RUDA CEA MAI BOGATĂ
porţi pe palmă
mărul poemului de aur
un fel de a dărui
din fructele zemoase ale gândirii
în care Dumnezeu a pus
vitamina înţelepciunii
şi calciul fidelităţii
roata mare a gândului
se învârteşte în jurul roţii mici
care este cercul de slujire
ce încălzeşte în pumni sufletul omului
sufletul este reacţia sublimă a corpului
vestea bună dată nouă
ca semn de împăcare cu eternitatea
partea fericită din marea abstracţie
este universul
universul fiind şi ruda cea mai bogată
e atât de corect să-i aprobi veşnicia
să-i aşezi stelele
precum pietrele cubice
să calci din stea în stea
până ajungi la steaua ta
pentru a o cuprinde
în măsura cât o margaretă a mâinii
şi-ai lua, nevinovat, polenul
––––––––––
Ana ARDELEANU
2 mai, 2018