Lună: aprilie 2019

Ala MUNTEAN: Simfonia liliacului rotat

SIMFONIA LILIACULUI ROTAT

Îmi fuge gândul azi în depărtare.
Nu știu, poate chiar aripi i-au crescut,
Se încălzește undeva la soare,
Acolo, unde copil am petrecut…

În aer e miros de primăvară,
De-un verde crud se-mbată-a mea privire,
Săruturi tandre fură florii iară
Albina ce se simte-n rol de mire.

E-atâta viață-n jur și-atâta soare,
Că sufletu-mi se scaldă în lumină.
Înmiresmate se întind ogoare
Și sfântă este apa din fântână.

De prin grădini timid ‘și arată fața
Suave și plăpânde flori alese,
Atât de-mbietoare-s dimineața ,
De parcă și-au pus voaluri de mirese.

Dinspre liliac s-aude-un tril nostalgic,
Își cânt-o pasăre povestea sa,
Vrajindu-mă cu glasul ei cel magic,
În grabă sângele-mi începe a pulsa.

În minte îmi răsun-o simfonie,
În depărtare – un dor cicatrizat,
Ce-n suflet totdeauna reînvie,
E simfonia liliacului rotat!

——————————————-

Ala MUNTEAN

Republica Moldova

19 aprilie 2019

Camelia BUZATU: Un bilet, vă rog!

Un chibrit, vă rog,
vreau să dau foc orelor trecute,
prea zdrențuite!
Oricum nu le mai pot îmbrăca,
secundele s-au scurtat de tot…

Un bilet, vă rog,
vreau să călătoresc prin unele tărâmuri
în mine e atâta pământ de care nici n-am avut habar!
Mereu m-am spălat cu dimineți,
să văd pe geam rotunjindu-se,
mărindu-se ca un bulgăre din ce în ce mai mare prăbușirea.
N-aș fi crezut că e atât de antipatică,
nepăsătoare și liniștită ca o ticăloșie scobindu-și pământul de sub unghii…

Un mic ajutor, vă rog,
trenul meu a oprit pe buza prăpastiei!
Sufletul meu primenit
așteapă rigid ca un țăran la fotograf,
grijuliu,
nu cumva să-și murdărească țoalele de praful absurdului-
atât de șifonat, totuși,
de cât de mult s-a tolănit într-un cântec din anii optzeci…

O mică înțelegere, vă rog!
Oare nu degeaba comparăm viața cu o călătorie,
nu cumva,
viața e doar un pantof desperecheat care simte dureros sub talpă călătoria.

—————————-

Camelia BUZATU

18 aprilie 2019

Alina NECULA: Poesis

Alchimistul

 

Eu pot deșertul să-l prefac în mare,

Și praful să-l transform în zeolit,

Iubire fac din păsări călătoare,

Banalul pot să-l schimb în inedit.

 

Pot face munții nouă să se-nchine,

Iar marea mândră scuze să ne ceară

Că ne-a trădat pe mine și pe tine,

Din iarnă pot să fac iar primăvară.

 

Din nostalgii pot face bucurie

Și viață veșnică fac eu din moarte.

Atât de clar și simplu-mi este mie,

Speranță fac din vorbele deșarte.

 

Din umbra ta eu pot să fac lumină,

Iar noapte neagră-n zi eu o prefac,

Norocul fi-va apă cristalină,

Eu pentr-a ta iubire orice fac.

 

Și nu îți cer nimic în schimb…

 

 

Imaginar

 

O lacrimă ferice vreau să fiu,

Atât de rară-n ochi cuprinși de dor;

Să ud obrazul tău trandafiriu,

Iar tu cu palma să m-aduni ușor.

 

O șoaptă de iubire-aș vrea să fiu

Rostită doar de voci îndrăgostite;

Mărturisind, până nu-i prea târziu,

Bătăi de inimi tainic povestite.

 

Să fiu, aș vrea, o umbră și să tac

Așa cum tace perla într-o scoică;

Cu inima eu vreau să mă împac,

Iubirii tale vreau să îi fiu doică.

 

Maturitate

 

De-aș fi eu timp nemărginit,

Din zborul meu fără sfârșit

Eu m-aș opri. M-aș așeza

Ca un apus pe umbra ta.

