Alexandrina TULICS: A fost o Înviere

A fost o Înviere

A fost o primăvară însângerată,
Cu flori de maci în roș-plângând,
Cu lacrimile mamei-ndurerate,
Dureri ce au gemut pân’ la pământ.
A fost o primăvară sângerie,
Ce nu și-a mai schimbat nicicând culoarea,
Când tulburată era omenirea
De mila Fiului cel răstignit,
Al cerului splendoare.
A fost un loc suit pe Căpățână,
Ce îl jelea-n albastru violet-cicoarea
Și primăvara-ndurerată,
Cu maici răpuse de durere,
Cu ucenici înmărmuriți
Şi fețele desfigurate, fără de putere.
A fost o noapte-n Ghețimani,
Când timpul a pierdut o zi,
Atunci, Tu m-ai chemat să-ți fiu,
Noul născut ‘mbrăcat în sânge purpuriu.
A fost o înviere în ziua întâi a săptămânii,
Pe care o trăiesc, sărbătoresc si-acum creștinii,
Un praznic ce se va-ntinde-n veșnicii
În lumină fără de vecernii.

——————————–

Alexandrina TULICS

Oconomowoc, Wisconsin, S.U.A.

6 aprilie 2020

Veronica PAVEL LERNER: Cuvântul bine temperat – Singularitate

Trecem printr-o situație fără precedent: omenirea face față unui dușman nevăzut și necunoscut, iar ceea ce ni se recomandă de către medici este izolarea fizică.

Când eram copil și aveam câte o boală contagioasă, fie eu, fie fratele meu, cu care locuiam în aceeași camera, mama ne izola, adică îl trimitea pe cel sănătos să locuiască temporar la altcineva. Eu am avut multe boli contagioase, drept care am stat multă vreme izolată acasă. Atât de mult, încât mă jucam construind – dintr-un scaun mare, întors – o nouă casă, mai mică, pe care o acopeream cu pledul și în care eram „și mai izolată”.

Atunci am învățat să-mi împart gândurile cu mine însămi, să comunic cu obiectele din jur și să mă bucur de tot ce mă înconjura în cameră. Iar când m-am făcut mai mare, am fost întotdeauna convinsă că proverbul „omul sfințește locul” se referă la faptul că obiectelor li se transmite ceva din sufletul celor care trăiesc printre ele. Și am în continuare această convingere.

Natura m-a înzestrat cu un trup neputincios, care m-a ținut întotdeauna departe de o viață socială foarte bogată. Și, aș spune, cu cât am înaintat în vârstă, cu atât suprafața de „mișcare liberă” a mea în lume s-a restrâns.

Trăiesc singură. Sunt oare nefericită? Nici gând. Mă simt izolată? Nici pe atâta. Ba dimpotrivă, continui același dialog cu ceea ce mă înconjoară. Observ, de pe balconul blocului, viața exterioară. Acum străzile sunt pustii și de oameni și de mașini, pe cer nu mai zboară avioane, mișcarea și forfota s-au transformat în liniște.

Continue reading „Veronica PAVEL LERNER: Cuvântul bine temperat – Singularitate” →

Dorel SCHOR: Seminţe de bostan (schiţă umoristică)

Absolut toţi negustorii de seminţe şi derivate semi-prăjite sunt de acord că cel mai priceput în această onorabilă branşă este colegul lor Academic Azulai. Nimeni nu ştie mai bine decât el să rumenească alunele siriene dar şi pe cele braziliene, să suplimenteze sarea atât cât trebuie la fistic fără să le decojească decât parţial, să păstreze aroma nucilor uscate şi a celorlalte grăunţe şi mai ales să asorteze puţin din fiecare sortiment ca împreună să rezulte o delicatesă remarcabilă.

Nu ştim cauza exactă, adică dacă dintr-un supliment de respect pentru el, sau dimpotrivă, domnului Azulai i se lipise o poreclă plasată iniţial de un cetăţean originar de prin Galaţi sau Brăila. Acesta era un client bun şi statornic, nu avusese nici un conflict cu el şi îl botezase Terente. La început Azulai acceptase, îi era absolut indiferent cum i se spune, dar cu timpul se interesase la alţi consumatori de seminţe şi aceştia îi furnizară date contradictorii. Unul îi spusese că Terente fură fete, cum ştia el dintr-un cântec popular, altul auzise că Terente era un bandit care nu se lăsase prins de jandarmi, ieşise şi o variantă potrivit căreia banditul făcuse avere pentru că fura la cântar.

Ei, treaba asta nu-i conveni de loc domnului Azulai şi din ziua acea se supăra straşnic pe cei care-l strigau Terente. Colegii s-au adaptat repede la situaţie, îi spuneau Acadamic sau Azulai, dar când vorbeau despre el în absenţa lui, continuau să-l numească Terente.

