Corneliu NEAGU: Drum spre eternitate

DRUM SPRE ETERNITATE

 

Ani mulți s-au adunat în urma mea,

încep să simt a timpului povară,

dar tot a mai rămas câte ceva

de adunat din clipele ce zboară.

Abia acum, privind înspre trecut,

găsesc minuni prin amintiri uitate,

o, Doamne, dacă-atunci aș fi știut

să le adun și să le gust pe toate!…

 

Mult prea grăbit prin viață, uneori,

mizând pe șansele ivite-n cale,

nepăsător treceam pe lângă flori

fără-a gusta mireasma din petale.

Nu mă opream sub falnicii copaci

ce străjuiau poienile sihastre,

cuprinși de vraja norilor gonaci

pe căi deschise-n bolțile albastre.

 

Și prea puțin, în râul de cleștar,

mi-am odihnit tăcerile rebele,

pentru-a primi neprețuitul dar

privind adânc minunile din stele.

Nici vraja focului, troznit în jar,

nu am știut s-o gust pe îndelete,

prea obosit la munca în zadar

dormeam adânc cu fața la perete.

 

Acum, prin umbra anilor trecuți,

mai regăsesc și stropi de neuitare,

în praf de aur magic prefăcuți

pe-altarul sfânt al noilor tipare.

Renasc la umbra unui vis frumos

mi-aduc în suflet clipele trădate,

le regândesc, pentru-a pleca pios

spre ce presimt a fi – Eternitate.

————————————

Corneliu NEAGU

14 martie 2019

Irina ALEXANDRESCU: Să-mi întorc ochii …

Mi-am întors ochii de la tine
Să nu te-ngrop adânc în ei
Căci din durerile-mi divine
Nu fac donaţii, nu dau chei.

 

De ce să te sărut cu chinul
Ce îmi posedă zilnic trupul ?
Mai bine du-te, adu vinul
Şi nu-mi mai fi cu niciun scrupul !

De ce s-anini de mâini durere
Când eu o port păgân din faceri?
Îmi place singular „cădere”
Şi singură mă mor in „zaceri” !

Nu te uita la curcubeul
Pe care-l mir în toată noaptea ,
Mi-e frica pururi semizeul
Şi iarna, căptuşeală – MOARTEA!

De ce să mă întrup în tine
Când „minele” îşi roade coasă,
Nu vreau muri şi tu cu mine
Hai ! fugi aiurea şi mă lasă !

Mă înţelegi acum, iubite ,
De ce zoresc printre maşini ?!
Eu port în inimă copite
Ce să-ţi mai fiu ?! Ce să-mi alini ?

——————————

Irina ALEXANDRESCU

14 martie 2019

Dorel SCHOR: Schimbări de nume (schiță)

– La un moment dat, spune doamna Gurnişt, m-am gândit să ne schimbăm numele de familie. Unii susţineau că ar avea nu ştiu ce semnificaţie. Dar după aia m-am răzgândit. La urma urmelor…

– Am cunoscut eu cazuri mai grave, intervin. Îmi amintesc de o colegă foarte frumoasă, curtată de mulţi, care se numea Ina. Nu ar fi fost nimic, nu-i aşa, dar numele de familie era Scarlat şi când o strigau la catalog, sau la examene, mă rog, undeva oficial, se auzea scarlatina. Dar toate trec, s-a măritat cu un coleg, un sas care se numea Prall. Aşa că deja o strigau pralina!