 

Să pot în ochi să te privesc

Și-n șoaptă să îți povestesc;

Să știi și tu câte ceva

Despre călătoria mea.

 

Norocul soartă vreau să-ți fie,

Să îl primești chiar din pruncie;

Și viața ta să n-o grăbești,

Te-aș îndemna, rar să pășești.

 

Iubirea-ți fie sfetnic bun

Să stai mai mult aici, acum.

Căci eu în zborul meu alin,

În viața ta nu mai revin.

 

Continue reading „Alina NECULA: Poesis” →

Cristinel CRISTEA: Omul

S-a făcut Duh din Sfântul Duh

Și apoi trup din Trupul sfânt,

Și i-a fost dat a fi Păstor

În acea vreme, pe Pământ.

 

 

Iisus ne-a învățat de bine

Noi, tot cu răul ne-am iubit,

Și-au plâns privirile senine,

El ne-a iertat, noi am hulit.

 

Ce fel de suflete-s acelea

Cum de le rabdă-acest Pământ,

Când aleg diavolul ca mentor

Și răstignesc un suflet sfânt?

 

I-a blestemat să n-aibă țară

Și mii de ani a fost așa,

Și tot degeaba fiindcă omul

Nu este om. E altceva!

 

El și-a dat duhul sus pe cruce

Pentru ca noi să fim mai buni,

Dar azi în orice loc te-ai duce

Lumea-i o casă de nebuni.

 

Parcă am fost setați pe ură

Și pe minciună și dezmăț,

Am un copil, el vede totul,

Eu, altceva vreau să-l învăț. Of,

 

Doamne, dacă tu vrei bine

Pe-acest Pământ de răi și hoți,

Ia-L pe Iisus la dreapta-ți Sfântă

Și răstignește-ne pe toți.

———————————-

Cristinel CRISTEA

21 aprilie 2019

 

Luca CIPOLLA: Poeme/poesie

Myosotis

 

Né da primo o ultimo sole

ricavo linfa

e

quale voce

assuma il verbo

che carezza

mano di sorella

e mi sorregge

in cilestrine vesti..

annullami..

ch’io sia

piuma che trascende il velo,

bruma,

assorto nel primo refolo

di mattino

che si desta

e di petalo in petalo

infine vibrare.

 

Myosotis

 

Nici de primul ori ultimul soare

nu primesc limfă

și

care voce

să preia verbul

mângâind

mână surorii

și mă susține

pe după veșminte albăstrui..

anulează-mă..

să fiu eu

pană care transcende vălul,

pâclă,

absorbit de prima adiere

a dimineții

care se deșteaptă

și petală cu petală

în fine vibrez.

 

 

Beatitudine

 

Quando uno spiraglio s’apre,

fenice muta

solo un istante sei,

beatitudine.

Vorrei galleggiare

sul mare della mutevolezza,

candido fotone

nel raggio incalcolato

ed assopito

venuto a consolare

l’orda passeggera.

 

Beatitudine

 

Când o deschizătură se dezvăluie,

fenix mut

doar o clipă ești,

beatitudine.

Aș vrea să plutesc

pe marea mutabilității,

candid foton

în raza nenumărată

și ațipită

ce a venit să consoleze

hoarda trecătoare.

 

 

Erato

 

Erato,

nata da terra,

su corde

apparenti cuciture

del tempo,

trecce,

silenti battiture,

ospedale di

coriandoli e colori,

calvario surreale!

Così,

isola spersa sei,

Erato,

volpe in fuga,

dove il maestro

e dove il resto.

 

Erato

 

Erato,

născută din pământ,

pe corzi

cusături aparente

ale timpului,

cosițe,

tăcute tastări,

spital de

confeti și culori,

calvar suprareal!

Astfel,

insulă pierdută ești,

Erato,

vulpe fugară,

unde maestrul

și unde restul.

 

 

Piegato

 

Piegato

e ben disposto

a sentire il peso della luna

..scintille cristalline

trascendono l’istante

ed è meglio

piuttosto che

limitarsi alle memorie.

Il lago cela silenzi di morte

e il cigno stride all’ultimo bagliore.

Profuma l’erba

e saliva è la terra

che sa di ferro,

scherma l’orizzonte

e chiude gli occhi

all’ultimo sipario

senz’applausi.