Ei, şi aici trebuie să spunem două vorbe despre un alt negustor de seminţe, începător şi mult mai modest în afaceri, Roberto Cohen. Roberto era din Argentina, avusese acolo un magazin bine asortat de sombrero, acele pălării mexicane care te apără de soare şi sub care poţi să tragi un puişor de somn în linişte. Roberto încercase şi la Tel Aviv să lanseze aceste pălării simpatice, dar nu avusese succesul scontat. Aşa că se reprofilase pe seminţe.

Continue reading „Dorel SCHOR: Seminţe de bostan (schiţă umoristică)” →

Liga Scriitorilor Români – ANUNȚ IMPORTANT

Consiliul de conducere al Ligii Scriitorilor Români, la propunerea președintelui national Al.Florin Țene, a instituit “Comisia de ajutor în cazuri de criză pentru membrii Ligii Scriitorilor”. Comisia este formată din cei 39 de președinți ai filialelor din țară și străinătate, inclusiv trei membri din conducerile filialelor, având ca scop să vină în sprijinul scriitorilor în vârstă, bolnavi și neputincioși, de a se aproviziona cu alimente și medicamente. Aceste comisii vor răspunde la telefon, e-mail ori prin orice mijloace de comunicare, la solicitarea celui ce are nevoie de ajutor.La primirea coletului, destinatarul va achita valoarea produselor cumpărate. Aprovizionarea se face între orele 11-13.

În cadrul acestei acțiuni ample, inițiată de Liga Scriitorilor Români, medicul primar de medicină de familie, Dr.Iustinian Zegreanu, medic specialist neorolog, doctor în științe medicale și medic homeopat, scriitor și imembru al Ligii Scriitorilor dă consultații gratuite prn telefon 0722572166 și e-mail izegreanu@gmail.com la toți membrii Ligii Scriitorilor în această perioadă de carantină, inclusiv și la membri Uniunii Scriitorilor.

——————————

Titina Nica ŢENE

Cluj-Napoca

6 aprilie 2020

Maria HOTEA: Peste arcul de timp (poeme)

Floare de crin

Peste arcul de timp Iubirea Divină
Te Atinge Cu Blândețe ca și-o minune,
Tu cel ce-ți recunoști mereu a ta vină
Izbăvirea o ceri cu pioșenie prin rugăciune!

Floare de crin E A Domnului Strălucire
Ce a răsărit din A Lui Celestă Minune …
Într-un timp de început pentru mântuire
Înțeleasă de generații din Puterea Divină.

Din Slăvi Cerești Ai Coborât Plin De Lumină
Cuvântul Sfânt Ți-A Fost Mereu Plin De Iubire,
Ai Răsădit Iertarea acelor ce purtau o vină
Cu Minunile Dumnezeiești Le-Ai Dăruit Izbăvire.

Cu Sângele Tău Ai Plătit păcatul strămoșesc
Pe Cruce Te-Au Răstignit Fără Să Le Greșești,
Ai Înviat Din Morți și În Ceruri Lângă Tatăl Ceresc
Împărat Peste Toate În Veci Iisuse Doar Tu Ești!

Sunt doar om

Sunt doar un simplu om și am o viață la fel ca fiecare,
Prin timp și eu știu că sunt o ființă ce rămân trecătoare
Iubită ori neiubită în viață de unii poate sunt înțeleasă,
Iar când am dăruit iubire am fost de unii neînțeleasă,

N-am judecat pe nimeni știind că nu e dreptul meu,
Am drumul vieții drept și mi-l urmez zi de zi mereu
Dacă am aprobat pe alți semeni când au făcut un bine,
Am dezaprobat greșeală de care poate că le era rușine.

Cei ce nu-au recunoscut ușor greșeala i-am dojenit…
Chiar dacă cu necaz în ochi ei pe moment m-au privit
Pe cel care vrea numai să iubească și să se simtă iubit,
Cu aleasă bunătate din suflet cu drag un sfat i-am dăruit.

Cu toții avem nevoie în viață noastră să fim ținuți de mână,
De cei ce ne iubesc și îi iubim sub soare sau sub lună
Suntem doar visători când plouă și-n călduroasele veri,
Ne încânta cu miresme frumusețea și gingășia din flori.

Nostalgici suntem cu toții când simțim furtunile toamnei,
În liniștea iernii spunem povesti minunate la gura sobei
Sub verdele primăverii cu dragoste mereu ne reînnoim,
Cu dor și cu speranță în zările senine visători privim.

