Al. Florin ŢENE: Citindu-l pe Grigore Vieru într-o oglindă

                                            

Citindu-l pe Grigore Vieru într-o oglindă

 

Două oglinzi paralele-un infinit de imagini-

Matcovschi într-una, reverberând  în mii de pagini,

În cealaltă prietenul Nichita în drum spre neant

Nebuloasă cosmică unde doarme bătrânul Kant.

 

Îl citesc atent în oglindă şi cuvintele iau foc

Verbele aleargă după ele să le pună la loc,

Doar Eminescu îl înţelege acolo sus

Când Vieru se lasă de adjective dus.

 

Dincolo de oglindă nu ştiu dacă-mi înţelege fraza

Frântă în mii de sclipiri adunând în ele Raza

Movului ce încă aduce speranţa de mâine,

Azi la lumina din oglindă latră un câine…

 

Mă aflu într-o catedrală ortodoxă şi ameţesc metafizic

Iar  în Munții Carpați   tâmpla-mi se clatină fizic,

Într-un colţ de oglindă un ochi râde, celălalt se preface-n culori

Pe când democraţia învinsă i-a ucis pe învingători.

–––––––––

Al.Florin ŢENE

15 februarie 2020

 

 

Lasă un răspuns