Simina PĂUN: Te mai rog

Te mai rog

 

te mai rog ceva de astăzi! te mai rog să nu mă laşi

şi te rog să-mi iei năpasta de-a trăi doar printre laşi!

 

să nu-mi dai averi prea multe! eu de fapt, nu-ți cer ceva.

vreau să-mi dai doar chibzuința de a şti ce-mi pot eu lua!

 

nu sunt înger, nu sunt diavol, sunt aşa cum tu m-ai vrut.

sunt din lut făcut de tine, sunt exact ca

la-nceput!

 

doar flori albe am la tâmple si un pic de nenoroc.

cred că ai uitat de mine!…l-ai dus tot la iarmaroc…

 

ai uitat să-mi laşi în poartă un trifoi cu patru foi,

mi-ai lăsat

doar o potcoavă de la caii dintr-o viața de apoi.

 

plimbă roata chiar pătrată, plimb-o prin întregul rai! poate-o scapi

la mine-n poartă, ca să vezi ce lipsuri ai.

 

bucuria să mi-o iei! să îmi laşi doar biruința!

c-apoi ştiu să-mi fac visarea, ucigându-mi neputința.

 

ia-mi şi zâmbetul amarnic, lasă-mi doar o cută aspră

semn al trecerii prin lume, împărțind în jur dezastre.

 

nu îți cer să-mi ierți păcatul, c-ai avea nu sute, mii!

îti cer doar făgăduința să-mi ai grijă de copii.

 

sunt curat şi sunt chiar sincer, cum am fost de când mă ştiu.

curcubeu imi fac mantaua, nu cameleon pustiu.

 

am mai fost şi infidel, dar smerit, umil, uman.

cred c-aşa mi-ai şi ursit! să muşc fructul cel oprit.

 

te mai rog ceva de astăzi! ține-mă de mână bine!

de desprinzi a mea strânsoare, ‘zvârle-mă

pe-o ulicioară care duce către tine!

 

şi te rog ceva, doar astăzi! doar la noaptea ce-o să vină

şi-o să țină o veşnicie cât o viață de rutină,

te mai rog să nu mă uiți! eu sunt doar ceea ce sunt!

legea firii prea cuprinsă de iubire, de mine să n-o ascunzi!

 

nu uita că ăsta sunt! uneori rază de soare,

alteori năpraznic vânt.

nu uita că sunt al tău, un om fără de vreun rost.

iar de eşti TU, Dumnezeu,

printre mincinoşi şi hoți, lasă-mă pe mine prost!

 

———————————–

Simina PĂUN

14 februarie 2020

Dorel SCHOR: Lipsa de cultură (ziceri)

* Promisiunule sunt mult mai atractive decât îndeplinirea lor.
* Degeaba schimbăm farfuriile dacă mâncarea e aceaşi.
* Tarif diferenţiat: – O Cafea! – 15 şekeli. -O cafea, vă rog. – 10 şekeli. -Bună ziua, o cafea vă rog. – 5 şekeli.
* Lipsa de cultură este tot un fel de cultură…
* Dacă nu ai fost la Ierusalim niciodată, înseamnă că nu ai fost nicăieri (Cerasela Profiri).
* La un meci de box nu mergi cu mânuşi de mătase.
* Unii încep şi renunţă, alţii renunţă fără să înceapă.
* Dumnealui cunoaşte arta de a explica pe înţelesul nimănui.
* Tablou stomatologic: cu o falcă în cer şi alta la pământ.
* Naivii cred în prostie şi suferă în consecinţă (Mircea Radu Iacoban).
* Nu alerga după femei. Aleargă după bani şi ele vor alerga după tine (i).
* L-a jignit grosolan… Trebuia să-l jignească mai delicat.
* „Cutare nu este un simplu director, ci director interimar”.
* La fiecare 30 de secunde se naşte un fraier !
* Dacă vrei o ideie nouă deschide o carte veche (Sali Avidan).
* „Vreau să mor virgină ca un exemplu pentru copiii mei”(i).
* I s-a spus du-te la dracu’ şi el s-a dus acasă unde îl aştepta soţia…
* Cu cât te ocupi mai mult cu telefonul deştept, cu atât te prosteşti mai mult (Beatrice Vaisman).
* Îşi schimbă părerile ca pe ciorapi… Adică o dată pe lună!
* Lumina de la capătul tunelului este uneori un bec vopsit.

