Laura Cristina CRISTEA: Poesis

***

Ziua e mai puțin sumbră
o rutină lipicioasă
e mândria tăcerii de rușine
în mutismul meu
învață să ghicești
ce nu poți înțelege

 

Șterge stele de pe cerul tău
și vino cu mine în splendoarea
nopții lumii
ne vom săruta în gura lentă o zorilor.

***

Dimineți lungi te-am așteptat
să-ți tremur în ochi
ți-am ținut vocea-n mine
și o să-ți las trandafirii ce se prefac în poeme

Închide-ți ochii ochii spre abis
și cazi pe verticală în dependență
mod antemporal de a stoca
perfecțiunea sau incertitudinea

Suntem trandafirul și spinul
trăiri palide
monstrul iubirii ne devorează
sufletul și manierele

m-am săturat să-mi sap în ochi
prăpăstii de sensibilitate

——————————-

Laura Cristina CRISTEA

21 decembrie, 2018

Florin-Cezar CĂLIN: Oare cine sunt eu ?…

Oare cine sunt eu ? …

Nu-mi recunoști nici mersul nici făptura ?
– Și nici nu știi măcar cine mai sunt ?
– Eu sunt blestemul tău, înjurătura !
Dar cel mai sigur lucru pe Pământ.
Sunt dimineața ce îți bate-n geam,
Lumina ce-ți pătrunde în odaie.
O frunză ce-ai uitat-o pe un ram,
Și nor ce-nnegurează zi de ploaie.
– Misterul tău din fiecare zi !
Sau vântul ce-ți aduce alinarea.
Pe chipul luminos pentru-ați șopti
Că sunt un vis frumos ce-ți umple zarea.
Sunt steaua ce în noapte rătăcește
– Să îți arate calea către mine !
Și cântecul cântat dumnezeiește !
De îngerii ce te-au vegheat pe tine.
În somnul ce-ai avut din noaptea lungă
Ca să-ți arate totuși cine sunt.
Să mă visezi pe mine, să te-ajungă
Blestemul ce-am lăsat pe-acest Pământ.
Din miile de gânduri nu mă știi ?!
– Sunt eu, Povara ta, Apocalipsa !
Aștept în viata mea ca tu să vii,
Că prea mult timp ți-am cunoscut eu lipsa.

– Aș vrea să pot să îți arăt acum !
Cine sunt eu dar și de ce-s în stare.
Ca să-nțelegi că visul meu oricum
Eu chiar că îl voi pune-n aplicare.
– Să te iubesc mereu, definitiv !
Să te conjur să-mi fii mereu iubită.
Trecutul să mi-l dai …retroactiv !
Ca viața să ne fie împlinită.
Dar nici măcar atuncea nu vei ști
Cine am fost și cine sunt de fapt.
Misterul, sigur, îl vei desluși
Când vei vedea că pentru viață-s Apt.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

21 decembrie, 2018

Teodora CHIRIC-BUTUC: Îți mulțumesc

ÎȚI MULȚUMESC

 

Am strâns dorul cu mii de lacrimi
printre suspine, oftaturi și ne mângâiere,
știind că acea căldură sublimă,
nu are de unde să vină
decât de la tine, ce te-am găsit
într-o vorba rostită la vreme de seară.
Acolo unde numai Cerul știe!…

Ai putea crede, de acolo de unde ești,
că mi-ai fost hrană și adăpare sufletului meu,
în foamea făcută după căutare de frumos,
și setea suportată în pustiul
suferințelor mele și sufletești și trupești?

Îți mulțumesc, pentru că m-ai ajutat
să nu plec prea devreme și aștept
să ne vedem în veșnicie!

20.12.2016

––––––––––

Teodora CHIRIC-BUTUC

Imagine internet

 

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Umbra ta visătoare

Umbra ta visătoare

 

Ruptă din coastele-mi curbe
o văd cum revine,
bucurie și durere
în coșul pieptului puse.

Cu o armură elastică
pe toată pielea o simt
cum se desenează
subțire umbra ta visătoare.

Este flacăra, scara de lumină
ce se-nalță cu seninătate,
pune umerii pe colțuri de stele
și-mi susține urcarea.

Mirosul ei copt de insomnii
îmi va fi pus în palme
și din memorie se naște
treapta următoare de fluid,

liberă curgere în nesaț.

—————————————-

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

20 decembrie, 2018

Silvia URLIH: Ard două trupuri a iubire

ARD DOUĂ TRUPURI A IUBIRE

 

Un aer văratic se-aprinde,
îi plânge-n dimineață roua pe gene,
pleoapa vântului
zburdă pe lacuri,
vălul mărilor stinge buzele înfierbântate
de dorință,
freamătă iarba
sub câmpul arat
de iubire,
se-neacă gura de vorbele care-și doresc să strige,
dar
se rostogolesc în tăcere,
a iubire.

Curge iubirea în cascadă,
erupe vulcanul,
se-adună trupurile
într-unul singur.
Ard două trupuri a iubire,
se aprind și se sting
sub mângâierea caldă a palmelor.