Indiferent de vârstă ,de profesie sau de oricare anotimp ,
Oamenii sunt suflete având nevoie de suflete prin timp…
Avem timp de sperat, de călătorit,de iubit, în mod chibzuit
Avem lucruri de făcut și puțin timp pentru tot ce ne-am dorit…

Acum am înțeles că nu mai trebuie în timp să fac amânări,
Nimic din ce e menit să-mi aducă zâmbete și alinări
Să strălucească soarele din mine,simțind starea de bine,
Pe care de prea multe ori l-am acoperit de nori și suspine.

Continue reading „Maria HOTEA: Peste arcul de timp (poeme)” →

Dorel SCHOR: Proba cu teste

Toată presa serioasă, de tineret şi pentru femei publică cu regularitate teste de verificare a cunoştinţelor, de cultură sau de inteligenţă. De ce nu am proceda şi noi la un asemenea test, câtă vreme se ştie că cititorii noştri au un I.Q. superior? Iata, aşadar cum procedăm: Eu voi nota câte o noţiune, iar dv. va trebui să alegeţi răspunsul corect. Nu e greu dar nici prea uşor.

TIBIA

Localitate în Egiptul antic, capitala regatului pe vremea lui Amenhotep al doilea, cuceritorul Nubiei.
Element arhitectonic în partea inferioară a frontonului sau arhitravei centrale.
Axul principal în mecanismele bazate pe osii şi arcuri tridiferenţiale subţiri.

ELITRA

Pompa principală de transfer, ataşată la bordul avioanelor comerciale de mare capacitate.
Maladie de nutriţie determinată de grava deficienţă a vitaminei E şi a micro-elementului litium.
Veche unitate de măsură în sistemul de capacitate anglo-saxon in perioada războiului de o sută de ani.

AXILE

Grup insular situat în Antilele mici. Posesiune franceză.
Erou grec, fiul zeiţei Thetis şi al muritorului Pelleus, bun prieten cu Patrocle.
Nume dat larvelor de insecte lepidoptere, diurne şi nocturne.

EFEB

Marchiz şi mareşal al Franţei, rămas celebru după luptele de la Montbrison (Loire).
Denumirea primei expediţii ruseşti în Antarctica, obţinuta prin abrevierea, pe ruseşte, a misiunii oficiale.
Derivat secundar al hidrocarburilor naturale (petrol şi gaze), utilizat în industria uleiurilor nevolatile.

KAOLIN

Medicament expectorant bazat pe extracte de plante şi adaus de antimoniu natural.
Gaz rar, existent în atmosferă, mai ales în urma descărcărilor electrice naturale sau accidentale.
Compozitor spaniol (Pablo).

Continue reading „Dorel SCHOR: Proba cu teste” →

Valeriu DULGHERU: Suntem în viaţă…

Când binecuvântezi ziua / Mă pierd.
Toate grijile dispar / Ştiu că sunt în viaţă.
Am aripi să zbor / Dumnezeu ştie că sunt în viaţă”.

(Seline Dion. Refugiul sufletelor)

Aflat ca și mulți alții în această izolare benevolă dar strict necesară ascultam zilele trecute irepetabilul cântec al Selinei Dion „Sunt în viață”, un refugiu al sufletelor. l-am ascultat de multe ori anterior. Zilele acestea însă l-am auzit altfel. „ Am aripi să zbor. Oh, oh, sunt în viaţă, da…/ Mă bucur că sunt în viaţă…/ Spiritul meu îşi ia zborul. Pentru că sunt în viaţă…/ Simt că sunt în viaţă…/ Când binecuvântezi ziua / Ştiu că sunt în viaţă./ Dumnezeu ştie că sunt în viaţă”. Mare bucurie că suntem în viață. În special, a celora, care s-au aflat pe muchea ei. „A fost o noapte când mi s-a părut că sunt pe cealaltă lume” spune bătrânul francez de 93 de ani, care a scăpat din ghearele morții. „Stai în reanimare. Respiri prin sistemul de respirație artificial și ți se pare că în orice moment se poate opri aparatul” mărturisește o doamnă care, de asemenea, a scăpat cu viață și se bucură de ea. Dar câți din cei peste 68000 de răpuși de virusul ucigaș (la moment!), care nu se mai bucură de viață, și-au dorit aceasta în ultimul moment. Câți s-ar putea să nu mai rămână în viață după ravagiile acestui virus ucigaș și la noi, în Basarabia, în această frumoasă lună de aprilie? Începi să iubești viața mai mult atunci când simți că poți s-o pierzi. Există un crunt adevăr și această pandemie a confirmat acest lucru: Omul este foarte vulnerabil. Un virus minuscul invizibil e în stare să șteargă de pe fața Pământului Omenirea.

