Pas în doi (4)
în seara asta
e rândul tău să-mi spui poveşti
să mă tulburi
să mă înalți să mă iubeşti
în seara asta
te voi aştepta pe zăpada rănită
voi fi frumoasa adormită
mă vei trezi cu un sărut
ființe nemaivăzute
îmi urmăresc pașii mă îngrozesc
și dintr-odată mă umplu
de păsări de oameni de livezi
și fug și urlu și nu te mai găsesc
cad ploi de lacrimi peste lume
se mai aud și îngerii căzuți
tu-mi ştergi cuvântul de pe buze
roua din ochi şi sufletul de urme
nu-i aşa că ai vrea să mușc din zborul interzis
să-mi încrustezi pe piele cicatrici de ană
adânci
nu-i aşa că ai vrea să exist doar pentru tine
să mă zideşti în nescrise poeme
să mă jertfești
sunt asemenea copacilor
mă lovesc de vânt și mă rup
trăim unul sub pielea celuilalt
ca-ntr-o scorbură cioplită
încercam să-ți spun ceva despre noi
dar cuvintele mi se făceau aripi
și se pierdeau în înalt
sufletele noastre contopite într-unul singur
suntem când eu când tu un întreg
tu unde eşti aici sau în vis
pe ce spirală ne-am atins
cum de te-ai strecurat în mine proscris
până ne-am pierdut în ploaia din oglinzi
suntem când eu când tu un întreg
rotund ca un fior
——————————————–
Adriana Popa & Petre Ioan Creţu
Timișoara, Timiș & Slobozia, Ialomița
31 martie 2018