***
Ziua e mai puțin sumbră
o rutină lipicioasă
e mândria tăcerii de rușine
în mutismul meu
învață să ghicești
ce nu poți înțelege
Șterge stele de pe cerul tău
și vino cu mine în splendoarea
nopții lumii
ne vom săruta în gura lentă o zorilor.
***
Dimineți lungi te-am așteptat
să-ți tremur în ochi
ți-am ținut vocea-n mine
și o să-ți las trandafirii ce se prefac în poeme
Închide-ți ochii ochii spre abis
și cazi pe verticală în dependență
mod antemporal de a stoca
perfecțiunea sau incertitudinea
Suntem trandafirul și spinul
trăiri palide
monstrul iubirii ne devorează
sufletul și manierele
m-am săturat să-mi sap în ochi
prăpăstii de sensibilitate
——————————-
Laura Cristina CRISTEA
21 decembrie, 2018
TOT AȘA
Aseară,
Prin anul 1965 s-a organizat în România o mare expoziţie cu lucrări de artă plastică, cu ocazia aniversării a douăzeci de ani de la regim “democrat”. Au fost mobilizaţi cei mai buni pictori şi li s-a trasat misiunea să reflecte în lucrările lor marile prefaceri, entuziasmul oamenilor muncii, realizările şi succesele repurtate în industrie, în agricultură şi în celelalte domenii. Lipa Natanson era tânăr şi talentat, aşa că a pregătit pentru expoziţia jubiliară un număr de litografii, care au fost apreciate călduros şi selectate imediat. Dar nu au fost expuse niciodată pentru că autorul avea o mare pată… făcuse cerere de plecare în Israel.