„Te duci la lucru ca și cum te duci la război, așa o stare de spirit. Dacă lumea ar ști prin ce trec doctorii, atunci nimeni nu ar ieși din casă!”, povestește, plângând, o doctoriță. „Noi încă nu știm dacă pacientul e diagnosticat sau nu pozitiv cu COVID-19, dar cu aceeași mănușă, cu același echipament se intră la pacient. Spitalul poate fi o sursă de infecție. Să te duci sănătos și să vii infectat… Autoritățile încearcă să arate că totul este sub control, dar sunt mari probleme cu personalul medical, marea majoritate vor să se elibereze, de frică. Tuturor le e frică, mai ales când știu că există cazuri de infectare a lucrătorilor medicali. Până la urmă chiar dacă te vei infecta, tot tu vei fi tras la răspundere, superiorii vor spune că e vina ta, că te-ai îmbolnăvit din neatenția ta, că nu ai respectat condițiile”, spune cu durere în suflet un alt doctor cu titlu de anonimat. Într-adevăr, cu 240 de medici infectați (din totalul de 872 de persoane la ziua de astăzi), ce reprezintă 27,5%, de două ori mai mult decât în cel mai mare focar de COVID 19 – Italia!), dintre care 5 medici decedați (peste 33%!), suntem practic dezarmați în pragul celui mai mare atac al coronavirusului în Basarabia.

Avem o problemă, o mare problemă. Riscăm să rămânem fără armată pe frontul de luptă cu virusul ucigaș invizibil. Și asta atunci, când încă nu am ajuns la vârful valului pandemiei. „În condițiile în care personalul medical este grupul profesional cel mai expus riscului de a face o formă mai gravă a bolii, peste 16% (acum peste 28%!) dintre cazurile de COVID-19 confirmate fiind lucrători medicali, Asociația Promo-LEX consideră că asigurarea condițiilor rezonabile de protecție individuală, de comun cu testarea în mod prioritar și periodic a acestora, trebuie să constituie o prioritate pentru autorități și urmează să fie aplicată într-un timp cât mai scurt posibil. Credem că, protejarea lucrătorilor medicali înseamnă, de fapt, salvarea noastră, a cetățenilor”, spune Asociația Promo-Lex, susținută de mai multe organizații.

Într-adevăr, există acest mare pericol – a rămâne complet dezarmați în ajunul celei mai mari bătălii pe frontul invizibil cu virusul ucigaș. Un număr impunător de medici amenință cu cereri de demisie din cauza lipsei echipamentului de protecție, iar premierul Kiku îl demisionează pe medicul șef al Spitalului Republican (spital, la care se așteaptă un flux alarmant de infectați din întreaga Republică), pas deosebit de prost în situația de astăzi când în aceste condiții grele echipa medicilor trebuie să fie consolidată. Apare întrebarea: cu cine se luptă Dodon și Kiku – cu COVID 19 sau cu medicii? Avocatul poporului Mihail Cotorobai consideră că „există pericolul ca în perioada stării de urgență, din cauza neasigurării cu echipament tehnico-material necesar pentru protecția personalului medical, mai mulți medici să-și dea demisia. Or, în condițiile epidemiologice din țară concedierile în masă ale personalului medical ar putea conduce la un colaps al sistemului de sănătate și la probleme grave legate de asigurarea securității și sănătății publice din țară”.

O tendință extrem de periculoasă este transferul focarelor de COVID 19 la țară, unde populația este mult mai puțin protejată. Având trista experiență a Chinei, a Italiei, autoritățile nu s-au pregătit din timp pentru contracararea valului care vine. Având doar un centru de testare, fiind împotriva centrelor private de testare (tocmai pentru aceasta a fost demis directorul Spitalului Republican, atunci când toți demnitarii de stat au trecut testarea tocmai la un centru privat!) autoritățile au scăpat epidemia de sub control. Neavând laboratoare de testare (nici chiar în or. Bălți nu există!), fiind foarte prost dotați, având un număr alarmant de medici infectați, în special la Soroca și Ștefan Vodă!) spitalele din teritoriu nu pot face față pandemiei. Oamenii pur și simplu sunt lăsați fără asistență medicală. Satele puse în carantină sunt parcă de pe altă lume. „Timpul parcă s-a oprit în loc. Copiii nu mai ies la joacă în drum, străzile sunt pustii, iar de câteva zile nu ne mai trece nimeni pragul. Nu ne întâlnim cu nimeni, vorbim doar prin telefon… Mergem doar la magazin, dar cu frică. Stăm mai mult în ogradă. Sperăm și credem doar în Dumnezeu. Ne rugăm ca el să îndepărteze ciuma care a venit peste noi” sunt mărturiile triste ale unor săteni.