——————————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

Ierod. IUSTIN T.: Împărăția Cerurilor e asemenea unui Copil care se întoarce, mereu, la Căluțul lui…

Ce ne face să ne întoarcem, mereu, la locul nostru de „mai frumos” și „mai bine”? La Împărăția din noi? Nu cumva un presentiment că noi eram, dintotdeauna, de acolo?…

Ce ne face să nu rămânem căzuți, să nu stăm cu gândurile pe „podeaua” păcatelor, să nu contemplăm Existența de jos, din căderea noastră? Căci contemplarea Existenței în momentele în care suntem jos, cu mintea „jos” e de fapt contemplarea întunericului. Din care vine, sigur, deznădejdea.

Căci asta e Minunea. Existența se contemplă din picioare! Nu de jos. Jos ea nu poate avea decât sensul unui fel de prăbușiri a lumii, a ceva pierdut. Cei care ajung la deznădejde o fac pentru că măsoară Existența din căderea lor. Din sensurile ratate ale lumii. Din ceea ce Ea nu mai poate să ofere. Din ceea ce Ea nu mai are să ofere. Asta e rețeta Celui Rău pentru a invita omul la abandon. La sin-uciderea vieții.

Dar Secretul lui Dumnezeu e acesta. Secretul Vieții înseși. Existența se contemplă din RIDICAREA noastră! Pentru că acolo sunt toate sensurile ei, dintotdeauna. Toate înțelesurile Vieții sunt „în picioare”. Nu jos. Nu în neant. Tot ce e bun și frumos și valoros în Existență se vede cu mintea „din picioare”. Asemenea unui Copil care se întoarce mereu la Căluțul lui…

De aceea, să practicăm acest exercițiu minunat. Ce dumnezeiesc de simplă e starea Împărăției! E ca un Copil care știe că viața toată e acolo, pe Căluțul lui… Cade adeseori. Se scoală și încalecă pe căluț neabătut, ca și cum cineva i-ar fi distras atenția. Cade din nou. Petrece mai mult timp „pe podea” decât pe căluț. Dar, lucru dumnezeiesc, el nu dă nicio valoare timpului de „pe podea”. Ca și cum cineva l-ar fi făcut să-și piardă vremea cu altceva. În loc de căluțul lui. Toate sensurile vieții, toata bucuria, toate memoriile sunt acolo, pe căluț. Căluțul e singura stare în care poate exista „realitatea”. Singura care trebuie să fie. Și singura care va fi, dintotdeauna!

Continue reading „Ierod. IUSTIN T.: Împărăția Cerurilor e asemenea unui Copil care se întoarce, mereu, la Căluțul lui…”

Nușa CANTEMIR: An 2020 – Al. Florin Țene – ,, ÎNTOARCEREA DIN CRUCIADĂ”

,

,, Smulge-mă, carte, morții și durerii,

Sporește-mă cu tainice imperii,

         Și clipa mea, oloagă și subțire,

     Răzbună-mi-o, făcând-o nemurire!

La o carte – Radu Gyr

 

Ieșită proaspăt de la ,,Casa Cărții de Știință” – Cluj Napoca, 2020, romanul dlui Florin Țene  – ,,ÎNTOARCEREA DIN CRUCIADĂ”, ne aduce în actualitate faptele reale, viața cu bune și mai puțin bune, ale unui poet inegalabil cunoscut sub numele de  Radu Gyr. Dacă aveți norocul să intrați în posesia acestui roman, veți găsi adevărul despre viața acestui intelectual, care ,,a scos atâtea suflete din disperare”… și nu numai.

Autorul romanului, Al.Florin Țene, pe bună dreptate ne spune câți deținuți au fost salvați de la pieire, datorită lui Radu Gyr. Acestia sunt adevărații sfinți , care au suferit în celulă, alături de versurile  sale de încurajare ,,Iisus în celulă”.

Pe lângă viața familiei de intelectuali Ștefan și Eugenia Demetrescu (numele real al poetului) , autorul ne duce în istoria adevărată a vremii.

Făcând parte dintr-o familie respectabilă, ortodoxă, eroul romanului citește mult, este captivat de istoria neamului , a locului unde s-a născut –de minunata capitală a Țării Românești – Câmpulung Muscel, de istoria Colegiului ,,Carol I”, care este al doilea colegiu după Colegiul ,,Sf. Sava” din București și multe alte locuri istorice, dar, vremurile fac să se mute cu familia la Craiova și astfel își începe scrierile sale printr-o poezie dedicată învățătoarei, asemeni lui Eminescu, dascălului său.

