Corneliu NEAGU: Regina Nopții

REGINA NOPȚII

 

Aduceţi mai aproape pădurea de foioase,
când umbrele-nserării ajung la-ntretăieri
de jurăminte false, pe la răscruci rămase
la margini de legende venind de nicăieri.
Atunci voi înţelege că undeva anume,
pe-o margine de doruri, fără a şti precis,
tu încă treci cu gândul hotarele postume
să-mi readuci o clipă de magic paradis.

Voi arunca din suflet regretele tardive
sosite pe-nserate cu flux de amintiri,
când muzica plecată din zeci portative
te va chema, iubito, sub caldele-mi priviri,
și-n dulcea reverie a clipelor venite,
cu muzica celestă, pe margini de delir,
în prag de aștepare, din șoaptele-ți vrăjite,
să-mi torni pe îndelete licori de elixir.

Ne vor cânta deasupra iubirile întoarse,
cu notele aduse din straniul portativ,
deși Regina Nopții ne va juca doar farse
făcându-ne să credem că visu-i relativ.

————————————

Corneliu NEAGU

București

24 iunie 2019

 

Elena TUDOSA: Sânziana

Peste dealuri și ponoare,
În ajun de sărbătoare,
Fecioarele de cu zori,
Merg să strângă mândre flori,
Sânziene, flori de câmp,
Bucuroase azi le strâng,
Le adună în buchete,
Și ursita stau s-aștepte,
Cununite -or să – mpleteasca,
Iubiții să – și întâlnească,
‘N culmea casei apoi le-aruncă,
S-afle dacă se mărită.
E noaptea de sânziene,
Când îți spune inimioara,
Dacă iubitul pesemne,
Iti va împlini chemarea,
Zorindu-si însurătoarea.
Sânziene, flori gingașe,
Împletite în cununi,
Iubirile pătimașe,
Le-ntalnesti,le croiesti drum.
Sânziene, flori frumoase,
Astăzi cucu-o să mai cânte,
Fecioarele făr’ a fi geloase,
Vor afla ce-o să se-ntâmple.
Sânziana, floare purtată,
De Dragaica, azi la joc,
Toată fata își așteaptă,
Să cunosc-al său noroc.
Sânziana, mândră floare,
După cum e datina,
Azi de a ta sărbătoare,
La cingători te-or purta,
Și tare nerăbdătoare,
Iubiți-si vor aștepta.
Se vor prinde-n frumos joc,
Toate – mprejurul unui foc,
Și-n îmbrățișări fierbinti
Își vor face jurăminti,
Ca să rămână uniți,
Împreună fericiți.

——————————-

Elena TUDOSA

24 iunie 2019

Imagine facebook

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Rugă

durerea plângea între pleoape
scriam versuri
pe ramuri de noapte
aveam aripile întinse către El
sprea a înțelege lumina
pășeam tăcut printre tainele lumii
rătăcind între pereții de ploaie
visam să renasc între spini
din cuvinte arse a rugă
am întors mâinile către cer
erau aspre de întrebări
a rămas cuvântul răstignit pe o cruce
pe cruce și cuiele plâng
nu am venit între voi ca să să stric
ci să împlinesc cuvântul Lui
cu umilință, speranță și iubire
cuvântul e rugă
e ultimul psalm
stele așteaptă în noapte cuvânt întrupat
zarea, cărarea sfântă spre cer
luminează un surâs în priviri în bezna adâncă
sub cuvânt, timpul se deschide ca un mugur, a floare
susură ape într-un colț de tăcere
din aripi fac astăzi o cruce
privirea să-mi fie ieșire sub taina iubirii

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

24 iunie 2019

Sofia Doina GAVRILĂ: Ie cu flori

Ie cu flori

 

Astăzi de ziua ta, în zori,
să te îmbrăcăm ie cu flori
cu fir de borangic aleasă
ziua să fie mai frumoasă.

În florile cusute pe altiță
regăsesc a noastră viță,
și fiecare floare brodată
povestește istoria toată.

E mândră iia românescă
cusută-n vatra bătrânească
de înlăcrimatele bunici
țesând fir roșu cu arnici.

Pe ie ne găsim mândria
pe ie se citește România
cu roșu fir te-am alintat
cu inima dor am brodat.

—————————–—–

Sofia Doina GAVRILĂ

24 iunie 2019

Anatol COVALI: Atracţii

Atracţii

 

Sunt atras şi-atrag la rândul meu,

tot ce-a fost, ce este şi-o să fie,

într-un sacru şi etern mereu

oferit cândva de veşnicie.

Rostul meu este să fiu atras,

ţelul: o atracţie reciprocă

între ce-a trecut şi ce-a rămas,

care în atracţii se evocă.

Noi atracţii se-mpletesc pe rând

cu acelea care ard nuclee,

ca esenţa dintr-un singur gând

să devină ne-ncetat idee.

Şi răspunsul e mereu firesc

fiindcă-atracţii-îl dau pe rând întruna,

demonstrând că-n ele clocotesc

mii de-atracţii, pentru totdeauna.

————————————–

Anatol COVALI

București

23 iunie 2019

Simon JACK: Versuri

Ghicit în cireșe

 

Ținându-te cu mine de mână
te-ncredințezi c-ai mai fost,
eu nu sunt așa de sigur căci văruind
cu multă vară livada noastră de cireși,
m-am uitat cumva în astă toamnă
cu tine-n iarbă și ceasu-a stat cumplit
de tare căzând din timpuri înfrunzite
pe ramuri ce acum ne spun
povești,
hai să ghicim ce ne mai leagă
poate-n neștire suntem efemeri în fluturi
mult prea deși,
poate nu-i vară si nu prea toamnă
sau poate suntem două mâini
ce nu mai știu să se aleagă dintre umbre,
in nopți când fiecare stă să șteargă
dulceața celuilalt dintre cireși.

 

Imposibila oră

 

După miezul nopții morții
isi plimbă pietrele veșniciei prin visuri
subtitrate în limba cocoșilor debarcați
din tăcerea fluieratului
pe la colțuri,
printre ei un venetic golan se leapădă
de ora trei, imposibila oră
a tăinuitului în oglinda spânzuratului
de geamandura timpului vecernic,
se pun duminici la păstrare
in cincizecimea cuvintelor ce se rostesc
după rostire,
in forme de nimic se coc lipii amare
si se botează norduri selenare
spre încântarea corbilor de prispă,
se ridică scări din aer pe acoperișuri
de ceruri volatile si vom vedea lumina
direct din pântecul cezarianei
ce dreaptă stă prin labirintul
unui duh cu o sută de nimburi la amiază,
după miezul nopții se construiesc
din urzică si coji de nuci turnuri înclinate
pe rotunjimea orei ce ne leagă
in azimutul unei cruci cu iz de gară,
haideți să așteptăm cântarea cocoșilor
la venirea trenului tras de trei Iude
ce-au supraviețuit din pietrele morților
uitându-si veșnicia,
pe-o rigolă încurcată!
Continue reading „Simon JACK: Versuri”

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Caut un alt mod de a fi

Caut un alt mod de a fi

 

Se năruiesc sentimentele din singurătatea mea,

caut un alt mod de a fi.

Trecutul s-a dezintegrat în amănunte

stropind cu amintiri drumul parcurs,

femeile s-au dezbrăcat și ele

de nopțile de dragoste.

Zilele umblă cu telefonul la ureche și încrâncenate

trec prin mine cu speranțe

îngăduite de starea de fapt

prin care înot nepăsător spre țărmul acela

la ultimul port.

Nici nu știu ce învârt în gând

când văd cum se ofilesc iubitele de odinioară

în care am investit tinerețea

și câteva clipe de fericire.

Acum simt în privirea lor remușcare și resemnare,

stau cu ochii în pământ

ca și cum nu mai au nimic de văzut

ori văd prea departe.

—————————————-

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

22 iunie 2019

Mihaela BORZEA: Cum bine știu c-am să mai mor o dată

CUM BINE ȘTIU C-AM SĂ MAI MOR O DATĂ

 

Mă ascundeam de timp în colț de cer,
secunda izvora gonind cocorii,
pe albul unui fluture de ger,
curgea lumina inundând istorii!

Din ochii deltei nufăr mă nășteam
și-n clocotiri de val muream spre mare,
în scoici de catifea te căutam,
smaraldul meu de lacrimă și sare!

Urla clepsidra, smulsă din trecut,
strângea în sticla-i rece dor și clipă,
tu înfloreai, mesteacăn drept crescut,
să-mi verși înmiresmare pe aripă!

Am mai murit o dată! Bine-o știu,
cum bine știu c-am să mai mor o dată,
pe-un mal de vers de-apururi azuriu,
pe-o margine de lume răsturnată!

Tu să-mi trăiești, sărutul să-mi pictezi
pe inima ce-n aritmie bate,
în zborul tău etern să mă tot pierzi,
în Slova tălmăcită jumătate!

Din ochii adormiți ai unor zei,
alunecăm în miez de curcubeie,
eu, must de ploi, cerșind să mă tot bei,
tu, mâini de-argint,
făcându-mă femeie!

–––––––––-

Mihaela BORZEA

Ioana CONDURARU: Lacrimi și diamant

Iubite, plânge acum zarea
Cu fluturi dalbi și diamant,
Căci a sosit zbrehudă vara,
La mine-n gând pe înserat.

Fiind plecat cosești iluzii
Pe lanul părăsit în pripă
De sentimentele iubirii,
Ce tristă clipă risipită!

Te port în plasma adorării
Voind iubirea de smarald,
Făr-a lăsa a întâmplării,
A vieții cale de urmat.

Lacrimi, diamant revăd
Pe aleile cu trandafiri
Și prin regrete întrevăd,
Secundele din regăsiri.

Cu degetele tremurânde
Căut albumul prăfuit
Lăsând iubirea să inunde,
Din nou același răsărit.

———————————-

Ioana CONDURARU

22 iunie 2019

Alexandra GĂLUȘCĂ: Sânziene

Cântă cucu-n poieniță
Haide dragă copiliță,
La adunat de Sânziene
Că azi dansează Iele
Printre glasuri de izvoare
Şi dulci vise de fecioare

Ea este a iubirii sărbătoare
A Sânzienei mândră floare
Şi te rog: nu-mi face rău,
Mie -mi place dansul tău
Voi sunteți Ielele bune,
Zânele din flori galbene.

Le vom împleti cunune
Le vom pune la icoane
Pe la uşă şi fereastră
De rele să ne ferească.
S-alunge boli şi farmece
S-aducă iubire, căsătorie

 

Nopți de Sânziene

 

În nopți de Sânziene înfloresc câmpii,
Fecioarele cuminți au roşii maci pe ii,
În privire au vise în care-şi văd norocul
La cingători au luna, soarele şi focul

Când lumini se sting în picuri de rouă,
Pe frunțile fetelor, cu sânziene plouă,
Dansează-n ie, pe cap poartă cunună
Poienile infloresc în străluciri de lună

Totu-i parfum şi cânt de privighetoare,
Desculțe aleargă gingaşele fecioare,
Au sânziene-n sân şi vise cu speranță,
Zburătorul să intre cu ele-n rezonanță

Zadarnic dansează iele rele, despuiate
Încearcă să atragă cu mişcări studiate,
Îs suflete pierdute, nedemne de iubire,
Cu zorile vraja lor se risipeşte-n neştire

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

Foto internet