Iar bravii noștri demnitari ce fac? Ei procedează tocmai ca în proverbul „Casa arde, iar baba se piaptănă”. De fapt, își caută de interesele lor animalice. Dodon, în interminabilele sale ieșiri televizate, spune tot soiul de prostii, făcându-se deja și medic. Îi atacă pe „concurenții electorali” (se află omul nu în plină campanie pandemică ci în una electorală), spune că totul este sub control, mai face câte „un pic de respiro la aer curat” de la Condrița (încălcând prescripția CSE de a nu se aduna mai mult de trei persoane (familia cu tot cu copii, câțiva bodyguarzi, șoferi, personalul de deservire de la Condrița, se adună vreo 20 de persoane!) și totul e bine. Premierul spune că a făcut comandă în China de teste și sisteme de protecție, care prin poșta DHL de două săptămâni nu ajung în Republică (iar în acest timp ni se îmbolnăvesc medicii!). Iești omul cu împuterniciri nelimitate. Confiscă (cel puțin pe perioada pandemiei!) avionul (unul mic, l-au văzut mai mulți în investigațiile jurnalistice ceva timp în urmă) al lui Șor sau Plahotniuc sau al cui ar mai fi acum! și adu de urgență testele și sistemele de protecție comandate în China. Cât nu e târziu.

Conform declarației premierului I. Chicu sistemul medical din Republica Moldova se pregătește pentru 4000 de cazuri active de coronavirus. Și atotștiutorul Dodon, cel care odinioară spunea că coronavirsul este ca o ușoară gripă, ne spune același lucru (se trezesc din somnul letargic). Dacă Vă mai amintiți atotștiutorul președinte Dodon ne vorbea despre maximum 2000, cifra de 4000 fiind catalogată drept varianta cea mai pesimistă. Dar conform OMS vârful pandemiei de coronavirus în Republica Moldova va fi în a treia săptămână a lunii aprilie.

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Suntem în viaţă…” →

Alexandru NEMOIANU: Despre sfintele icoane şi sfintele moaşte

Tot în ultima vreme au apărut numeroase luări de poziție și exprimări în spațiul mediatic, foarte critice în privința practicii Bisericii de a cinsti, de a venera, icoanele și încă mai vârtos, Sfintele relicve, moaște. Aceste exprimări i-au numit, pe ceia care practică cinstirea pomenită, ”pupători de oase putrede”, ”pupători de cadavre” și oricum, oameni foarte înapoiați. Desigur, unuia ca mine care evit exprimările violente și sunt adept al rezolvării problemelor cu “duhul blândeții”, aceste exprimări i-au părut excesive. Ulterior, analizând mai atent, am văzut că de fapt în acest fenomen, al contestării icoanelor și cinstirii relicvelor, ne întâlnim cu un proces recurent în istorie. Un proces foarte vechi și care continuă și în zilele noastre. Este vorba de Iconoclasm.

Istoric s-a arătat că iconoclasmul este ințiat de către elemente extremiste al căror principal “argument” este violența. În zilele noastre cel mai bun exemplu sunt mișcarea Taliban, care a bătut cu tunurile un ansamblu arhietectonic cu valoare culturala unică, sau “califatul arab”, mișcarea ISIS, care a distrus sistematic monumentele de la Palmyra. Vehemența de limbaj a neo-iconoclastilor nu este un semn bun căci poate incita la violență.

Deci iconoclasmul, ca fenomen istoric, este o mișcare care caută să înlăture imaginile asociate cu un alt fel de gândire sau credință decât al lor (iconoclastilor). Cum spuneam este un fenomen vechi și recurent. El a fost practicat de vechii Ebrei când au intrat în Palestina, de mohamedani când au intrat în India, de “talibani” în chiar zilele noastre (când au bătut cu tunul monumente străvechi dar care înfățișau zeități în care ei, talibanii, nu credeau). Dar cel mai cunoscut, să zicem, ”clasic” exemplu, este mișcarea iconoclastă din Bizanț.

Iconoclasmul bizantin a avut două faze; prima din 726-787 și a două din 814-842. Prima fază a fost cea virulenta iar cea de a două a fost doar imitativă, retrogradă.

Iconoclaștii porneau de la convingerea falsă și inspirată de către cei mai perversi dintre demoni, demonii “teologi”, arhiconi, că cinstirea icoanelor și a relicvelor era formă de “idolatrie”; închinare la “materie” (considerată de ei impură) și la idoli. Plecând de la această convingere împărații bizantini, Leo “Armeanul” dar mai ales Constantin al V-lea Copronymus, au devastate cu violență Bisericile, au distrus icoanele, au fărâmat relicvele sau le-a aruncat, au scos pe călugări și călugărițe din mănăstiri. Mai mult Copronymus i-a silit pe aceștia,sub sancțiunea excecuţiei imediate la caz de refuz, să se “căsătorească” și să “consume” căsătoria în circ,în arenă,sub privirea a mii de oameni. Este de menționat că mulți călugări au cedat de teamă morții dar extraordinar de mare a fost numărul celor care au ales să fie martirizați. (Este de amintit că măsuri absolut similare a mai folosit regimul Stalinist în decada a doua și a treia a veacului trecut în Rusia sovietică. Despre modul miraculos în care anume relicve, moaște, au fost recuperate s-au scris tomuri întregi. Cel mai cunoscut fiind cazul redescoperirii moaștelor Sfântului Serafim din Sarov, în 1990). Deci temeiul lor ideologic era că cinstirea icoanelor era închinare la idoli, iar cinstirea sfintelor moaște închinare la cadavre. Asemenarea cu limbajul folosit de mișcarea neo-iconoclastă de azi este absolut tulburător. Putem vedea că sunt inspirate de același duh.

Această ideologie a fost combătută de mari teologi și cel mai cunoscut între ei este Sfântul Ioan al Damascului.

Damaschinul a arătat că în primul rând trebuie să stabilim despre ce vorbim.Astfel el a arătat că “închinarea” este datorată numai lui Dumnezeu, cel în Treime Mărit. Icoanele și moaștele sunt “venerate”, cinstite. Cei care le venerează nu aduc cinstirea lemnului, materiei, ei o aduc chipului pe care îl reprezintă. Rugăciunea adresată chipului se duce la cel cinstit și acesta o duce la Dumnezeu. În cazul moaștelor asemenea ele nu sunt închinate, sunt cinstite, venerate. Sunt cinstite și venerate deoarece au aparținut unor oameni care,eliberați de povara propriilor păcate și pasiuni, s-au “umplut” de Har. Deci chiar trupul lor s-a învrednicit de Har și aceasta se vede în felul în care rămășițele lor pământești s-au păstrat, galbene, uşoare, răspândind aroma cereasca. Că este legitim să reprezentăm chipul Sfinților este limpede;ei erau oameni că și noi,au fost văzuți și au fost cunoscuți.La fel și chipul lui Iisus. El s-a întrupat, ”iar Cuvântul s-a făcut trup” spunea Sf.Evanghelist Ioan Cuvântatorul de Dumnezeu. Nu putem reprezenta pe Tatăl, ”pe care nimeni nu l-a văzut”. Iar Treimea poate fi reprezentată doar sub forma în care a arătat-o Sf.Andrei Rubliov. Cei “trei “care s-au arătat Patriarhului Avraam la stejarul din Mamvri. Dar dincolo de toate aceste, hai să zicem, “tehnicalităţi” se găsește un adevăr încă mai adânc.

Creștinii Ortodoxi nu consideră “material” o categorie impură. Ea este doar într-o stare căzută,cum căzut este și omul. Dar ea, ca și omul, va fi readusă la starea, în “care ne-a vrut Dumnezeu”. Iar icoana și sfintele moaște, prin Har, se apropie de acea stare. Pentru respectul arătat, în acest chip, materiei, pe drept cuvânt se poate spune că de fapt Dreptmăritorii sunt singuri cu adevărat “materialiști”, iar prin faptul că Pravoslavnicii cred cu toată tăria că oamenii pot ajunge “sfinți”, deci într-o superioară “asemănare” cu Dumnezeu, ei dovedesc credința că omul a fost făcut “după chipul și asemănarea lui Dumnezeu” și deci se poate spune că sunt singuri cu adevărat “umaniști”. Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Despre sfintele icoane şi sfintele moaşte” →