 

Aplecat

 

Aplecat

și bine dispus

să simt povara lunii

..scântei cristaline

transcend clipa

și e mai bine

decât să

mă limitez la amintiri.

Lacul ascunde tăceri de moarte

și lebăda strigă ultimei sclipiri.

Parfumează iarba

și salivă este pământul

ce are gust de fier,

ecranează orizontul

și închide ochii

ultimei cortine

fără aplauze.

––––––––-

 

 Luca CIPOLLA

Milano, Italia

21 aprilie 2019

***

FIȘĂ DE AUTOR

 

Luca CIPOLLA,  poet și traducător, născut în Milano, recunoscut pe plan internațional.

 

Redactor al revistelor “Sfera Eonică” şi “Regatul Cuvântului” din Craiova, colaborator de bază la revista “Boema”, “Climate Literare”, “Cafeneaua Băniei”, “Melidonium” şi la revista internațională online “Starpress”. Prezent în colegiul redacțional al revistei “Amprentele sufletului”. Membru asociat A.C.S.R. (Asociația Canadiană a Scriitorilor Români).

Volume publicate:

 

  • “Monade/Monadi” – poeme în limba română şi italiană, împreună cu Melania Cuc, Editura Karuna, Bistrița, septembrie 2014;
  • “Exilul” – poeme în limba română, Editura Rafet, Râmnicu Sărat, septembrie 2016;
  • “In viaggio per dove/În drum spre unde” – poeme în limba italiană şi română, Edizioni DrawUp, Latina (Italia), septembrie 2017. 

Reviste şi ziare în care am mai publicat:

  • Oglinda Literară, Nord Literar, Luceafărul, Ecouri Literare, România Literară, Apostrof, Vatra, Basarabia Literară, Moldova Literară, Revista Literară Bucovina, Actualitatea Literară, Caiete Silvane, Revista Argeş, Cervantes, Vatra veche, Revista Armonii Culturale, Onyx din Dublin, Mozaicul, Lumina Lină/Gracious Light din New York, Lumea Românească, Revista A.V.A, Revista Zeit, Litere, Nomen Artis, Citadela, Destine Literare din Montréal, Dăruiri literare, Lohanul, ziarul „Ro-mania” din Cipru, Poeti e Poesia di Elio Pecora, revista internațională Levure littéraire, ProSaeculum, revista Pro Arme, Mişcarea Literară, revista Alternanţe din Hofheim-Germania, Apollon, Singur, cotidianul “Răsunetul”, Revista POEZIA, Revista Bogdania, Constelaţii diamantine, ziarul Naţiunea, Cronos, Urmuz, Scrisul Românesc, Negru pe Alb, Copiii Europei din Rep.Moldova, Contact international, Semne-Emia, Sintagme literare, Vorba din Ardeal, Revista Orizonturi Literare, Revista Feed Back, Memoria Slovelor, Litera13, Revista Plumb, Surâsul Bucovinei, Mărturii culturale, Ardealul literar, Taifas literar, Expresia Ideii, New York Magazin, POESIS, Viaţa liberă, România Ta Diaspora, Surâsul Bucovinei, Il Convivio, Cartelul metaforelor, Banchetul, Impact, Scrisul bănăţean, Cronograf, Roua Stelară, Surâsul Bucovinei, Revista Almăjana, Ziarul Argeşul, Nautilus, Renaşterea Ruşeţeană, Rotonda valahă, L’incontro-Periodico di Cesano Boscone, Lumina literară şi artistică, Revista TIMPUL şi LitArt.

Reviste literare online în care am publicat:

  • ro, Visul, Onestiul Cultural, Poezii.biz, Tânărul Scriitor, ClementMedia, Editura Mateescu, Confluenţe Literare, Port@leu, Carte Allineate, Clubul Cafeneaua Literară, Orizonturi Literare, Revista Omniscop, Le Reti di Dedalus, Multilingua Pages For Education, Literature & Art, Tellusfolio.it, Agentiadecarte.ro, Scrivere.info, www.bistritanews.ro, www.poesianuova.com, www.clipa.com, www.gandaculdecolorado.com, uzp.org.ro, Odysseo.it, Respiro.org, Revista online a Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec, Prăvălia Culturală, Jurnal Românesc, www.rotalianul.com, www.ecreator.ro şi În bătaia peniţei.