Roua zâmbește a lacrimă fierbinte,
în jur,
parfum a iubire.

—————————

Silvia URLIH

21 decembrie, 2018

Valeriu CÎMPEANU: Versuri

TOT AȘA

Epigonilor din viitor

 

Știu, vă veți înghesui,
cu microscoape și calculatoare
să-mi cercetați trecutul,începutul și sfârșitul
să vedeți de m-am născut din întâmplare
din greșeală sau dintr-o dragoste mare

La ce vă va folosi nimeni nu va ști
nici chiar voi care veți obosi
să-mi găsiți cine știe ce inedite trăznite
să faceți vogă din ele
dincolo de ce se vede și crede

Vor curge râuri de cerneală
Veți umple harduri în calculatoare
ca să faceți rating de la mic la mare
Mă veți răstălmăci în fel și chipuri
reinventându-mi tot felul de mituri

Dar veți uita de cel ce -a scris
punându-și sufletul în fiecare slovă
ca-n urma sa să se mai schimbe ceva…

Dar știu că totul e zădărnicie
că lumea face tot ce vrea și știe
că ura și iubirea nu se vor schimba
și omenirea va rămâne tot așa…

 

Întâmplare

 

Mi-a ieşit un spin în cale

tocmai înflorea zâmbind în soare

Dă-mi un sărut, mi-a zis sfios

nu te feri că sunt ţepos

sunt şi eu tot floare

şi încă mult mirositoare

dar mai toţi mă ocolesc

până ce mă vestejesc

Şi-nfiorat l-am sărutat

De ce acum vă mai miraţi

că sunt atât de-nsângerat ?!

—————————-

Valeriu CÎMPEANU

20 decembrie, 2018

 

 

Alin CUCURUZAN: Aseară…

Aseară,
Dumnezeu a murit împușcat.
Coborât printre noi,
cu noi,
ca noi,
cu pieptul gol,
zace, însângerat,
pe asfaltul ud din fața baricadei.
Cu ochii închiși
îndreptați spre cer,
Dumnezeu a murit
răstignit pe crucea de gheață
a revoltei …
… „mai bine mort
decât comunist” …
… șapte șaizecișidoi …
… din nimicul
saturat de nesătui,
Dumnezeul împușcat aseară,
va renaște, mâine,
în voi.

—————————————

Alin CUCURUZAN

21 decembrie, 2018

Ileana Cornelia NEAGA: Colindăm, colindăm

Colindăm, colindăm
                          – colindă în grai –

 

Pă la ferești luminace
Colindăm, colindăm!
Pă la gazge ge la sate
Colindăm, colindăm!
Pă uliți și pîn cătune
Colindăm, colindăm!
La creșcinii buni gin lume
Colindăm, colindăm!

În ajiunul lu Crăciunu
Colindăm, colindăm!
În case să ne dați drumu
Colindăm, colindăm!
Noi v-aducem veste mare
Colindăm, colindăm!
Că azi Sfînta Născătoare
Colindăm, colindăm!
A născut pruncu Isusu
Colindăm, colindăm!
Veste pîn țară am dusu
Colindăm, colindăm!

Magii or călătoritu
Colindăm, colindăm!
Steaua i-o călăuzitu
Colindăm, colindăm!
Șî s-au dus cum meie gîndu’
Colindăm, colindăm!
Șî i-au purtat miru sfîntu’
Colindăm, colindăm!
Acuma șî noi plecămu
Colindăm, colindăm!
Pă la creștini colindămu
Colindăm, colindăm
Colindăm, colindăm!

 

Norocuț, copcil sarmanu’
                                   – colindă în grai –

 

Cu musteți abgia mnijîce
Norocuț, copcil sarmanu!
Ar mînca jămble prajîce
Norocuț, copcil sarmanu!
Numa nu îs rasarice
Norocuț, copcil sarmanu!

Laibăruțu-l strînge tare
Norocuț, copcil sarmanu!
Mațîle-i cioarăie–n foale
Norocuț, copcil sarmanu!
Nici malai să fiarbă n-are!
Norocuț, copcil sarmanu!

Nu-i sarman gi saracie
Norocuț, copcil sarmanu!
Da gin fragedă pruncie
Norocuț, copcil sarmanu!
Îi beceag gi lenevie!
Norocuț, copcil sarmanu!

Colindă în sus șî-n jiosu
Norocuț, copcil sarmanu!
Caciula-ntors-o pa dosu
Norocuț, copcil sarmanu!
Șoarecii tătă i-or roso!
Norocuț, copcil sarmanu!

Cască șî să vaietă
Norocuț, copcil sarmanu!
Da noroc nu capătă
Norocuț, copcil sarmanu1
Pă la umbră-l caută
Norocuț, copcil sarmanu!
Pă la umbră-l caută.

