Emma POENARIU SERAFIN: Poeme

Sunt fiul tău pădure

 

Sunt fiul tău pădure
Mă trag dintr-un stejar
În primăveri celeste
Sunt grindă verde iar.

 

Sunt fiul tău pădure
Am mamă un arțar
Și frații rugi de mure
Din flori de cihlimbar.

 

Din sânul tău de rămurea
Seva mă sevuiește
Sunt fiica ta din pădurea
Cetăților rupestre

 

Sunt fiul tău pădure
Din timp şi până-n timpuri
În viețile-ți cam dure
Te treci prin anotimpuri.

 

Sunt fiica ta pădure
Şi-n iernile durute
Iar geruri impresure
Cu crengi săpate-n frunte.

 

Baieri de roşu

 

Au muscat vârcolacii din Lună
încet, încet,
doar cât să o umple de sânge.
O parte a Cerului plânge,
urlă de durere
scrâşneşte din dinți
şi scoate scântei.
Cealaltă parte doar se amuză,
ca obrajii bunicului
peste care nepoțeii
au strivit o palmă.
Văd mustăți ,
mustăți prelunge
şi mă trec fiorii cunoașterii…
Oare sunt mustățile varcolacilor
pline de sângele lunii muşcate
sau sunt mustățile bunicului,
supărat pe viață
refugiat în Cer.
Sau de teama varcolacilor ?
Și aceștia muşcă și muşcă …
Au înghițit Luna.
A dispărut şi sângele de pe Cer
şi mustățile bunicului
şi colții varcolacilor…
A rămas doar Dunărea
care clipoceşte și clipoceşte
picioarele Orşovei
obosită de atâta tradare
şi indolență.
Cerul nu mai plânge,
a rămas negru de mânie
pe mine,
cea care îmi înec lacrimile feeriei
în Dunăre.
Dar, după un timp
plictisiți de joacă
Vârcolacii au aruncat Luna pe Cer,
deschizând baieri de roşu.

 

Bocetul ploii

 

Iubite stau culcată pe margini de ape
și admir ploaia.
Și plouă
şi plouă,
plouă pe visele mele.
Stropii de lacrimi ai Cerului
îmi curăță gândul obosit
de admirația ploii.
Cu gândul curat
şi visele curse în albia Dunării,
mă adăpostesc în mine
să-mi caut alt gând
pe care ploaia
să îl poată plânge.
De pe un versant
Soarele își arată ultimul colț cariat
al unui rânjet ispititor.
Munții scot aburi pe nări ,
ca niște cai în plină alinare
al ploilor de lacrimi.
Şi plouă
şi plouă
în beția de verde.
Acoperă – mi inima cu pădurea
ca plânsetul ploii
să nu-mi tulbure liniștea mea verde
ce doarme
ascultând
bocetul ploii.

—————————

Emma POENARIU SERAFIN

28 iulie, 2018

Lasă un răspuns