Premii și distincții:

2012:

  • Premiul I pentru poezie la Concursul de Creație Literară “Visul”- Ediția a VII-a;
  • Premiul special al revistei “Boema” ca cel mai bun colaborator din străinătate în cadrul Festivalului Național de Literatură “Prietenia cuvintelor” din Galați.

Continue reading „Luca CIPOLLA: Poeme/poesie” →

Mariana GRIGORE: Poesis

Ți-am aprins…

Ți-am aprins o lumânare de strigăt
la fereastra cu multe regrete
ceara se prelinge pe mâna destinului
și desenează figuri de gheață
cu ziua ce-a mai rămas din noaptea mult prea lungă

Vezi?
lacrima aceea care plânge pe canatul dinspre apus
mi-a curs pe streașina răsăritului descompus în abur
urmele bratelor pe care nu am apucat să le conturez cu îmbrățișare
au rămas suspendate între două mângâieri neterminate

Clipele și-au uitat ceasul agățat de un orologiu fixat într-o secundă
au înmărmurit în punctul privirii lipită de ușa ce nu se mai deschide
către exteriorul zilelor cu dimineți

Totul e agonie în care s-a uscat extazul

Mi-a rămas însă o pâlpâire firavă de
galben
pentru nopțile în care lupii vor sfârteca luna

Să nu stingi lumânarea… viața are încă nevoie de veșnicie!

 

Apăsare!

 

Cad stropi de tăcere din văgăuni închise ermetic la gura luminii
cerul imaginii proiectat în bucurii răzlețe
a amorțit sub greutatea ramurilor
ce scutură cireși fără floare

Mă simt ca într-o menghină de iluzii cu dimineți sugrumate

Întomnarea albului cu haina udată de plumb
topește soarele în triluri de privighetori afone
le aud frigul dintre două aripi ce vor să aduca înapoi cocorii

Strâng între pleoape irișii sufocați de
de ceață
și beau indignitatea primăverii din cupa palmelor de pământ

Privesc prin geamul chipului zilei împietrit în umbre
camera s-a umplut cu fantome care desenează pe pereți mucegaiuri de soare
plâng…amintiri cu stropi de rouă

E doar o dimineață ploioasă care miroase apatic și trist a apăsare.

—————————–

Mariana GRIGORE

21 aprilie 2019

Ileana Cornelia NEAGA: Poezii populare

La cuci

-în grai-

 

Ce s-auge-n Postu’ Mare

Așa, mare harmalaie?!

Duminică-i az’ în sat

Oare, ce s-o fi-ntîmplat?

Trec io podul, ies în cruci:

Tînări să jiucau la cuci*!

Șî mai mnici șî mai înalț’

Baceau lopta c-apucaț’:

Doi staceau între doi pari,

Alțî-n față sî-ntorceau,

Toager lopta o zvîrli

Mnihai cu bîta lovi.

Lopta pîn’ la nori ajiunsă,

Da’ Nelu iuce o prinsă.

Locu-acuma îl șcimbară

Mînile să înălțară

– Ilie, nu o lăsa! Doamne!

Pcică-n Valea li Ioane.

– Să dusă la… lucru rău!

– Scoace-o Petre, gin parău!

Ș-o tăiară doi mai mnici

S-o scoată gintră urzîci!

Da’ fugind să-mpegecară,

Pă cină*  alunecară…

Cu leci* tăț’ îs vacaliț’*!

– Lasaț’ cucii, coborîț’!

Ai, calca-v-ar sarahoi

Acu’ pun cioca pa voi!

Strig-o babă oțarîtă

Ce trecea, propcită-n bîtă!

 

Regionalism – cuci – oină la țară; cină – noroi; leci – lut; vacaliț’ – murdari, înnoroiați.

 

Florii

 

Rămurele de sălcuță, de măslin chiar și de nuc

Fiecare zonă-aparte după obicei străbun,

Crenguțe abia-nmugurite la biserică le duc

Popa ca să le sfințească că românu-i creștin bun.

 

Rămurelele-s sfințite chiar în ziua de Florii

Când pe Domnul așteptară, să intre-n Ierusalim.