Galina MARTEA: O nouă tragedie umană cu consecințe imprevizibile

Dacă în ultimii 75 de ani, în mod aparte pentru Europa, omenirea a avut o viață liniștită și, să zicem, plină de bunăstare, necătând la faptul că în anumite perioade de timp și în anumite regiuni au existat și încă mai există conflicte politice și militare, probleme economice, epidemii de diverse tipuri etc, atunci la ziua de azi lumea s-a regăsit într-o situație extrem de dificilă și tragică, o situație care pune multe întrebări pentru ziua de azi și mâine; o situație care ar putea fi comparată cu o stare de război plină de tensiune morală, economică, alimentară și, nu în ultimul rând, sanitară. Actualmente lumea se confruntă cu o epidemie globală, numită pandemia COVID-19, care este alimentată de Coronavirus, o boală provocată de un virus necunoscut care omoară zilnic mii de oameni, infecția răspândindu-se cu o viteză nemaivăzută vreodată (ultimile cifre relatate de Organizația Mondială a Sănătății, 5 aprilie 2020, infectate 1.237.420 persoane și 67260 mii decedate). Dacă de-a lungul timpului au fost și alte epidemii destul de periculoase precum holera, tifos, poliomielita, variola, gripa spaniolă, ciuma bubonică etc, și ele la rândul lor au ucis mii și sute de mii de oameni, ba chiar și milioane de oameni (numai gripa spaniolă din 1918-1919 a masacrat până la 100 milioane de oameni în perioada a doi ani), atunci epidemia globală de Coronavirus este o infecție care numai în două luni de zile a îmbolnăvit peste un milion două sute treizeci și șapte mii de persoane și a omorât peste șaizeci și șapte mii de oameni. Însă, s-ar presupune că numărul celor infectați de acest virus ar putea fi cu mult mai mare, poate dublu sau triplu, din motivul că sistemele sanitare ale multor țări, cât și majoritatea țărilor nu au posibilitatea de a testa întreaga populație din lipsă de dispozitivul medical respectiv. Atunci ne întrebăm, la ce consecințe ne putem aștepta dacă această pandemie de COVID-2019 va dura un an sau câțiva ani precum în cazul epidemiei de gripă spaniolă sau altor epidemii? Deja la ziua de azi unitățile de asistență medicală, serviciile sanitare din unele țări precum Italia, Spania, Franța, SUA sunt suprasaturate de pacienți infectați de acest virus, iar cei decedați sunt transportați direct în crematorii (în majoritatea cazurilor), nemaivorbind de faptul că nu pot fi înmormântați în mod creștinesc. Spre exemplu, în Italia și Spania în fiecare zi mor între 700 și 900 de persoane, iar numărul persoanelor infectate zilnic variază între 4000 și 6000. Astfel guvernele acestor state, cât și altor state, construiesc spitale temporare, instalează corturi mobile, folosesc încăperile trenurilor și a mai multor instituții publice pentru a plasa bolnavii infectați cu COVID-19 și, respectiv, de a le acorda ajutorul necesar; iar pentru depozitarea morților care își așteaptă rândul în crematorii sunt folosite încăperi precum frigorifere, stadioane etc., deoarece morgile sunt arhipline (decedații sunt arși și din motivul că agentul patogen COVID-19 ar putea fi încă viu în corpul acestora, așa s-ar presupune de unii specialiști din domeniul respectiv). E ceva terifiant ca omenirea să se regăsească brusc într-o asemenea situație, însă pentru moment ea este nevoită să se conformeze realității, deoarece totul este nou și nu este încă găsit tratamentul respectiv sau antidotul care ar putea stopa epidemia instaurată.

Unica salvare pentru omenire la momentul dat este autoizolarea, măsuri de precauție stabilite de către organele supreme executive ale unor țări. Deci, lumea este constrânsă să se autoizoleze în propriile locuințe, dar această lume cum nu vei face, vrei sau nu vrei, oricum ea este obligată să fie și în contact cu lumea din afară atunci când este nevoită să-și asigure produsele alimentare din magazine sau lucrurile necesare din farmacii. Astfel, dușmanul invizibil, adică virusul contagios își face prezența destul de rapid la un număr și mai mare de persoane. Însă, cât va dura această situație incertă nimeni nu știe la ziua de azi, se cunoaște doar un lucru că totul este o nouă încercare și o nouă tragedie pentru omenire. Faptul că un număr foarte mare de oameni cedează în fața morții în raport cu numărul îmbolnăvirilor (Italia între 12%, Spania între 10% etc.), alții se infectează destul de ușor și rapid cu acest virus necunoscut unde simptomele bolii sunt anormale – totul este o tragedie umană enormă; dar cum va fi realitatea și existența pentru acei oameni care vor rămâne în viață – aici apare o altă ipoteză și anume: cum vor supraviețui aceștea în condițiile destul de precare ale economiilor naționale, economiei mondiale dacă totul se va distruge în mod rapid din cauza pandemiei COVID-19 și, în final, se va ajunge la o recesiune mondială? Stoparea temporară sau pe un termen necunoscut prin nefuncționarea activităților umane din sfera producției, distribuției și consumului bunurilor materiale și serviciilor; stagnarea afacerilor, activităților și interdependențelor economice la nivel macro- și microeconomic cu siguranță vor forma un declin enorm al activităților economice naționale ale multor state, care în ansamblu vor genera o recesiune globală, consecințele fiind scăderea producției, reducerea investițiilor etc. În acest sens, Fondul Monetar Internațional este deja foarte preocupat de consecințele reale care ar putea genera o recesiune mondială destul de gravă în 2020, însă rămâne totuși optimist că în anul 2021 va fi posibilitatea de revenire la normal. Cu certitudine, cheltuielile financiare pentru stoparea sau diminuarea pandemiei COVID-19 vor fi de proporții enorme, iar consecințele cu pierderi de vieți omenești va fi o altă pagină tristă înscrisă în istoria omenirii din mileniul trei.

Continue reading „Galina MARTEA: O nouă tragedie umană cu consecințe imprevizibile” →

Paul LEIBOVICI: Epidemiile – Beletristica

Epidemiile de-a lungul secolelor erau numeroase și fiecare la vremea ei – periculoasă și cu potențial mortuar. În acele timpuri îndepărtate, medicina era destul de primitivă căci cunoștiințele anatomice adesea reduse, ca să nu mai vorbesc de leacurile în combaterea unor boli, nu erau cunoscute. Adesea ,,medicii,, recomandau ceaiuri din plante, băi și mijloace primitive de igienă corporală. Măsurile împotriva unei epidemii NU erau draconice și se pare că s-au făcut multe concesii din dorința de a nu neliniști opinia publică. Prima parte a deciziei anunța într-adevăr cîteva cazuri de febră pernicioasă, despre care nu se putea încă spune dacă era contagioasă, își făcuseră apariția în ORAN. Aceste cazuri nu erau suficient de caracteristice ca să dea într-adevăr motive de neliniște și nu încăpea nicio îndoială – în ceea ce privea populația – dacă va putea sau nu -ași păstra sîngele rece. Totuși, și dintr-o prudență care putea fi înțeleasă de toată lumea, se luau cîteva măsuri preventive. Dacă ganglionii erau inflamați se făceau incizii care uneori ameliorau boala. Măsurile luate erau insuficiente. Spitalele în unele localități, nu erau dotate cu paturi suficiente iar, mijloacele de depistare rudimentare. În cele mai multe localități NU existau spitale, iar medicii se puteau număra pe degetele de la o singură mînă. Și aceștea erau ,,medici generali,, fără o anumită specialitate. De pavilioane ,,speciale ,,nu era vorba. În concluzie, dacă epidemia nu se oprea de la sine, n-avea să fie învinsă prin măsurile imaginate de administrație. Rieu știa un lucru pe care mulțimea cuprinsă de bucuria ,,dispariției baccilului ciumei ,,nu-l bănuia. CIUMA NU MOARE …ci e adormită pentru o perioadă de ani. Cauzele epidemiilor din vremuri străbune erau IGIENA primitivă, plăgile care mîncau omenirea, corupția, violența, lașitatea.

Lucrări literare a căror subiecte au fost ,,Epidemiile,, au apărut din cele mai vechi perioadei, căci din păcate. Tema –sub diversele aspecte atît medicale dar și sociale devenise pe deoparte, în decursul anilor din ce în ce mai provocativă pentru oamenii de știință. Odată cu modernizarea cercetărilor, a mijloacelor de depistare a bolilor și deci a virusurilor s-au găsit noi posibilități atît de depistare cît și combatere.

Dacă nu în paralel cu noile mijloace puse la dispoziția medicinei, prin cercetări minuțioase- literații, desigur n-au putut sta deoparte ci s-au implicat în marea vîltoare creind o literatură destul de bogată, interesantă.

Îmi voi permite să arunc o privire retrospectivă asupra scriitorilor de-a lungul vremii-cît și o privire parțială,selectivă a unor opre literare. Boccacio care s-a născut în Franța, a studiat în Italia –la Neapole. A fost înconjurat de o societate aleasă. Dar izbucnirea ,,Ciumei Negre,, a determinat tineretul să fugă spre zonele deluroase, într-o natură de o frumusețe răpitoare. Grupurile de tineri și tinere aflați departe de orașele îmbîcsite de boală, au început trepta, treptat să se cunoască între ei, neținînd seamă de categoria socială la care aparțineau. Prieteniile ad-hoc, tineri cu sufletele deschise dădeau naștere unor legături temeinice, unde apartenența unei clase sau alta sociale nu avea nici un fel de influență. Aceste sentimente frumoase, puternice sunt relevate cu deosebită putere în cele 100 de povestiri –rămase ca un mod de ,,vivendi,,din toate vremurile. Mai mult, au devenit o sursă de inspirație a unor celebrii scriitori precum Dante și Petrarca –de altfel buni prieteni cu Boccacio.

DECAMERONUL-opera lui Bocaccio, reflectă în paginile sale, unele aspecte sociale a perioadei în care CIUMA a lăsat mii de victime omenești.Economia –și așa primitivă ,precum și științele medicale mărginite –n-au putut ține pasul cu împrăștierea maladiei. CIUMA bubonică denumită ,,Moartea Neagră,, își întinse aripile nevăzute peste Europa și Asia secolului XIV. Se estimează un număr considerabil de victime –care atinge cifra de 200 milioane de oameni. Bocaccio în opera sa –se limitează la un mănunchi de personaje; respectiv întreaga povestire e susținută de șapte femei și trei bărbați care se închid într-o vilă lîngă Florența…Personajele, pentru a-și ,,omorî timpul,, povestesc unii altora povestiri plăcute! În cele 100 de povestiri din Decameron, suntem permanent într-o societate complexă și completă. Fiecare personaj cu pesonalitatea sa. Dar, atunci cînd se încheagă o prietenie, e de o sinceritate absolută. Continue reading „Paul LEIBOVICI: Epidemiile – Beletristica” →