,,Învățătoarea mea cu nume frumos

M-a învățat să-L înțeleg pe Cristos

Acum la despărțire promit sub soare

Că voi ajunge un om…Mare!”

La Craiova, micul Radu ,face cunoștință cu Elena Farago – prietenă de familie, dar și cu alți scriitori importanți ai vremii. Povestește colegilor de școală despre Ardealul nostru drag, despre Comandamentul Armatei I, care pe parcursul desfășurării campaniei din toamna anului 1916, și-a avut sediul la Craiova (p.54), dar și despre Gl. Ion Cupșa care spune: ,,Luptele de la Jiu din luna octombrie 1916 se înscriu printre cele mai reușite acțiuni desfășurate de trupele române în timpul Primului Război Mondial” ( p.54)

La numai câțiva anișorori – avea 11 ani când, îl găsim pe eroul nostru Radu înrolat ca ,,cercetaș”în luptele din valea Jiului. Deși este rănit, nu renunță la ajutorul lui pe front.

,,Vizitat aproape zilnic de părinți și de mătușă, Radu a stat în spital până în luna martie 1917, când cursurile liceului au început cu întârziere. Liceul era adăpostit într-o clădire veche care a fost folosită de cursul primar, lângă biserica ,,Madona Dudu”. Clădirea Liceului ,,Carol I” fusese rechiziționată și transformată în lazaret nemțesc.

Cu dureri și junghiuri în braț, Radu a început cursurile anului întâi de liceu, purtând bandaj la brațul stâng, dar mândria de cercetaș rănit în război nu-l părăsise.” (p.81)

Continue reading „Nușa CANTEMIR: An 2020 – Al. Florin Țene – ,, ÎNTOARCEREA DIN CRUCIADĂ””

Daniela BALAIITA: Mereu cu tine (poeme)

Ce anotimp o fi?

 

Soarele ne-a salutat din ceață

vestindu-ne o nouă dimineață;

nori mărșăluiesc grăbiți pe cer,

de unde vin și unde se duc, e un mister!

 

Mă plouă cu melancolii, rânduri, rânduri

iar vântul rece mă biciuie  prin gânduri;

copacii vibrează ca arcușul pe vioară

în ritmul sincopat al ploii de afară!

 

Nu știi de-i toamnă, iarnă, primăvară

căci cerul ori e cenușiu, ori e de ceară;

și-n loc să ningă, plouă într-una mărunțel

iar din grădină mi-a zâmbit un ghiocel!

 

 

Mereu cu tine

 

În ochii tăi sclipesc adesea stele

când cu iubire mă privești

și înseninezi tot cerul vieții mele

când cu mult drag mă îmbrățișezi!

 

În visul meu tu ești mereu

mă porți în lumile de jad

deasupra până-n slăvi, pe empireu

unde lăcașul zeilor și-avuse vad.

 

În mintea ta eu sunt prezentă

am locul cel mai scump, cel mai gingaș;

mă porți cu tine ca pe-o amuletă

și mă iubești din ce în ce mai pătimaș!

 

 

Extreme

 

Sunt și prieteni și dușmani;

prea deștepți, prea gogomani;

sufletiști, nesufletiști;

oameni veseli, oameni triști;

necinstiți dar și cinstiți;

sănătoși dar și smintiți;

sunt bogați dar și săraci;

însurați dar și burlaci;

oameni negri, oameni albi;

unii-s grași alții sunt slabi;

și urâți dar și frumoși;

modești și lăudăroși;

credincioși, necredincioși;

și normali și vicioși;

patrioți și patrihoți;

agramați și poligloți;

lumea-i plină de extreme

ca „mate” de teoreme!

————————————

Daniela Balaiita

14 februarie 2020

 

Continue reading „Daniela BALAIITA: Mereu cu tine (poeme)”

Julia Henriette KAKUCS: 14 Februarie – o zi aproape obișnuită de iarnă

M-am trezit şi astăzi înaintea ceasului meu deşteptător. N-am să înţeleg niciodată de ce anume, dar, de fiecare dată, mă simt învingătoare asupra acestui măsurător al timpului, în momentul în care apăs pe butonul „tăcerii” .

