Adriana Popa & Petre Ioan Creţu: Pas în doi (6)

Pas în doi (6)

 

 când am vrut să te strig pe nume

  au înflorit toții macii în câmpie

  drumul tău înroșit drumul meu pustiit

  în așteptarea ta doar nimfe

 

 de când ai pus toate cruciadele lumii-ntre noi

marea nisipul luna

sunt tot mai frumoasă

poate pentru că mi-ai aprins întunericul

şi mi l-ai pecetluit pe tâmplă

poate pentru că mi-ai îmbrăţişat toţi norii

şi i-ai ascuns la tine în suflet

 

  sufletul meu mirosind ca o mare putrezită

  și norii ce nu au învățat încă să plouă

  palmele tale înflorite sub sărutul meu

  și noi călătorind cu simțurile amorțite

  prin timpul promis prin timpul ca o flacără subțire

  drumul meu înroșit drumul tău pustiit

 

sau poate că ţi-ai făcut rădăcini

din privirile mele

ca să-ţi înalţi cuvântul

şi eu să te nasc într-o plutire

de aripă

 

  sau poate că am adormit sau am uitat

  drumul spre tine

  și mai știu doar drumul spre păcat

  o armată de locomotive roșii turbate

  înșurubându-se în noi și în moarte

 

atunci

de ce în toate tăcerile tale

nu mai apar

——————————————–

Adriana Popa & Petre Ioan Creţu

Timișoara, Timiș & Slobozia, Ialomița

 4 mai, 2018