În mirosul de tămâie toți creștini, bătrâni, copii

Cu păcatele spălate ziua de Florii cinstim.

 

Le luăm cu noi acasă, le-așezăm după icoană

Și-n grădină și la șură, le punem și la fântână,

Că de leac ele sînt bune, ne feresc și de boscoane*,

Păstrăm obiceiul sfânt și așa o să rămână.

 

 

Săptămâna Mare

 

Îi Săptămâna Mare, Prier în calendar

Iar prunii-s încărcați cu flori dalbe, cituș*

O toacă bate-n deal, pe văi ecou-i clar

O mamă-și strânge doru-n mâinile căuș.

 

Și oile-s ciopor, păscînd neliniștite

Cu ochii umezi, știind ce-o să se-ntâmple.

Se-apleacă peste mal cu crengile-nverzite

O salcie ce plânge cu mâțișori pe tâmple.

 

Îi Săptămîna Mare, tot omu-acum postește,

Fasolea cea bătută la loc de cinste îi

Doar câte-un păcătos, la dulce, mai râvnește

-Ptiu!… Doamne, iartă-mă!… își zice-n sinea lui!

 

Iară în Joia Mare, ceara se topește

Se împistresc* la ouă ori se fierb cu ceapă

Se coace și colacul, fașâr* se pregătește

Să aibă creștinul după ce bea apă!

 

Ia foc cimitirul cu lumini aprinse

Bucuria-i mare: – Cristos a-nviat!

Cerul se deschide, doruri mai sunt stinse

Lumină-i în suflet: – Adevărat a-nviat!

 

Regionalisme – cituș – buchețel; împistresc – încondeiază; fașâr – drob din măruntaie de miel.

 

 

Joia Mare

 

Joia Mare îi zi sfântă, când cu hainile cernite

Merg creștinii la spovadă cu inimi-mpărtășite.

Este ziua-n care popa, din altar, crucea o scoate

La care să i se-nchine, spovediți fără păcate.

 

Continue reading „Ileana Cornelia NEAGA: Poezii populare” →

Simon JACK: Versuri

Silențios

 

Silențios ca timpul
mă scurg printre nimicuri,
ceasornice de aer bat clipa în huzur
sub ceruri inventate cu stele
de-mprumut în nopți rebotezate
la casa de nebuni,

silențios din pietre
aud cum urlă lupul la stâne înghețate,
din pașii unui vânt
se fac doar mori uitate,
pe noduri sub amnarele din fân
se iscălesc țăranii cu coasa
in pământ,

silențios si eul se reazemă
de-un gând,
când dorm printre hamace
cu luna suspinând,
mă încolțesc vertical în zorii unei
faceri,
străin de mine mă fac luminii pace
si port pe umăr un ieri înaripat
de treceri fără rând…

 

Pudoarea mirajului

 

Liniștea liliacului înflorit pe
ramuri goale doare,
primăvara se ascunde copilăros
după zgomotul roților de căruțe
pline cu iarba cosită de pe tăcerea
mieilor cu clopoțel de fragă,

ce multe fecioare-mbrăcate în albul
luminii! …

hlamida unui vis cu tiară
flutură aripile vulturilor din cetăți de vară,
Sarmisegetuza unei colonii de nori
primește infinituri noi
din cerul unui ghioc uitat pe-o zare
înflorită-n zgomotul de stradă,

arhiereii lebedelor nevăzute
de pe lacul calcării intonează epitaful
sălciilor fără trunchi,

liniștea liliacului din ramuri goale
se rușinează si se face rotundă
pe ochiul neînchis,
al unui drob de sare! …

 

Despre matematica poeziei

 

tu si cu mine
impreunați,
suntem unul
despărțiți,
suntem o singură cratimă
la mai mult de șapte cuvinte,
nepunând la socoteală
odihna unei duminici de punct
echer,

despre matematica poeziei
ce să spun?

e atât cât ne numără
sau ne scade puterea la pătrat
a cuvântului din rădăcina
mamă,
altminteri ce este poezia decât
o parafrazare dintr-o rană
ce nu se vede,
un sinus mai elaborat…

 

Bolți

 

Gând rămuros îmi trece în minte
un schit de pleavă în câmpii aride,
corbi de aer și-un bocet de părinte
stau mărturie clipei de naștere-n firide,

M-am rătăcit în bazilici străine
am bântuit în umbră alegorii trupești,
cuvântului îi dau tot îngerul din mine
si pentru voi, aleanuri omenești,

Sub bolți de chakre învinuind destine
m-am desfăcut în templieri învinși,
făcut-am masca uneltirii-n mărăcine
si infinituri mici în fluturi necuprinși !