Pe vârful picioarelor, cu uşurinţa felinelor, mă strecor în camera de lucru. Cafeluţa umple, cu aroma ei îmbietoare, spaţiul adormit al încăperii. De pe monitorul computerului, îmi fac cu ochiul mesajele sosite pe aripile nopţii. Sunt multicolore, ca ţi aripile fluturilor de primăvară. Roşul cifrelor de pe Facebook, galbenul pliculeţului care-mi anunţă Mail-urile ţi portocaliul punctului de pe Skype, îmi dovedesc. încă o dată, că lumea s-a globalizat, într-un spaţiu virtual.

Din căldura plăcută a camerei, privesc dansul fulgilor. Ninge… O pătură nouă de zăpadă acoperă peisajul citadin. Albul înfrumuseţează strada şi acest atrium, flancat de locuinţe şi birouri. Într-un colţişor, se înalţă, îngheţat, trandafirul uitat acolo, în zilele unui ianuarie îngăduitor. Este lumânarea argintie a lunii februarie.

De două, trei zile, am o mică răceală. Nu mă deranjase până acum prea mult, dar astăzi simt că vocea nu-mi va reveni nicicum. După al treilea ceai de muşeţel şi salvie, pe care-l beau cu disciplina unui om hotărât să-ţi continue activităţile cotidiene, mă dau bătută. Ceea ce numisem, râzând, ieri, o „răceală clarinet” se dovedeşte a fi, totuşi, o „răceală cobză”… Recunosc că nu înţeleg nici acum de ce un instrument cu coarde exprimă un fenomen căruia o trompetă i-ar fi mai potrivită…

În fine… Rezolvarea acestei probleme de origine etimologică şi semantică o voi amâna. Va trebui să merg întâi la specialist.

Orelistul din vecini are ore de consultaţie de la 7. După cele zece minute, în care eu mă scuz, în sala de aşteptare, că nu pot decât şopti, iar vecinul meu de scaun se scuză că nu mă poate auzi, mă ia în primire medicul. Nu necesită decât câteva minute fugitive pentru a-mi spune că am o laringită acută. Interdicţia de a vorbi îmi sugerează cadoul ce-l voi face familiei astăzi, de ziua Sfântului Valentin. Voi tăcea! Indiferent ce se va întâmpla, ce mi se va spune, voi tăcea! Zâmbesc deja la efectul surprinzător al acestui fenomen…

Continue reading „Julia Henriette KAKUCS: 14 Februarie – o zi aproape obișnuită de iarnă”

Laura Maria COJOCARU: Cum învingem singurătatea de ,,Ziua Îndrăgostiților”?

„Valentine`s Day” este o zi specială pentru unii, un motiv de depresie sau anxietate pentru alții; o zi, un obicei, un moment frumos, însă trecător ca orice zi sau clipă din viața noastră. Ce fac în astfel de zile persoanele care sunt singure? De obicei stau închise în casă și în sine și își plâng de milă.

Cu toate acestea, potrivit psihologului Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), chiar și persoanele aflate într-o relație se pot confrunta în această perioadă cu anumite stări emoționale care vin din așteptări neîmplinite, din dorințe prea fixe de a fi totul într-un anumit fel, din frustrări venite din tendința de a compara ce trăiesc/primesc ele cu ceea ce trăiesc/primesc alții. Deci „suferința” este la îndemâna oricui se centrează pe a căuta „nod în papură”.

„Atitudinea potrivită și recomandată este aceea de a căuta să înțelegem și să acceptăm ceea ce este cu adevărat important, apoi să ne menținem atenția pe aspectele respective. Și, legat de această atitudine, cu toții avem de ales, indiferent dacă suntem singuri sau implicați într-o relație de cuplu. Ocaziile și sărbătorile din viețile noastre sunt menite a ne aduce o pauză de la vâltoarea vieții și au ca scop relaxarea, relaționarea, aducerea unui plus de conștientizare asupra curgerii timpului și a motivelor de recunoștință în viață. Pe de altă parte, este bine să ne amintim că aceste momente (adunate în câteva zile pe an) sunt stabilite de noi oamenii și că, la nivel macro, universal, ele sunt doar momente în timp iar viața este mult mai complexă, cu mult mai multe provocări importante pentru creșterea noastră, mult mai bogată în clipe de bucurie, resurse, reușită decât o zi pe an de sărbătorit ceva, indiferent ce”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

5 sfaturi pentru a nu intra în depresie dacă ești singur de „Ziua Îndrăgostiților”