– La Fălticeni, zice Menaşe, lucram la o întreprindere condusă de tovarăşul director Puiu. Aveam o femeie de serviciu pe care o chema Vulpe. Tovarăşa Florica Vulpe, era o persoană recalcitrantă, care atunci când bea, susţinea că ce-o să-i facă directorul, o s-o dea afară pentru că el e pui şi ea e vulpe? Şi ce credeţi? Chiar a dat-o afară…

– Dacă îmi daţi voie, zâmbeşte madam Brodiciche, cunosc şi eu un caz foarte asemănător. Aveam la Odesa un vecin pe care îl chema Leib Mendel sau, dacă vreţi, Mendel Leib. Şi-a schimbat numele în Mendeleev. Puteai să crezi că el personal a inventat tabelul acela cu elementele. Lucra la o frizerie, dar avea mare pretenţie de intelectual…

– Da, aşa se întâmplă, e de acord Şimon Şeinerovici. La mine, la serviciu, este un persan pe care îl cheamă Leibovici. Chiar cum dracu îl cheamă pe un persan Leibovici? Mi-am făcut o dată curaj şi l-am întrebat de unde până unde Leibovici. Şi ce credeţi? E o poveste foarte interesantă. Bunicii lui erau din Afganistan şi au emigrat în Belucistan. Acolo, una din fetele lor s-a îndrăgostit de un caporal englez şi a fugit cu el în Birmania, unde i s-a mutat lui garnizoana. Acolo au trăit în concubinaj, au avut şase copii, dintre care unul e tatăl colegului nostru Leibovici.

– Englezul se numea Leibovici?

– Pe englez îl chema Harrys…

– Şi atunci, de unde Leibovici?

– Răbdare… După răscoala din Burma, familia a întins-o în Iran. Băieţii au umblat la şcoală, au învăţat persana, dar prin anii şaptezeci, puţin înainte de a căzut şahul, au emigrat în Israel.

– În regulă, dar de unde Leibovici?

– Dacă nu mă lăsaţi să vorbesc… Pe colegul ăsta al meu nu-l chema Harrys, că doar părinţii lui trăiau în concubinaj. Îl chema Hodeded, cum se numeau bunicii. Hodeded… Dar logodnica lui nu putea să pronunţe corect Hodeded, că avea polipi la nas şi atunci când s-au căsătorit au luat numele ei de familie: Leibovici! Că familia fetei era de loc din Podul Iloaiei, de lângă Iaşi…

Madam Gurnişt mă priveşte zâmbind şi-mi şopteşte complice:

– Mare mincinos Şimon ăsta, să nu-l crezi nici dacă spune adevărul!

——————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

14 martie 2019

Dan SPRINCENATU: Lacrimi amare

Lacrimi amare

 

În suflet adânc tu mi-ai pătruns
te port în gând în fiecare clipă
bătut de soartă, mistuit de dor.
eşti visul meu din fiecare noapte
când paşii -mi rătăcesc pe culmile astrale
printre albastre flori, sub pulbere de stele.

Veşmântul de nuntă al sufletului meu
în lipsa ta e cenuşiu şi incomod iubito,
lacăte ai pus pe poarta inimii;
templu iubirii e de mult închis.

Momentele de dragoste fierbinte
intens trăite într-un ploios sfârşit de vară
e tot ce-a mai rămas pe ecranul minţii
dintr-o iubire care a fost ca-n vis,
timpul nepăsător se scurge, trece peste noi
trecutul a fost magic, prezentul e anost.

Grăbiţi paşii mă poartă pe alei
stropite cu lacrimi amare de dor.

––––––––––

Dan SPRINCENATU

Elena TUDOSA: Mă lași iubite?

Mă lași iubite?

 

Mă lași să vin în visul tău astă seară,
Să împletim în doi un frumos vis,
Să-mi fii creanga pe care-n primăvară,
Să Infloresc ca floarea de cais?

Mă lași ca să te țin în brațe strâns,
Să-ți simt respirul cu care mă îmbeți,
Nu vreau s-adorm fără frumosul vis,
De-a-mi fi motivul mele-i vieți.

Mă lași iubire ca de-a pururi,
Să-ți fiu și să-mi fii sprijin și dorința,
Să ne renaștem, să urcam la ceruri,
Uniți în dragoste și în credință?

Mă lași iubire, spune-mi că mă lași…
Să fii copacul meu pe care să -nfloresc,
Să simt în corp zbor lin de fluturași,
Când tu ma stângi în brate spunându-mi:
TE IUBESC!

