Trecem printr-o situație fără precedent: omenirea face față unui dușman nevăzut și necunoscut, iar ceea ce ni se recomandă de către medici este izolarea fizică.
Când eram copil și aveam câte o boală contagioasă, fie eu, fie fratele meu, cu care locuiam în aceeași camera, mama ne izola, adică îl trimitea pe cel sănătos să locuiască temporar la altcineva. Eu am avut multe boli contagioase, drept care am stat multă vreme izolată acasă. Atât de mult, încât mă jucam construind – dintr-un scaun mare, întors – o nouă casă, mai mică, pe care o acopeream cu pledul și în care eram „și mai izolată”.
Atunci am învățat să-mi împart gândurile cu mine însămi, să comunic cu obiectele din jur și să mă bucur de tot ce mă înconjura în cameră. Iar când m-am făcut mai mare, am fost întotdeauna convinsă că proverbul „omul sfințește locul” se referă la faptul că obiectelor li se transmite ceva din sufletul celor care trăiesc printre ele. Și am în continuare această convingere.
Natura m-a înzestrat cu un trup neputincios, care m-a ținut întotdeauna departe de o viață socială foarte bogată. Și, aș spune, cu cât am înaintat în vârstă, cu atât suprafața de „mișcare liberă” a mea în lume s-a restrâns.
Trăiesc singură. Sunt oare nefericită? Nici gând. Mă simt izolată? Nici pe atâta. Ba dimpotrivă, continui același dialog cu ceea ce mă înconjoară. Observ, de pe balconul blocului, viața exterioară. Acum străzile sunt pustii și de oameni și de mașini, pe cer nu mai zboară avioane, mișcarea și forfota s-au transformat în liniște.
Continue reading „Veronica PAVEL LERNER: Cuvântul bine temperat – Singularitate”
Noua carte a Veronicăi Pavel Lerner, intitulată „Disonanțe de bon-ton”, apărută la Coresi Publishing House, 2019, îmi face cu ochiul irezistibil, așa cum stă așezată pe masa mea de scris, ademenindu-mă cu coperta hazlie și cu strașnica idee de a fi solicitat colaborarea graficienei Adelaida Mateescu, artistă care a ilustrat pe un ton comic situațiile dezvăluite de autoare în textele sale. La modul mărturisit, Veronica Pavel Lerner îndrăgește genul prozei umoristice, dacă ar fi să reținem din schița Dintr-una-ntr-alta, cu sonor că, aflată într-o sală de așteptare la medic, ea scoate din poșetă volumul Ioanei Pârvulescu „Întoarcere în secolul 21”.
Noua carte a Veronicăi Pavel Lerner, intitulată Disonanțe de bon-ton, apărută la Coresi Publishing House, 2019, îmi face cu ochiul irezistibil, așa cum stă așezată pe masa mea de scris, ademenindu-mă cu coperta hazlie și cu strașnica idee de a fi solicitat colaborarea graficienei Adelaida Mateescu, artistă care a ilustrat pe un ton comic situațiile dezvăluite de autoare în textele sale. La modul mărturisit, Veronica Pavel Lerner îndrăgește genul prozei umoristice, dacă ar fi să reținem din schița Dintr-una-ntr-alta, cu sonor că, aflată într-o sală de așteptare la medic, ea scoate din poșetă volumul Ioanei Pârvulescu Întoarcere în secolul 21. “Scrise alert și cu un umor de bună calitate,-se confesează scriitoare canadiană- textele m-au scos din frica provocată de orice vizită la doctor. Îmi place s-o citesc pe Ioana Pârvulescu, mă regăsesc în paginile ei”(p.113) Nu altceva își propune autoarea volumului Disonanțe de bon-ton, decât să consoneze cu cititorii ei, care să se regăsească în năstrușnicele ei relatări. Ca și mine, nu mă îndoiesc că mulți dintre lectorii volumului își vor reaminti textele citite în „Observatorul” de la Toronto sau în revista literară online “LaPunkt”. Dar tentația de a le reciti așa cum ele se află așezate cu o logică tematică ce le potențează sensul este un izvor de încântare. Așa le-am reluat eu, cu bucuria de a nu putea să mai las cartea din mână, ispitită de observațiile percutante și de inteligența unor remarci, prea numeroase ca să le dezvăluim aici. Lăsăm cititorilor satisfacția de a le întâlni și savura în paginile noului volum al scriitoarei. Nu rămâne decât să-l asigurăm că genul prozei subtil umoristice este între cele foarte dificil de realizat, iar cartea de față este o izbândă în acest sens. Deși le citisem rând pe rând în pagini de revistă, schițele Veronicăi Lerner m-au impresionat mult mai puternic atunci când le-am reluat în buchet. Impactul lor a fost mult mai puternic, iar ideea autoarei de a le așeza în volum o socotesc excelentă.