Ce este recomandat persoanelor singure sau celor nemulțumite? Potrivit psihologului Laura Maria Cojocaru, aceste persoane pot decide să-și construiască o atitudine sănătoasă din punct de vedere mental, emoțional și atitudinal, iar această atitudine poate fi construită urmărind 5 pași importanți:

  • Să mărească calitatea relației cu Sinele, să decidă să se accepte așa cum sunt, să-și ofere mai multă înțelegere, iubire, iertare, deoarece o relație bună cu ceilalți începe exersând cu tine însuți.
  • Să-și direcționeze și mențină atenția către toate reușitele personale de orice natură ar fi ele, către resursele și puterea interioară utilizate până atunci de a merge mai departe în viață, către ceea ce deja au, cultivând astfel atitudinea de recunoștință.
  • Să-și ofere sieși un moment de relaxare, de răsfăț, să-și împlinească o plăcere/o dorință, să petreacă timp de calitate făcând ceva ce le ajută în creșterea personală (o carte, un documentar, o piesă de teatru, o călătorie, un curs etc.)
  • Să accepte că tot ceea ce este cu adevărat important, nu este o zi din an în care sărbătorim ceva stabilit tot de noi oamenii, ci viața întreagă și că, această viață este alcătuită tocmai din momente ”mărunte” dar care ne pot umple de bucurie (natura, animalele, o rază de soare, un zâmbet, o melodie etc.).
  • Să-și amintească permanent de faptul că 24 din 24 de ore suntem doar cu noi înșine și cel mai important aspect este să ne iubim pe noi și să avem o bună relație cu noi înșine și că, așteptările noastre de la viață nu sunt datoria celorlalți, ci responsabilitatea noastră de a ni le împlini.

Continue reading „Laura Maria COJOCARU: Cum învingem singurătatea de ,,Ziua Îndrăgostiților”?”

Lenke IUHOȘ: „Ziua Îndrăgostiților” poate ruina o relație

Sfântul Valentin, chiar dacă este o sărbătoare împrumutată în cultura românească, a devenit neoficial „Ziua Îndrăgostiților” la români, devansând “autohtonul” Dragobete. Cu toate acestea, studiile arată că 79% dintre oameni sărbătoresc „Ziua Îndrăgostiților” deoarece se simt constrânși de presiunea socială și comercială, potrivit Statista.com.

Potrivit psihologului Lenke Iuhoș, din cauza presiunii sociale, care te îndeamnă să te racordezi la cutumele societății – veșnicul „așa se face” – în perioada Sfântului Valentin – cu două săptămâni înainte și după sărbătoare – există mult mai multe șanse ca relațiile să se destrame, deoarece mulți dintre noi nu știm să ne comportăm „așa cum trebuie” în aceste zile festive. „Mulți băieți intră în panică în această perioadă deoarece nu știu care sunt așteptările partenerului, le este teamă să nu dezamăgească, probabil nu au atâția bani pentru cadourile sofisticate pe care le așteaptă partenerul, și de cele mai multe ori alege calea cea mai simplă: aceea de a se eschiva și de a găsi motive de ceartă, sperând într-o despărțire temporară în preajma Zilei de 14 februarie”, explică psihologul Lenke Iuhoș.

Mai mult decât atât, specialistul afirmă că 3 factori esențiali îi împing pe bărbați să prefere despărțirea în preajma sărbătorii decât să nu se ridice la așteptările partenerului:

Așteptările prea înalte.

„Pentru mulți, Sfântul Valentin vine cu o mulțime de așteptări, inclusiv cadouri, mese speciale și localuri romantice. Cu toate acestea, cu cât așteptările sunt prea ridicate, cu atât mai ușor s-au creat premizele unei dezamăgiri, deoarece partenerul poate fi pus față în față cu realitatea, care nu se potrivește cu speranțele acesteia nerealiste. De asemenea, multe cupluri care aleg să intre într-o relație sperând că totul va fi roz și că băiatul îi va face toate poftele, ajung până în stadiul în care pot apărea dezamăgirile și disfuncțiile în cadrul relației”, explică psihologul Lenke Iuhoș.