Hai spune-mi că mă lași, din nou e primăvară,
E împotriva firii să vreau ca să te am?
Suntem atât de singuri în aceasta seară,
Vreau să -nfloresc iubite ca floarea pe-al tău ram,
Iubirea mi-e izvor de dor și de alean.

——————————-

Elena TUDOSA

14 martie 2019

Mia UNGUREANU: Mi-e dor de tine!

Mi-e dor de tine!

 

Într -o seară pe răcoare ,
Parfumată cu sulfine.
Mi-a ieșit în cale Luna ,
M-a’ntrebat dacă mi-e bine.

Călătoare și razleață
Raza lunii colo-n ape,
Se privește, se răsfață
Parcă -ar vrea să se adape.

Încât, chiar în clipa – aceea,
Ea nu și-a uitat ideea,
Mi-am dorit s-o’ntreb de tine,
Doar așa mi-era mai bine.

Și -atunci raza cea senină,
Cumpănind în taină dorul,
Mi-a atins inima plină ,
Și -a gonit din ea fiorul.

Cuibărindu -se în palmă,
Raza mi-a șoptit în noapte.
Că ești fericit
Și calmă ,am simțit că ești aproape.

Pe poteca din grădină,
Piettruită cu mult dor,
Răsădit-am pentru tine,
Flori suave de amor.

Frumusețea se îmbină ,
Cu -a sa vrajă în amurg.
Rogu -mă, mă rog într-una,
Pan’ la tine să ajung.

——————————-

Mia UNGUREANU

Irina ALEXANDRESCU: Rugă

Rugă

vin plângândă şi supusă la acestă spovedire , în genunchi mă-ntorc în veacuri de a ta grea umilire şi nu-ncape-n mine dorul de un zid fără de patimi, dor ciudat de umbre- vise şi de azi-ul mâine, cade-mi! nu mă frânge „apoltronic” pe o platoşă de vânt, ia-mi fiinţa din cădere şi vocala din cuvânt , nu mă duce pe coansoana plânsului blestem de tine, m-ai orfelinat iubite, tu de eu şi eu de tine! du-mă iar pe coama lunii şi mă frânge cognitivă, pe o urmă fără sare, plănsă şi meditativă , pe a pragului fereastră saltă-mi zborul fără aripi, dă-mi un înger fără pene şi- o busolă fără patimi, dă-i lui Picasso penelul să mă facă imperfectă, ia-mi un ochi şi du-l în mână , smulge-mi gena mea defectă, hai, dansează-mă pe plaja unde am mâncat rapane, fă-mi o curte cu pampoane şi o alta fără toane , scrie-mi o poveste veche şi mi-o udă dimineaţa, ia-i sorbirea de pe lacrimi şi ridurilor mele, faţa…lasă-mă să fiu copila cu baloane transparente, dă-mi botine cu baretă şi o rochie de nalbă…pe a apelor cădere…colăcei, lumina, dalba!

——————————

Irina ALEXANDRESCU

13 martie 2019

 

Irina-Cristina ŢENU: Dama cu mantie neagră

Am mai sorbi din clipe,
Am mai sorbi din visuri,
Am mai sorbi din timpuri,
Am mai sorbi din speranțe trăite,
Dar toate fug…
Și se tot duc…
Zboară în stol
Între cer și pământ.
Sub lună tremură simțirea
Părăsită de gândul ce-și caută menirea.
E frig în noaptea înveșmântată în lumină.
E frig și-am mai sorbi din sufletul fierbinte,
Dar în el un foc năprasnic arde
Și ne mistuie dorințele ascunse.
Am mai sorbi din viață
Un minut, o secundă.
Ne-am ostoi acea sete nebună
Ce joacă precum o paiață
Pe pământul cufundat în ceață.
Dar pe drum…
Într-o zi….
O Damă cu Mantie Neagră…
Ne dă să sorbim
Din al său pocal plin cu stele argintii,
Iar timpul în loc se oprește.
Of…n-am mai sorbi…
Și-am mai trăi…
Dacă sufletul aripi n-ar prinde…

———————————

Irina-Cristina ŢENU

14 martie 2019

Dorel SCHOR: Politică și delicatese

*   Studiile despre prostie au şi o componentă autobiografică.
*   Cum se numeşte cel care se teme şi de penumbra lui?
*   Eu nu spun despre el că-i ticălos dar, din păcate, este…
*   Şi un om bătrân poate fi imatur.
*   M-am ocupat şi eu cu chirurgia estetică, dar n-am avut curaj să încerc pe nevasta mea (Cristian Dragomir).
*   Dacă te plângi de una şi de alta, înseamnă că te interesează politica.
*   Un om politic are adversari politici, semipolitici, nepolitici, apolitici…
*   Când un pod se prăbuşeşte rămâne, unde a fost, prăpastia.
*   Dumnezeu nu are nevoie de avocaţi. Dracul, da!
*   Politicianul e, de regulă, un profesor care s-a lăsat de profesorat, un medic care s-a lăsat de medicină, un  cizmar care s-a lăsat de cizmărie (Andrei Pleşu),
*   Nu poţi fi dezamăgit, dacă nu ai fost amăgit…
*   Aparenţele nu înşeală, aparenţele acoperă.
*   Political corect: „nu a fost viol, ci un proces de integrare”.
*   Realitatea se modifică în funcţie de interesele fiecăruia.
*   Unde este deşteptăciune este şi prostie. Merge şi reciproca? (Mihai Batog Bujeniţă).
*   Vor fi admişi în Europa numai ce ce pot pronunţa cuvântul multi- cul-turalism.
*   Suntem pentru o atotputernicie limitată…
*   Promisiunile trebuie îndeplinite. E şi asta o promisiune.
*   Stressul e cât casa! (Liviu Antonesei).
*   Adevărul obosit serveşte minciuna de serviciu.

——————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

14 martie 2019

Emma POENARIU SERAFIN: Flori lirice

Flori de cais

 

Flori de cais cu albe petale
Glob de lumini din veri ancestrale
Floare de fluturi cu multe aripe
Mângâi sperantele-n scurtele clipe
Prins de corole cu mâna înaltă
Scăpată din Ceruri, divina lui daltă.
Mâna te-atinge și toată te tremuri
Și astăzi,și ieri, și mâine, și-n vremuri.
Sufletul meu este-n tine de-acuma
Și mâine, și-n toamnă , când cade bruma.
Mi-e sufletul plin de tine şi-n taină
Și-n sânge,și-n vene, și-n carne, și-n haină.
Scutiri țărânii nesupuse covoare
Și nimeni nu știe de trupul te doare.
Strânge-mă-n tine și mângâie-mi gândul
Și-ți las moștenire… și slova… și-afundul !

 

Flori de măr

 

Cănd noaptea peste noi se-apasă
Și Luna s-ar miji să cadă
Ori pare că cere să vadă
Cum toți ne-adunăm către casă.

Mărgelele lumii celeste
Pe sânul de cer ce tresare,
Cad stele de parcă-i ninsoare
Iar noaptea fuge, ca-n poveste.

Dar vântul strecoară obraznic
Și sfârtecă alte redute,
Împrăștie flori ce-s pierdute
Sub mărul gătit ca de praznic.

Și noaptea se stinge albastră
De nu știi de-i cerul, ori marea,
Ori poate se-ntoarce ninsoarea,
Pe-a Cerului sfântă fereastră.

Dar eu sunt un pictor al verii
Ce tace din vreme, în vreme,
Când nu știe-a scrie poeme,
Sunt timpul uitat prin vecernii.

O floare prin mine oprește
Văzduhul în gen de femeie,
Adun primăvara-n muzee
Cad flori de măr îngerește.

 

Vreau a florilor stăpână ! Continue reading „Emma POENARIU SERAFIN: Flori lirice”