Așa a început, așa s-a sfârșit, lăsând în urmă morți, ce se ridică până acum la 87, 168 de traumatizați, ultimii morți găsiți în număr de 25 pe buza prăpastiei, strâns îmbrățișați într-o ultimă rugă de trecere pe cealaltă lume, neștiind dacă trebuie să sară de pe stânci în foc sau să cadă de la înălțime zdrobiți de țărmul stâncos, dispăruți foarte mulți, care încă sunt căutați, vreo 1500 case arse, în mașinile ce se vad unele peste altele găsindu-se oameni și copii carbonizați, alții găsiți pe plajă mai norocoși, fiind salvați, alții morți de asfixie sau înecați…
Așa arata plăgile Elladei după marele dezastru în jurul Atenei, ce-a costat vieți omenești, viețile altor vietăți nevinovate, păduri seculare de-o mare frumusețe, avutul fiecăruia după munci de-o viață-ntreagă, rămași acum pe drumuri, refugiați în propria țară și ce având altceva de așteptat? Vreo mică despăgubire? Ce n-o ajunge de nicio toaleta? O să-ți facă ceva dări mai bune la plata casei arse pe care-o datorezi încă băncii pe cât trăiești ? S-au se vor amâna pe vreun an, data pe când casa ta se va scoate la mezat, dacă tu nu mai ai vreun ban ca să le plătești impozitele și dările ce te îngenunchează? Viață de trei parale…
VIAŢĂ DE TREI PARALE
Viaţa-i plină cu de toate,
Cât trăieşti ai tot să-nveţi…
Multe nu ne merg pe roate,
Ba pe brânci, ba dând din coate,
Mai cu sfaturi şi poveţi,
Undeva s-ajungem, poate…
Ne răsar în drumuri piedici,
Strângi din dinţi şi le suporţi…
Sufletului îi pui petici,
Spui şi tu ce-ţi spun la predici,
Capu-n piept faţă de sorţi:
„Mai umili să fim şi vrednici”…
N-ai nici dreptul să refuzi,
Un călău la colţ pândeşte…
„Nu-i permis”, adese-auzi,
La greşeli te pleci, te scuzi,
Că de nu, te pălmuieşte…
Fă-o singur când te-acuzi…
Suporţi foamea bucuriei,
Gerul crâncen al durerii…
Deznădejdea angariei,
Conştiinţei şi mândriei,
Măcinând visuri, puzderii,
Din vârsta copilăriei…
Rabzi când jugul neputinţei,
Taie zborurile-ţi de aripe…
Şi povara grea a sentinţei
Nu lasă prezent seminţei,
Viitor să-i se-nfiripe…
Da doar frâu obişnuinţei…
Suporţi setea de dreptate,
Când te-nşeală adevăruri…
Lipsa ta de demnitate,
Falsul act de identitate,
De la naştere, de-a pururi…
Pentr-un vis d-eternitate…
Faci curaj la „bun rămas”,
Când rămâi singur în tindă…
Efemeru-i la orice pas,
Nu faci în Imens popas…
Un străin vezi în oglindă,
Ce-a ajuns la un impas…
Merge-agale, se perindă…
Vicios cerc, din compas…
Pentru vreo juma merindă,
Cu norocul cât o ghindă
Cum s-ajungi la vreun ispas,
Când deasupră-ţi stă o grindă ?
—————————-
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
25 iulie, 2018