Continue reading „Simon JACK: Versuri” →

Dorel SCHOR: Foc la delicatese

Madam Gurnist și doamna Brodiciche ședeau la taifas pe banca din fața blocului și, când m-au văzut venind de la serviciu, m-au oprit cu exclamația:

– Ia te uita cine vine! Vorbim de lup și lupul… Ia loc o clipă.

M-am așezat între cele două respectabile doamne.

– Ce-i nou? am întrebat.

– Păi, nu știi? Asta noapte a ars magazinul de delicatese a lui Joel măcelarul. Ca știi, pe lângă toate care le avea dinainte, în ultima vreme se lărgise, găseai la el o bucățica bună de mezel, pastramă, costiță afumată, cașcaval și chiar urdă proaspătă, dacă aveai poftă. Și uite ca i-au pus foc, bandiții, au spart geamul și au aruncat o cârpa cu benzină…

– Ce vorbiți? mă mir eu. Cine să fi pus focul?

– Teroriștii ! spune grav madam Gurnist. Ce mai întrebi?

– S-au infiltrat până aici! exclam.

– S-au infiltrat pe dracu, mă corectează doamnele într-un glas. Aștia-s teroriști de-ai noștri, lua-i-ar naiba…

– O fi mafia! îmi dau eu cu părerea. Probabil ca Joel măcelarul nu a vrut să plătească taxa de protecție și uite ce i-au făcut… Să vedem ce o să primească de la asigurări…

– Ei, uite aici e buba, ca nici măcar nu era asigurat. Știu chiar de la Joel că i-au cerut să plătească așa o poliță, că mai bune închidea magazinul. Așa că săracul nici nu era asigurat.

– Atunci poate chiar astia…, presupun eu timid. S-au mai citat cazuri cand, chiar a doua zi, proprietarul a dat fuga si s-a asigurat… Afacerile sunt afaceri. Poti chiar sa te gandesti ca un concurent a pus focul. De exemplu, chiar langa el e magazinul unui tripolitan, un magazin de coloniale. Credeti ca nu l-a deranjat faptul ca Joel ii fura clientii?

– De deranjat, l-o fi deranjat, intervine madam Brodiciche, dar era sa ia foc si magazinul lui, au un perete comun. Doar nu-i tampit sa-si dea singur in cap.

– Atunci, poate ca extremistii.

– Ce fel deextremisti? Ca sunt de tot felul…

– Ma gandesc la ultra-religiosi… Cand au aflat ca Joel vinde carne si branza impreuna, ca sa nu mai spun ca gaseai la el si o bucatica faina de porc, s-au gandit sa-l faca caser.

– Ce idei ai si dumneata, ma contrazice doamna Gurnist. Fanaticii astia pot sa-ti sparga capul daca intri sambata cu masina in cartierul lor, dar n-o sa se atinga de carne de porc nici de la distanta. Ar insemna ca au fript porc, daca ei ar da foc…

– Atunci chiar ca nu mai stiu, spun ganditor. Politia ce zice?

– Politia? Cand o sa vina politia, o sa auzim ce spune politia… Deocamdata au spus la telefon sa nu se atinga nimeni de nimic. Ca si cum, daca au aruncat o carpa aprinsa de afara, o sa gaseasca inauntru amprente. Amprente prajite o sa gaseasca. Ce vrei sa faca politia? Un proces verbal o sa faca!

– Da, zic oftand. Ia sa ma duc eu acasa.. Dar de ce spuneati ca vorbeati de mine cand am venit?

– In legatura cu focul! ma linistesc doamnele. Spuneam ca uite ce noroc ai matale ca nu esti proprietar de magazin. Si ca daca iti ia foc la noapte institutia unde lucrezi te doare in cot…

——————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

19 aprilie 2019