găsi numeroase mărturii despre ,,Sfântul Locaş”:în anul 628 sub cârmuirea împăratului Heraclius, au fost refăcute zidurile ;în anul 1009 El-Haaham a dat dispoziţie să se distrugă biserica. Datorită lui Ulrich în onoarea,,Sâmbetei Sfiinte”din anii 1025-1028 a fost refăcută o parte din Sfânta clădire. Dar, în timpul domniei lui Constantine IX -1042 Biserica a fost refăcută.

Perioada Cruciaţilor (1099) a fost pentru Ierusalim o perioadă de gospodărire deosebită. Grija pentru Monumentul Sfânt a fost am putea afirma, în atenţia acestora, în mod cu totul aparte. Cu certitudine, datorită bunei gospodăriri cruciaţilor, Biserica Monument şi-a căpătat un aspect deosebit, care se menţine până în zilele noastre. Putem menţiona câteva obiective care au fost renovate în acele zile îndepărtate:Parves (curtea)care aparţine celor trei credinţe creştine : latine, armeană şi grecească. Aici au loc ceremoniile liturgice în special de Paşte. Poarta de aur  a Bisericii denumită şi ,,Poarta milosteniei”este poarta prin care Isus a intrat în Ierusalim.

Oaspeţii-vizitatori pot viziona ,,Pragurile antice ale Bisericii”la Muzeul Rockfeler unde sunt îngrijite şi păstrate de-a lungul anilor(1935).

În jurul Bisericii sunt patru intrări:Mihael cel Sfânt; Cele patru animale;în partea sudică se află intrarea la Mânăstirea Iohanan; apoi intrarea spre Mânăstirea grecească şi o alta care aparţine ortodocxilor. Vis-a-vis de Biserica Sfântă vom putea admira o grafică din sec. XIV,,Piero Vendramini”.

Voi menţiona printre alte obiective din jurul Bisericii Sfiinte –Rotonda -1816 pe care a construit-o Francois Edmondo Peri –admiral francez-la începutul sec.XIX. În sec.XX s-au realizat ample cercetări a unor arhitecţi şi cecetători precum Titus Tovlar, Konrad Chik sau Virgiliu Corbu.

În perioada Mandatului Britanic a fost realizată o renovare (1927-1935)sub conducerea arhitectului William Harvey. Renovare care adurat mai mulţi ani (1947).

În noua perioadă a Statului Israel, s-au întregit reparaţiile.

Iar la 15 Mai 2009 Sfântul Monument a fost vizitat de Patriarhul Benedictus al 16-lea.

În anul 2016  au avut loc lucrări de renovare a Mormântului Sfânt cât şi a altor elemente, precum : Capele ; Piatra profetului ;deasemenea o seamă de  morminte din mai multe perioade antice.

Continue reading „Paul LEIBOVICI: Sfântul Mormânt” →

Epidemiile de-a lungul secolelor erau numeroase și fiecare la vremea ei – periculoasă și cu potențial mortuar. În acele timpuri îndepărtate, medicina era destul de primitivă căci cunoștiințele anatomice adesea reduse, ca să nu mai vorbesc de leacurile în combaterea unor boli, nu erau cunoscute. Adesea ,,medicii,, recomandau ceaiuri din plante, băi și mijloace primitive de igienă corporală. Măsurile împotriva unei epidemii NU erau draconice și se pare că s-au făcut multe concesii din dorința de a nu neliniști opinia publică. Prima parte  a deciziei anunța într-adevăr cîteva cazuri de febră pernicioasă, despre care nu se putea încă spune dacă era contagioasă, își făcuseră apariția  în ORAN. Aceste cazuri nu erau suficient de caracteristice  ca să dea într-adevăr motive de neliniște  și nu încăpea nicio îndoială – în ceea ce privea populația – dacă va putea  sau nu -ași păstra sîngele rece. Totuși, și dintr-o prudență care putea fi înțeleasă de toată lumea, se luau cîteva măsuri preventive. Dacă ganglionii erau inflamați se făceau  incizii care uneori ameliorau boala. Măsurile luate erau insuficiente. Spitalele în unele localități, nu erau dotate cu paturi suficiente  iar, mijloacele de depistare rudimentare. În cele mai multe localități NU existau spitale, iar medicii se puteau număra pe degetele de la o singură mînă. Și aceștea erau ,,medici generali,, fără o anumită specialitate. De pavilioane ,,speciale ,,nu era vorba. În concluzie, dacă epidemia nu se oprea de la sine, n-avea să fie învinsă prin măsurile imaginate de administrație. Rieu știa un lucru pe care mulțimea cuprinsă de bucuria ,,dispariției baccilului ciumei ,,nu-l bănuia. CIUMA NU MOARE …ci e adormită pentru o perioadă de ani. Cauzele epidemiilor din vremuri străbune erau IGIENA primitivă, plăgile care mîncau omenirea, corupția, violența, lașitatea.