Continue reading „Lenke IUHOȘ: „Ziua Îndrăgostiților” poate ruina o relație”

Ben TODICĂ: S-a dus și Sava…

IN MEMORIAM

Pe 31 ianuarie 2020 a murit într-un spital din Oradea, colegul nostru de clasă și viață, Albu Sava, având la căpătâi pe fiica sa Alexandra. Cel mai mare ca fizic dintre noi, cel mai curajos și tare la lupte și pescuit. Nu vorbesc de celelalte talente, cum ar fi gătitul, o meserie furată de la mama sa care făcea niște mâncăruri de îți lăsa gura apă, îți trăsneau dinții în gură și ți se topeau buzele la jumerile de porc iarna la tăiatul și gătitul porcilor în ajunul Crăciunului. Tata lui Sava era și el descurcăreț și diplomat în relațiile cu românii din conducerea exploatării miniere. Fiind sârbi și cu neamuri în Iugoslavia lui Tito aveau dreptul la pașaport și viză de mic trafic, fapt care îl punea în relații bune cu inginerii și maiștrii de la suprafață și pentru că lucra ca vagonetar și semnalist la gura puțului era în relații bune și cu echipele de electromecanici care voiau să iasă din adâncimile minei înainte de orele de terminare a șutului; vezi tu să fie printre primii la baie, la cantină, și apoi la restaurant unde inevitabil se întalnea toată mina după șut. Această relație a dus la construcția tancului lui Sava și a fratelui său mai mic cu care făceau mare vâlvă iarna pe părțiile dintre blocurile Ciudanoviței. De la Sava am avut și primul meu aparat de fotografiat PIONER care folosea film de 65 mm neperforat, faptă care te scutea să cumperi aparat de mărit la copiatul negativului pe hârtie, ci aplicai filmul direct pe hârtie preset între două sticle de geam și aprindeai becul din camară pentru că acolo era cel mai întuneric și numărai unu, doi, trei și scoteai hârtia la lumina unui bec roșu. Aveam un bec obișnuit îmbrăcat în celofan roșu și o lăsam să alunece ușor în tava cu revelator unde o legănam cu un cârlig de rufe până apărea imaginea și atunci când credeam că e destul de clară și contrast bun o treceam în tava cu apă unde o spălam de revelator și din nou o lăsam să alunece în fixator pentru un minut din care în apa finală și cu lumina aprinsă o admiram spălând-o bine, punând-o la uscat întinsă pe sârmă precum rufele.

Era o onoare să fii acceptat în gașca fraților Albu și să ai loc pe frumoasa și lunga sanie numită Tank pe care încăpeau zece persoane și să câștigi toate întrecerile pe pârtie. Desigur că fiind grea, prindea viteză mare la vale și era de neînvins, cu toate că au mai încercat și alții să vină cu sănii noi special construite, însă erau doar pentru maximum două persoane. Echipa de mecanici au construit o sanie performantă ca recunoștință pentru serviciile tatălui său. Continue reading „Ben TODICĂ: S-a dus și Sava…”

Dorel SCHOR: Singurătate (ziceri)

* Singurătatea e bună când o cauți tu pe ea, nu când te găsește ea pe tine.
* Nici un hoț de meserie nu fură prin vecini.
* Cel mai incorect este când se discută despre noi, fără noi.
* Istoria se uită cel mai ușor… Ca și fizica.
* Eu nu am nimic cu el, dar nici nu am nimic comun cu el (Roni Căciularu).
* Martorul a rupt tăcerea. Acum avem două tăceri…
* Inapoia oricărui povești se află întotdeauna altă poveste.
* Dacă vrem libertate de expresie, trebuie acceptăm și libertatea de impresie.
* Dă-i, Doamne, mintea de pe urmă… Dar nu i-o dă, că nu are!
* Dușmanii se recrutează dintre prieteni ( Grigore Moisil).
* Uneori Dumnezeu e singur, nu trebuie deranjat.
* Stomacul te anunță întotdeauna când e gol, capul niciodată (i.).
* Un om politic are dreptul să nu spună adevărul…?
* Dacă părinții sunt prea severi, copiii învață să mintă mai bine.
* Gândesc e dovadă că trăiesc. Dar dacă nu gândeam, poate m-aș fi simțit mai bine. (Gh. Godhamer).
* .Încetați cu minciuna și dezinformarea… Există vreo deosebire?
* Ca să termini orice trebuie mai întâi să începi.
* Te poți împodobi cu penele altuia, dar nu poți zbura cu ele (Lucian Blaga).
* Cine vrea să vadă bine, să-și destupe urechile!
* In viață trebuie să împingi sau să tragi. Altfel nu ți se deschide nici o ușă (i).

——————————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel