Motto:

„Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta ca să-ţi fie bine şi să trăieşti bine ani mulţi pe pământ”

(Porunca Dumnezeiască)

O poruncă care ne povățuiește în viaţa noastră de zi cu zi spre fericire, linişte şi bună stare sufletească prin ceea ce e mai întelept, mai bun şi mai drept pentru noi şi semenii noştri; să nu mărturisim strâmb împotriva aproapelui, să nu poftim la bunul aproapelui, să nu fim desfrânaţi, să fim curaţi cu inima şi cu sufletul, însetaţi de dreptate, fericiţi făcători de pace şi plini de harul Sfânt spre întărirea spirituală şi educaţie, pentru bunăstare materială, şamd… Iată un imbold Divin dar şi pământesc care ne obligă să visăm, să nădăjduim spre o ideală stare de spirit, necesară pentru creştinul profund de pe Plaiul mioritic, astăzi şi pentru totdeauna! Dar?!

Dar din păcate, astăzi, creştinul din mine răbufneşte, nemulţumit şi întristat de lumea în care trăim din prostia noastră! Pentru-ca trăim într-o lume de proşti, tâmpiţi şi idioţi – parafrazând o ilustra personalitate a culturii româneşti contemporane – pentru-ca trăim într-o lume paralelă plină de oameni lipsiţi de Dumnezeu, de credinţă şi conştiinţă, fără rasponsabilitate civică, morală şi naţională, fără cale de întoarcere, fără glas în mintea lor, iar vis-à-vis descoperim o lume săracă cu duhul, fără mângâiere, fără blândeţea dorită a romanului, dar flămânzi, sărăciţi, întristaţi, frustraţi şi înfricoşaţi pentru greul traiului zilnic şi viitorul incert, obişnuiţi în neputinţa lor firească, a vorbi pe dealaturea.

Trăim într-o societate bulversată, incluzând pe sărmanii săraci, prea mulţi, care se mulţumesc, din păcate cu foarte puţin – e bine şi aşa mai rău să nu fie – alţii sunt însetaţi de căpătuiala şi avere realizată prin muncă cinstită sau hoţii, unii şi nu puţini la număr, nesătui şi avari după mari averi obţinute prin orice mijloace, iar pe altă parte cei realişti, majoritatea din nefericire cei uitaţi şi ignoraţi, descurajaţi şi deznădăjduiţi de ce se întâmplă în jurul lor, în ţara lor, sceptici şi fără speranţe în viitor, dar vrednici – motiv serios pentru care şi-au luat lumea–n cap, lăsând acasă copii şi părinţi înlăcrimaţi şi suferinzi, în speranţa unui trai şi viitor mai bun, pentru o viaţă mai decenta, mai civilizată în ţară străină lor şi familiilor lor, în largul invidiatei şi generoasei Europe, atât de plăcută şi necesară nouă!

Peregrinări, umblete, întrebându-te adesea, dar nu contrariat, de ce se întâmplă toate astea, bunului şi modestului popor roman, altfel, tradiţional întărit dar şi aşezat într-o credinţă strămoşească de nezdruncinat?! Alergare, alergare, dar, de ce nu prin Țara lor, în România natală, bogată şi frumoasă, după locuri de muncă şi slujbe bine finanţate şi binefăcătoare material, susţinute şi promovate de-o guvernare şi-o economie sănătoasă şi prosperă, de investii care să de-a siguranţa existenţei şi libertăţii romanului? Libertate şi siguranţă obţinută desigur, prin câştiguri decente şi bunăstare generală, asigurată de-o corectă, competenta şi valabilă guvernare.

Răspunsul este simplu! Pentru-ca Revoluţia din 1989 le-a fost furată romanilor, pentru-ca blestematele năluci din structurile bolsevico-comuniste – punctul 8 (opt) de la Timişoara – iertate în anii ‘90, de naivitatea şi bunul simţ al românilor, dar şi de neputinţa lor, a pus talpa pe destinul şi viitorul românilor, pe interesele lor, făcându-şi mendrele prin oamenii lor subordonaţi şi mediocri, dar putenic organizaţi şi mobilizaţi decenii de-a rândul, în drumul nostru spre o Europă unită, civilizată şi prosperă, generând distrugerea economiei româneşti, haosul şi teroarea socială! Totul, în mod bine regizat şi coordonat de stafiile (mafiile) comuniste printr-un fanatism mascat, care au făcut orice pentru a nu pierde puterea – lovitura de stat, mineriade, trădări, crime, manipulări perfide prin intermediul unor indivizi perculoși, organizaţii şi partide trădătoare de neam, infiltraţi perverşi şi devastări de sedii de partide istorice şi democratice, alungarea Regelui, manipularea masei cetăţenilor de bună credinţă, prin intermediul activismului tradiţional şi nou format, din eşaloanele doi şi trei a partidului roşu – nu social-democrat, afirmaţie făcută de mine ca OM cu experienţă şi predispoziţie gravă în lumea politicului – din prostia noastră, dominând şi devalizând țara, sporindu-şi în treizeci de ani de vajnica putere, lor şi acoliţilor lor, bunăstarea materială şi financiară odată cu influenţa nefastă asupra bunei credinţe a poporului român, mai ales a vârstnicilor şi chiar a tineretului naiv şi limitat ca viziune, dar unii interesaţi, necunoscători sau creduli, sperând în reciclarea, necesara a rebuturilor politico-umane din vechiul system, pentru inoirea şi înflorirea milenarei şi nepreţuitei țări a valahilor din jurul lanţului Carpaţi!

Dar dezamăgire mare! Lucru greu de realizat din interior, greu de cuantificat şi împărtăşit mulţimii populare, ceva ce nu s-a petrect şi nici nu s-a vrut, nu a fost cu putinţă şi nici şanse imediate în prezent nu se întrevăd, pentru îndreptarea lucrurilor, văzând ferocitatea cu care vechile structuri îşi apără, cuceririle revoluţionare de după 1989, bazându-se pe mercantilismul sufletului unor români, afişând o nestatornică şi superficială declamaţie naţionalistă! O perioadă de 30 (trei zeci) de ani – fără realizări, fără performanțe evidentiabile, fără nici o remuşcare sau regret – inconştientă, incompetenta sau trădare!? – În văzul blândului popor roman şi a stupefiatei Europe. Oameni profitori, instabili, însămânțați şi însemnaţi politic, lipsiţi de idealuri politice superioare, de interese sociale şi financiare, curate şi reale necesare şi înălţătoare pentru dezvoltarea ţării, pentru educaţie şi sănătate, pentru spitale şi şcoli, pentru investiţii în cultura şi infrastructura, etc.

Continue reading „Cornel DURGHEU: 26 Mai 2019 – Referendumul, alegerile și alegătorii” →