
ZĂPADA
Imaginea iubirii de nea, din gând s-a așezat
S-a răsfirat în nalbe cu chipul lor mirat
Simt cum tresar copacii – amurg de zei nestins
Oricare om e-un pom îmbrățișat și nins!
Elisabeta IOSIF
26 martie 2018

ZĂPADA
Imaginea iubirii de nea, din gând s-a așezat
S-a răsfirat în nalbe cu chipul lor mirat
Simt cum tresar copacii – amurg de zei nestins
Oricare om e-un pom îmbrățișat și nins!
Elisabeta IOSIF
26 martie 2018

Ioane, -ncepe alt amurg
Ioane, -ncepe alt amurg în noi
iar stelele ne poartă printre vise.
Trec umbre peste pleoapele închise;
Un ciob de noapte zace în noroi.
Ioane, -ncepe alt amurg în vise;
Uitările ni se strecoară în privire;
Credința ne e simplă nălucire;
Altar ne sunt speranțele ucise.
Ioane, -ncepe alt amurg de vieți;
Ne interzic și dreptul la visare;
Aripa morții se întinde peste soare
și nu urmează alte dimineți.
Ioane, -ncepe alt amurg în noi Continue reading „Alin CUCURUZAN: Amurgurile din noi (poeme)”

Buna Vestire –
spre cutia cu scrisori
un porumbel alb
(Imagine internet)
———————————
Vasilica GRIGORAȘ
Vaslui
25 martie 2018
„Basarabia-pământ românesc samavolnic răpit.”
(Mihail Eminescu)
În centrul primordial al pământului, Dumnezeu ne-a zidit Vatră strămoşescă cu o singură inimă, într-un singur trup şi cu un suflet divin românesc-Dacia Mare.
Acest Dar ceresc are un Testament divin: oriunde s-ar afla dacoromânii, fie în propria Vatră străbună, fie pe alte meridiane, graiul sângelui, respectiv al inimii trebuie să pulseze numai româneşte pentru a se păstra unitatea fiinţei naţionale, comuniunea comunităţii creştine, Crucea Neamului întru biruinţă şi veşnicie.
Limba sacră dacoromână-Limba vechilor Cazanii peste care se prelinge mireasma Mirului Hristic-Liturghia Ortodoxă, transmite fiecărei generaţii prin Aleşii Domnului şi ai Neamului, respectiv Elita Spirituală Creştin Ortodoxă: onoarea, demnitatea, credinţa, dreptatea, omenia, frumuseţea, adevărul, libertatea, legenda, doina, iubirea, biruinţa, înfrângerea, suferinţa şi jertfa pentru continuitatea veşnică a urmaşilor Urmaşilor lor în eternitatea hotarelor Vetrei Strămoşeşti rânduită de Dumnezeu în care să rămânem uniţi, ştiindu-se antologica noastră politică de dezunire.
Permanent când duşmanii văzuţi şi nevăzuţi s-au năpustit asupra noastră despărţindu-ne imperiul pelasg, imperiul traco-dac, imperiul marilor Valahii, regatul Dacia Mare în Cânezate, Voievodate, Ţărişoare, întotdeuna ne-am dorit şi am luptat sub Crucea Providenţei divine să fim iarăşi o singură Vatră, cea multimilenară.
Subt marii Făuritori providenţiali: Hestia, Zamolxis, Dromichaete, Tomiris, Burebista, Mihai Viteazul, înţelepciunea subtilă a Bisericii Ortodoxe şi diplomaţia boierească de la 1859, Regina Maria şi prin martirajul Neamului, generaţie de generaţie, Visul Unităţii s-a împlinit foarte greu, dar s-a destrămat foarte uşor.
Singurele comandamente de comuniune-cele care dau fiinţă Neamului: limba, credinţa şi jertfa martirică, au păstrat fiinţialitatea noastră existenţială ca dacoromâni.
Mileniu de mileniu, secol de secol, Strămoşii noştri s-au luptat pentru Patria lor dăruită de Dumnezeu, pentru limbă, Cruce, credinţă, tradiţii, obiceiuri, pământ şi cer.
„Patria, spunea marele Părinte al Şcolilor-Spiru Haret, o fac şi limba şi istoria, şi religia şi tradiţiile.” (Cf. Sergiu C. Roşca, Basarabia-Pământul misiunii noastre. Ed. Universitară, Bucureşti-2006, p. 17)
Pentru Patrie te naşti!
Pentru patrie trăieşti!
Pentru Patrie mori!
Pentru Patrie înviezi!
Basarabia valahă a trăit din plin veacul de beznă, aproape într-o totală deznădejde, într-o cruntă apăsare sub robia creştină muscalo-barbară. În aparenţă se părea că ruşii pravoslavnici ne-au lăsat în pace. „Ruşii ne lăsau în pace atâta timp cât poporul nostru era în întuneric. Cât timp poporul nu cerea şcoli, nu cerea drepturi naţionale, nu cerea respect faţă de neamul din care făcea parte, nu se amesteca în întunericul nostru. Şi întunericul era mare. Doar la Unire aveam peste 80 la sută de analfabeţi.”
(Vasile Ţepordei, Raza, an VIII, nr. 482, 3 aprilie 1938, p. 1)
După un secol de jug, de asuprire, de robie, de umilire, de sfâşiere, de biciuire, Basarabia cotropită samavolnic de un imperiu hapsân s-a descătuşat, devenind din monarhia voievodatului secular o republică autonomă la 2 Decembrie 1917.

Nu ştiu de ce…
Nu ştiu de ce, nu ştiu nici când, nici cum
mă voi trezi păşind pe un alt drum,
dar nu mă înspăimânt şi nici nu-mi pasă
atâta vreme cât destinul meu
îmi pare c-a rămas pădurea deasă
prin care-am colindat doinind mereu.
Nu ştiu de ce simt sufletu-mi vibrând
de-un tineresc avânt ce orişicând
e-n stare să înfrunte mii de riscuri,
să nu îi pese dacă mai cad stânci
atunci când urc cutezător spre piscuri
şi văd în jur numai prăpăstii-adânci.
Nu ştiu de ce şi nu aştept răspuns.
Încrederea în mine mi-e de-ajuns!
E soare-n plâns
E soare-n plâns. Prin lacrimi zboară fluturi
şi în lumină râd gingaşe flori.
Continue reading „Anatol COVALI: Poeme”

M-aș scrie
M-aș scrie primăvară pe firul mic de iarbă
Și aș trasa cu cretă contur de ghiocei,
Când dorul depărtării se va porni să cearnă,
În fir de tuberoză mi-oi pune ochii mei.
M-aș scrie un copac în vara cea fierbinte,
La umbră mea să stai pe rânduri de cuvinte
Să îmi auzi cântarea de doină și de flaut,
Într-o pădure deasă eu încă te mai caut.
M-aș scrie arămiu pe frunzele de paltini,
Rugina să nu doară când pașii ai să-i treci
Firava mea făptură migrează acum în toamnă,
Prin țipăt de cocor îmi las fiorii reci.
Un argument nespus de semnificativ, dar, în același timp, destul de îngrijorător, chiar dureros pentru întreg neamul românesc, mai ales, pentru neamul românesc din Basarabia care se vrea reunit cu patria-mamă. De aproape trei decenii, după destrămarea imperiului sovietic, doleanțele nu încetează, iar schimbul de păreri și discuții privind reunirea sunt mereu la ordinea zilei. Fără alte comentarii, românii autentici din societatea basarabeană doresc cu orice preț reunificarea celor două state românești – Moldova și România. După anii 1990 subiectul în cauză este un desiderat deschis și decisiv al tuturor românilor basarabeni, în majoritatea cazurilor, indiferent de faptul care vor fi consecințele, inclusiv, efectele economice care vor fi puse pe umerii statului român. Evident, se conștientizează în mod lucid impunerea unor operații matematice cu privire la costuri și efecte, avantaje și dezavantaje în cazul reunirii, însă acțiunea de bază vine comparată și este corelată, în primul rând, prin punerea în valoare a unității naționale românești, aceasta fiind latura cea mai importantă pentru o națiune întregită. În subiectul dat, discuțiile continuă și se fac nenumărate încercări în a elucida corect aspectele ce se intersectează, în mod direct, cu doleanțele românilor din Basarabia. La tema respectivă nespus de prioritară pentru întreg neamul românesc (fiind luate în considerație toate componentele morale, sociale etc.), recent s-a realizat un studiu enorm, dar, și foarte binevenit în care au fost prevăzute efectele economice și costurile aferente în cazul reunirii celor două state românești. Această cercetare destul de valoroasă și calitativă, bazată pe criterii de recunoaștere a valorilor naționale românești, inclusiv, în mare parte în termeni economici, a fost realizată de Departamentul geoeconomic al Fundaţiei Universitare a Mării Negre (FUMN), coordonată de Petrişor Peiu. Așadar, FUMN a realizat o analiză destul de profundă și completă, cu accente clare, privind asumarea tuturor cheltuielilor financiare aferente în cazul reunirii Moldovei cu România, studiu bazat pe modelul german de evaluare a costurilor reunificării.
Continue reading „Galina MARTEA: Avantaje și dezavantaje, costuri și efecte în cazul reunirii”

SOBOR DE RAZE-N FEREASTRĂ
… duduie-n mine miezul nopții,
spărgea policandrele țurțurilor din streșini,
negurile nabuconizau orice sclipire de zăpadă,
frigul își frângea mâinile de simțeam
prin somn cum crapă geamu-n obraz,
de necaz !
nu scosesem Orologiul …!!
parșiv, rânjeau durerile sub omoplați,
insuficientă, inima dădea din colț în colț,
strigătele ei, Alandala !… habar-n-aveam că mă strigă,
coastele mă prinseseră-n chingă,
și somnul își pusese tunurile pe mine,
iubiți-vă vise !
sforăiam indecent,
decalibrând secunda la intrarea în vine,
se-ntortochea sângele-n gleznă,
se-auzea un scâncet de rock – în Beznă !
coatele se inseminaseră în amort
și-atâtea ace puneau hematiile în avort …
ah și tu … mă trezeai,
să-ți iei partea de așternut !
și ce bujori în obraji cearceaful roș …
dar uite de-a rotundul cum trece,
sobor de raze-n fereastră încep să mă strige,
zorii se iau la gâlceavă,
Continue reading „Marin BEȘCUCĂ: Sobor de raze-n fereastră”
,,Izvorașul” pictură pe pânză în ulei
de Anna-Nora Rotaru
*
PE ARIPILE GÂNDULUI…
Mă poartă gândul în caruselul timpului spre înapoi,
La satul meu, uitat printre coline-n colţ de Rai…
Pe-acolo, unde colindam ades cu-ai mei copoi,
Prin lan de floarea-soarelui, pe lac şi prin zăvoi
Şi-acasă iarăşi mă-ntorceam, l-al nostru trai,
Doinind în dulce grai…
Închid ochii şi-n vârtejul timpului ajung pe-ogor…
Cu nările deschise-adulmec aer proaspăt şi curat…
Amintiri trezându-mi ciorchinii de razachie din podgor,
Îmbiindu-mă mirosul de sulfină, levănţică şi mohor,
Al pământului reavăn şi-afânat după arat,
Când ploile l-au picurat…
„LĂSATI COPIII SĂ VINĂ LA MINE”…
Cu toții ne întoarcem la vârsta copilăriei, din când în când, privind-o ca pe o imagine nemuritoare. Revenim mereu la ea, ne regăsim și-i ascultăm simfonia. Coborâm vârsta, sărim decenii și ne memorăm amintirile dragi. Reușim din plin cu o condiție acest lucru. Pur și simplu, să scriem despre copii și copilărie. Cu siguranță, totul pornește din copilărie, ea ne conduce spre matricea vieții.
Nu pot să nu amintesc cuvintele lui Isus: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți”… Lăsăm copiii să meargă spre Isus, dar, poeta Ligya Diaconescu merge împreună cu ei, răspunzând chemării divine prin scriere de cărți pentru copii. Ce poate fi mai frumos, ce poate fi mai înălțător? Poeta are o credință puternică în Dumnezeu și a Lui nemărginire. Fluidul incandescent al iubirii față de semeni și față de copii, în special l-a dobândit din rugile făcute la altarele lăcașurilor de cult pe care le vizitează prin multele pelerinaje religioase.
Am vrut, doar să subliniez componenta religioasă foarte vizibilă în personalitatea Ligyei Diaconescu, izvorul inspirației scriitoricești pentru poetă. Ajunsă la vârsta senectuții, eu am devenit bunică pentru trei fetițe. Am oferit cartea Ligyei Diaconescu, intitulată „Cărticica Prichindeilor” (poezii pentru copii), Editura Olimpias, 2018, nepoatei celei mai mici, Ana. Am văzut în ochii ei bucuria primirii unei cărți, pe care să o poată citi singură, fiind în clasa zero. Lumina care-i radia de pe fața ei mică, m-a lăsat fără cuvinte, doar zâmbetul ei mi s-a cuibărit în suflet. Ana era bucuroasă pentru carte, s-a așezat urgent lângă mine răsfoind cu o privire avidă filele. Citește, la început, silabisind:
„ Zboa-ră azi din floa-re-n floa-re,
Ne dă mie-re bu-nă, ta-re.”
(Albinuța)
Se observă, că poeta scrie sub cupola unui sentiment matern, care cade ca o lentilă a bobului de rouă, din inima ei iubitoare de copii. Ea face o explorare în lumea insectelor și a florilor pentru a atinge trăirea din inocența vieții de copil, găsind exprimarea potrivită. Ana s-a obișnuit cu textul și citește legat: Continue reading „Mariana POPA: Recenzie – „Cărticica Prichindeilor” – Autor Ligya Diaconescu”