 

Linu-i Lin șî iară-i Linu
                                            – colindă în grai –

 

În ajiunu’ lui Crăciunu – Linu-i lin șî iară-i linu!
Pleacă colindaș’ la drumu – Linu-i lin șî iară-i linu!
Înnoată p]n” neau-o droaie – Linu-i lin șî iară-i linu!
Zdrăngăne gin cingătaie – Linu-i lin șî iară-i linu!

Colindă „Versu’ ge Jale” Linu-i lin șî iară-i linu!
La gazdele primitoare – Linu-i lin șî iară-i linu!
Cîntă șî gin floiere – Linu-i lin șî iară-i linu!
Șî jioacă și fecile – Linu-i lin șî iară-i linu!
Ș-api șî găzdoaile – Linu-i lin șî iară-i linu!

Gazda bine-i omineșce – Linu-i lin șî iară-i linu!
Cu vin cald el îi cinsteșce – Linu-i lin șî iară-i linu!
C-un cîrnaț și c-un colacu – Linu-i lin șî iară-i linu!
Șî o litră dă vinarsu – Linu-i lin șî iară-i linu!

Pă la căs” nu zabovescu – Linu-i lin șî iară-i linu!
Că îi ger șî să grabescu – Linu-i lin șî iară-i linu!
Să colinge gazgile – Linu-i lin șî iară-i linu!
Pîn” rasare soarile – Linu-i lin șî iară-i linu!

——————————-

Ileana Cornelia NEAGA

20 decembrie, 2018

Silvia URLIH: În rugă

ÎN RUGĂ

 

Pășesc pe lumină,
pășesc ușor
să nu o tulbur,
iar pașii mă duc spre inima universului.

Privește !
Zbor !
Privește-mi zborul ,
nu-mi spune
că doar păsările știu zbura,
uită-te doar cum îmi deschid aripile
și plutesc peste păduri,
râuri
și gânduri.

Simt suflul cald al iubirii
cum îmi pătrunde
în suflet.
Luminez,
precum licuricii în nopți fără lună.

De ce mă simt atât de ușoară ?
Pentru că nu mai am trup,
am doar penele care îmi conduc sufletul
spre iubirea divină.

Privește-mă și atât.

În rugă mi-am aflat zborul.

Rugăciunea m-a învățat să deschid aripile .

—————————

Silvia URLIH

20 decembrie, 2018

Dorel SCHOR: Între pictor și colecționar – După 50 de ani

Prin anul 1965 s-a organizat în România o mare expoziţie cu lucrări de artă plastică, cu ocazia aniversării a douăzeci de ani de la regim “democrat”. Au fost mobilizaţi cei mai buni pictori şi li s-a trasat misiunea să reflecte în lucrările lor marile prefaceri, entuziasmul oamenilor muncii, realizările şi succesele repurtate în industrie, în agricultură şi în celelalte domenii. Lipa Natanson era tânăr şi talentat, aşa că a pregătit pentru expoziţia jubiliară un număr de litografii, care au fost apreciate călduros şi selectate imediat. Dar nu au fost expuse niciodată pentru că autorul avea o mare pată… făcuse cerere de plecare în Israel.

   În graba pregătirilor de plecare, Lipa a încredinţat o parte din lucrări unor cunoştinţe şi colegi. Apoi, ajuns în Ţara Sfântă a avut destule alte griji. Pe scurt, au trecut anii, a pierdut legătura şi nu ştia ce s-a întâmplat cu cele mai multe din lucrările sale.

   Până într-o zi când, nu de mult, a primit pe adresa sa de e-mail o scrisoare de la un colecţionar de artă din România. Domnul Ilie Gângă din oraşul Piatra Neamţ îi comunica în frumoase cuvinte că este un sincer admirator al lui Lipa Natanson, se mândrea cu câteva litografii pe care le avea în colecţie şi propunea un dialog asupra tematicei, vremurilor şi modului în care pictorul realizase lucrările.

    A fost şi începutul unei interesante relaţii cibernetice dintre pictor şi colecţionar bazate pe dragostea pentru artă, dar şi un prilej de rememorare a drumului parcurs de primul, de la statutul de candidat anonim la Institutul de Artă din Bucureşti şi până la creatorul prezent în colecţia pinacotecii de la Palatul Culturii din Iaşi, la Muzeul de artă din Piatra Neamţ, la galeria de artă Kant din America, la Cabinetul de stampe al Academiei Române. Picturi în ulei, linogravuri, fresce monumentale semnate de Lipa Natanson se află în numeroase colecţii particulare, galerii sau pe faţadele unor instituţii.

 

Avem acum prilejul să cunoaştem şi câteva lucrări din colecţia Carmen şi Ilie Gângă, iubitori ai artelor din municipiul Piatra Neamţ. Aprecierea lor l-a bucurat pe Lipa, nu mai puţin ca ( pe vremuri)  aprecierile maeştrilor Rudolf Schweitzer-Cumpănă şi Corneliu Baba sau a criticilor de artă Ion Frunzetti şi Petru Comarnescu.

———————————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

20 decembrie, 2018