DORUL ZILEI DE AZI
Am închis uşa cerului.
Ploua aşa de des cu amintiri îngheţate
peste petalele florilor din grădinile simţirii mele
şi îmi inundau rădăcinile cu rugina fluidelor
din ochii frunzelor despletite de ram.
Cred că am intrat în alt anotimp în altă secundă a cunoşteri
de-mi tot umblă gândul pe unde nu am mai fost.
Uneori este imposibil să disting o culoare,
lumina are acum atâtea nuanţe
cât poate o inimă să primească într-o viaţă de om.
Şi aşa de mulţi fluturi văd fără arpi,
zborul cum îşi pierd odată cu frunzele
şi doar câteva fire de iarbă se miră vibrând.
Nici dorul acela năluc nu l-am mai văzut dându-mi târcoale,
s-o fi săturat şi el să aştepte mereu schimbarea anotimpului
spre a întreba cineva şi despre el.
Simţirea de azi are gustul ploilor ce vor începe să vină,
mâine îmi va fi dor de căldura de ieri
şi de frunzele ce ne acopereau sărutul cu umbra stelelor ce ne priveau.
De pe Nemesis, karma a emis iar sunetul de cristal ce înfioară universul de la începuturi cu acordurile ce răsună în gândurile ei laminar.
Te trece-voi timp şi te voi ajunge din urmă chiar când vei fi la marginea eternităţii
şi am să-ţi spun mereu ce mult mi-ai lipsit şi ce mult aş fi vrut
TU să-mi fii singurul dar.
——————————
Anghel Zamfir Dan
26 septembrie, 2018