Lucrări  literare a căror subiecte au fost ,,Epidemiile,, au apărut din cele mai vechi perioadei, căci din păcate. Tema –sub diversele aspecte atît medicale dar și sociale devenise pe deoparte, în decursul anilor din ce în ce mai provocativă pentru oamenii de știință. Odată cu modernizarea cercetărilor, a mijloacelor de depistare a bolilor și deci a virusurilor s-au găsit noi posibilități atît de depistare cît și combatere.

Dacă nu în paralel cu noile mijloace puse la dispoziția medicinei, prin cercetări minuțioase- literații, desigur n-au putut sta deoparte ci s-au implicat în marea vîltoare creind o literatură destul de bogată, interesantă.

Îmi voi permite să arunc o privire retrospectivă asupra  scriitorilor de-a lungul vremii-cît și o  privire parțială,selectivă a unor opre literare. Boccacio care s-a născut în Franța, a studiat în Italia –la Neapole. A fost înconjurat de o societate aleasă. Dar izbucnirea ,,Ciumei Negre,, a determinat tineretul să fugă spre zonele deluroase, într-o natură de o frumusețe răpitoare. Grupurile de tineri și tinere aflați departe de orașele îmbîcsite de boală, au început trepta, treptat să se cunoască între ei, neținînd seamă de categoria socială la care aparțineau. Prieteniile ad-hoc, tineri cu sufletele deschise dădeau naștere unor legături temeinice, unde apartenența unei clase sau alta sociale nu avea nici un fel de influență. Aceste sentimente frumoase, puternice sunt relevate cu deosebită putere în cele 100 de povestiri –rămase ca un mod de ,,vivendi,,din toate vremurile. Mai mult, au devenit o sursă de inspirație a unor celebrii scriitori precum Dante  și Petrarca –de altfel buni prieteni cu Boccacio.

DECAMERONUL-opera lui Bocaccio, reflectă în paginile sale, unele aspecte sociale a perioadei în care CIUMA a lăsat mii de victime omenești.Economia –și așa primitivă ,precum și științele medicale mărginite –n-au putut ține pasul cu împrăștierea maladiei. CIUMA bubonică denumită ,,Moartea Neagră,, își întinse aripile nevăzute peste Europa și Asia secolului XIV. Se estimează un număr considerabil de victime –care atinge cifra de 200 milioane de oameni. Bocaccio în opera sa –se limitează la un mănunchi de personaje; respectiv întreaga povestire e susținută de șapte femei și trei bărbați care se închid într-o vilă lîngă Florența…Personajele, pentru a-și ,,omorî timpul,, povestesc unii altora povestiri plăcute! În cele 100 de povestiri din Decameron, suntem permanent într-o societate complexă și completă. Fiecare personaj cu pesonalitatea sa. Dar, atunci cînd se încheagă o prietenie, e de o sinceritate absolută. Continue reading „Paul LEIBOVICI: Epidemiile – Beletristica” →