Paul LEIBOVICI: Epidemiile – Beletristica

Epidemiile de-a lungul secolelor erau numeroase și fiecare la vremea ei – periculoasă și cu potențial mortuar. În acele timpuri îndepărtate, medicina era destul de primitivă căci cunoștiințele anatomice adesea reduse, ca să nu mai vorbesc de leacurile în combaterea unor boli, nu erau cunoscute. Adesea ,,medicii,, recomandau ceaiuri din plante, băi și mijloace primitive de igienă corporală. Măsurile împotriva unei epidemii NU erau draconice și se pare că s-au făcut multe concesii din dorința de a nu neliniști opinia publică. Prima parte  a deciziei anunța într-adevăr cîteva cazuri de febră pernicioasă, despre care nu se putea încă spune dacă era contagioasă, își făcuseră apariția  în ORAN. Aceste cazuri nu erau suficient de caracteristice  ca să dea într-adevăr motive de neliniște  și nu încăpea nicio îndoială – în ceea ce privea populația – dacă va putea  sau nu -ași păstra sîngele rece. Totuși, și dintr-o prudență care putea fi înțeleasă de toată lumea, se luau cîteva măsuri preventive. Dacă ganglionii erau inflamați se făceau  incizii care uneori ameliorau boala. Măsurile luate erau insuficiente. Spitalele în unele localități, nu erau dotate cu paturi suficiente  iar, mijloacele de depistare rudimentare. În cele mai multe localități NU existau spitale, iar medicii se puteau număra pe degetele de la o singură mînă. Și aceștea erau ,,medici generali,, fără o anumită specialitate. De pavilioane ,,speciale ,,nu era vorba. În concluzie, dacă epidemia nu se oprea de la sine, n-avea să fie învinsă prin măsurile imaginate de administrație. Rieu știa un lucru pe care mulțimea cuprinsă de bucuria ,,dispariției baccilului ciumei ,,nu-l bănuia. CIUMA NU MOARE …ci e adormită pentru o perioadă de ani. Cauzele epidemiilor din vremuri străbune erau IGIENA primitivă, plăgile care mîncau omenirea, corupția, violența, lașitatea.

Lucrări  literare a căror subiecte au fost ,,Epidemiile,, au apărut din cele mai vechi perioadei, căci din păcate. Tema –sub diversele aspecte atît medicale dar și sociale devenise pe deoparte, în decursul anilor din ce în ce mai provocativă pentru oamenii de știință. Odată cu modernizarea cercetărilor, a mijloacelor de depistare a bolilor și deci a virusurilor s-au găsit noi posibilități atît de depistare cît și combatere.

Dacă nu în paralel cu noile mijloace puse la dispoziția medicinei, prin cercetări minuțioase- literații, desigur n-au putut sta deoparte ci s-au implicat în marea vîltoare creind o literatură destul de bogată, interesantă.

Îmi voi permite să arunc o privire retrospectivă asupra  scriitorilor de-a lungul vremii-cît și o  privire parțială,selectivă a unor opre literare. Boccacio care s-a născut în Franța, a studiat în Italia –la Neapole. A fost înconjurat de o societate aleasă. Dar izbucnirea ,,Ciumei Negre,, a determinat tineretul să fugă spre zonele deluroase, într-o natură de o frumusețe răpitoare. Grupurile de tineri și tinere aflați departe de orașele îmbîcsite de boală, au început trepta, treptat să se cunoască între ei, neținînd seamă de categoria socială la care aparțineau. Prieteniile ad-hoc, tineri cu sufletele deschise dădeau naștere unor legături temeinice, unde apartenența unei clase sau alta sociale nu avea nici un fel de influență. Aceste sentimente frumoase, puternice sunt relevate cu deosebită putere în cele 100 de povestiri –rămase ca un mod de ,,vivendi,,din toate vremurile. Mai mult, au devenit o sursă de inspirație a unor celebrii scriitori precum Dante  și Petrarca –de altfel buni prieteni cu Boccacio.

DECAMERONUL-opera lui Bocaccio, reflectă în paginile sale, unele aspecte sociale a perioadei în care CIUMA a lăsat mii de victime omenești.Economia –și așa primitivă ,precum și științele medicale mărginite –n-au putut ține pasul cu împrăștierea maladiei. CIUMA bubonică denumită ,,Moartea Neagră,, își întinse aripile nevăzute peste Europa și Asia secolului XIV. Se estimează un număr considerabil de victime –care atinge cifra de 200 milioane de oameni. Bocaccio în opera sa –se limitează la un mănunchi de personaje; respectiv întreaga povestire e susținută de șapte femei și trei bărbați care se închid într-o vilă lîngă Florența…Personajele, pentru a-și ,,omorî timpul,, povestesc unii altora povestiri plăcute! În cele 100 de povestiri din Decameron, suntem permanent într-o societate complexă și completă. Fiecare personaj cu pesonalitatea sa. Dar, atunci cînd se încheagă o prietenie, e de o sinceritate absolută. Nimeni dintre tineri nu mai ține seama de proveniența clasei sale nobiliară sau nu”. Cele o sută de povestiri au darul să scoată în relief: ce înseamnă o prietenie sinceră. Analiza pe care Boccacio o realizează devine modelul clasic al ,,prieteniei,, Legăturile prietenenești, în astfel de împrejurări se dovedesc puternice, adeseori mai mult decît cele familiare. Adesea prietenia –în asemenea împrejurări –trezește sentimente din cele mai frumoase, sincere, prin simțămîntul inimii omenești.

  Suntem în sec.XXI!! Mijloacele de cercetare și combatere găsesc –mai devreme sau mai tîrziu, răspunsul științific, concret al tratamentelor. Urmărind, reacția societății de pe întregul UNIVERS –prima recomandare este: închiderea restrînsei familii în apartamentul propriu …Desigur, atunci ca și în zilele noastre, întîmplările de zi de zi, povestirile, prin imaginația populației vor da desigur noi creații literare. Dar pînă atunci…ITALIA-una din victimele actuale –revine –din păcate în actualitate !

—————————–

Dr. Paul  LEIBOVICI 

Aprilie 2020

Lasă un răspuns