În fiecare zi îţi aprind din inimă lumina,
Lumânare, mamă, pentru sufletu-ţi umil,
De am greşit, îmi port şi-acuma vina
furnicilor strivite sub călcâiul de copil.
.
Îmi port crucea plecării mele din sat,
Alergând după fluturi sub cerul depărtării,
Iar dacă, uneori, am căzut în păcat,
Îţi cer iertare, mamă, la ceasul înserării.
.
Îmi aprinzi zorii luminii ce n-o vezi,
Eu, lumânării zilei mă închin sfios,
De Sus, ştiu, tu prin lume mă urmezi
Şi mă-ndrepţi cu sfaturi când fac ceva pe dos.
.
Iubire şi cald era mamă lângă tine
În universul casei în amintire rămas,
Dar o chemare încolţea, pe-atunci, în mine,
Destinul îmi pregătise-un Pegas…
.
De-atunci colind prin păduri înşelătoare
Tezaur de invidie, ură şi venin.
Am mai venit la casa albastră pe-o cărare
Iar tu în ochi aveai lumină mai puţin.
.
Aşteptai tăcută cu fruntea de fereastră
Aveai în ochi aşchii de întuneric
Iar gându-ţi trimis spre mine-pasăre măiastră
Doar el mă cuprindea în mieziul sferic.
.
O iubire de tine îmi intră-n sânge, mamă,
Cu ghiocei, muşcate şi miros de pelin,
Dojana-ţi blândă aş lua-o acum în seamă
Şi m-aş întoarce acasă pe urme de senin.
.
Un dor îmi coboară în inimă de casă
De truda tatei, a ta şi de înserate mângâieri,
Însă urma voastră de aer rămasă
Când o ating se preface-n ieri
.
În fiecare zi îţi aprind din inmă lumina,
Lumânare, mamă, pentru sufletu-ţi umil,
De am greşit, îmi port şi-acuma vina
Furnicilor strivite sub călcâiul de copil.
Al.Florin ŢENE