Între cele șase reuniuni literare la care am fost invitată în recentul meu maraton american, cea din 23 februarie 2019 de la Cleveland, Ohio, a fost așezată de la început sub semnul miracolului.Aceasta pentru că transportul între două state americane vecine, respectiv din Michigan în Ohio, s-a realizat tocmai în ziua când în familie era o aniversare importantă, la care tatăl celui sărbătorit a acceptat să nu participe, ca să facă, în schimb, pe voia mamei sale.  Da, sper să înțelegeți că este vorba de fiul meu care a rulat aproape 3 ceasuri pe autostrada de lângă Detroit până la Cleveland, facilitând astfel întâlnirea mea cu iubitorii de literatură română din capitala statului Ohio. Programul seratei fusese inițiat de pr. ortodox dr. Remus Grama, care îmi mărturisea ce nevoie se resimte în comunitatea românilor de asemenea evenimente literare, mult prea rare, din păcate.

Cine ar fi crezut că într-o zi de iarnă începută cu cer senin însorit se lasă o asemenea burniță, gata să-ți strecoare frigul în oase? Surpriza neplăcută era că ți se cerea voința Anei lui Manole ca să înfrunți o vreme de-a dreptul dușmănoasă, cum era cea de dinaintea momentului începerii reuniunii literare, anunțate pentru ziua de 23 februarie 2019, ora 18.00 la Muzeul etnic și de artă de pe lângă Catedrala Sf. Maria din Cleveland. Surpriza a fost să văd că totuși au sosit-cred eu, tocmai pentru că le-am recunoscut figurile de la alte reuniuni precedente-cei mai avizați și interesați de literatură dintre românii localnici. Între ei, familia de artiști a Mariei și a lui Mircea Bârțan, nu altul decât poetul Mircea Ștefan, a avut generoasa preocupare de a pregăti  bunătăți culinare și bachice pentru finalul reuniunii. Unul dintre participanți s-a prezentat cu o chitară, fără ca eu să-i înțeleg dintru început intenția, dar surpriza pe care mi-a rezervat-o a fost emoționantă. Aparatul de proiecție a imaginilor cu Ana Blandiana și cel de amplificare sonoră a înregistrării cu microrecitalul poetei realizat profesional la București și adus anume în America, așteptau în liniște să ne vină în ajutor la conferința mea despre Iubirea în poezia Anei Blandiana. Știam de ce efect fuseseră glasul poetei recitând și imaginile cu ea  din programele de la Denver din 10 februarie a.c. în statul american Colorado și după o săptămână la Windsor în Canada.

Ceea ce eu pregătisem a fi o surpriză pentru organizatorii seratei literare era invitarea unei personalități din Cleveland la care nimeni nu s-ar fi gândit, rudă cu poeta. De cum m-am apropiat de sala conferinței, l-am văzut pe pr. greco-catolic Petre Stînea Mihălțan, căci tocmai despre domnia sa era vorba, cu statura-i impunătoare, având alături pe soția lui, doamna profesoară Carmen. Serata literară a început, moderată de domnul Remus Grama.

Imediat ce am prezentat biografia Anei Blandiana, poeta  născută în martie 1942 la Timișoara în familia preotului Coman și a preotesei de obârșie din Mihalț, am invitat la cuvânt pe părintele Petre Stînea, care ne-a făcut câteva mărturisiri inedite. Atât bunica din partea tatălui său cât și bunica poetei s-au născut în Mihalț, ele fiind surori. Astfel, Ana Blandiana și Petre Stînea, tatăl preotului, sunt veri de-al doilea. Înainte de a pleca în America, părintele Stînea a fost timp de 12 ani preot în satul Mihalț și a cunoscut foarte bine locurile și tradițiile satelor din zonă, pentru care nutrește și acum o mare dragoste, fiind mândru să fi trăit în asemenea comunitate rurală. Din familie, el a aflat că bunica poetei s-a căsătorit în satul Blandiana, situat la 20 km de Mihalț. Dar bunica a murit înainte de a se naște Otilia Valeria, cum se numea viitoarea poetă. Când și-a dorit un pseudonim, poeta a ales toponimicul Blandiana, care este deosebit de melodios în sine. Dar totodată alegerea pseudonimului de “Ana Blandiana” mai dovedea că tânăra poetă nutrea o deosebită considerație pentru femeia simplă și modestă, care îi fusese bunică, și pentru locurile de obârșie ale familiei sale. Preotul și poeta nu au avut ocazia să se vadă față în față. În schimb, pr. Petre Stînea a întâlnit cândva în Alba Iulia pe Romulus Rusan, soțul poetei, căruia i-a povestit că tatăl lui, având exact același nume cu părintele Petre Stînea, s-a născut în 1945, fiind mai mic cu 3 ani decât Ana. Astăzi, oriunde ajunge în lume, poeta duce numele  satului Blandiana, pe care părintele tocmai l-a vizitat, la o recentă călătorie în țară și l-a găsit la fel de frumos ca altădată, dar îmbătrânit din cauza plecării românilor tineri din zonă la muncă în străinătate.

Evenimentele biografiei s-au derulat mai departe.  După un preambul dedicat biografiei dramatice a operei Anei Blandiana, am comentat faptul că poeta a totalizat 8 ani de interdicție comunistă, când nu a putut  să publice, dar concomitent ea s-a bucurat de o recunoaștere europeană și internațională prin premii onorante. Astăzi Ana Blandiana este o personalitate internațională de prim rang.

Conferința mea s-a axat pe evoluția liricii erotice a Anei Blandiana, de la exuberanța feminină a începuturilor din Persoana întâia plural și până la volumul din 1972 Octombrie, noiembrie, decembrie, unde formele visului, ale somnului, moartea-iubire impun o voce cu totul singulară în contemporaneitate. Noul volum Variațiuni pe o temă dată, apărut la Editura Humanitas în 2018, aduce o altă perspectivă, cea a iubirii care are puterea de a răzbate peste pragul morții, acum când sufletul-pereche a trăit accidentul inimaginabil de a se îndepărta de ea, înghițit de o prăpastie  imensă. Poeta înlocuiește lamentația tradițională în lirica română cu o meditație asupra sensurile existenței, ceea ce conferă noii cărți o dimensiune metafizică.

Publicul a savurat momentul când am comentat pozele cu prezența poetei între alți membri ai Academiei Europene de Poezie în anul 2007, în Capitala Europeană a Culturii, Sibiu. Doream să creez impresia că Ana Blandiana și soțul ei Romulus Rusan sunt alături de noi, da, aici, la Cleveland în statul Ohio al Americii, spre a admira cel mai valoros muzeu al diasporei române din întreaga lume. Aici poposise realmente cândva un alt coleg de an din studenția mea clujeană, Ioan Alexandru, care a venit în calitate de senator, moment povestit de Remus Grama în interviul pe care l-am realizat în anii trecuți.

Luând cuvântul, poetul Mircea Ștefan și-a amintit când a citit volumul 50 poeme al Anei Blandiana și Sonetele lui Vasile Voiculescu. Era vremea când chiar el debuta la Echinox cu Jean Pop și revede momentul când Doru Chirilă a fost sancționat și nu a mai publicat un timp.

În intervenția sa, pr. dr. Remus Grama a rememorat vremea când, proaspăt absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă la Sibiu, a activat la cea mai longevivă până astăzi publicație  a culturii neamului nostru, “Telegraful Român”, având resposabilitatea de  corector. După ce între 1701 și 1846, mai exact sub împăratul Iosif al II lea, se acceptă episcopii ortodocși, iar în 1846 Andrei Șaguna devine un Moise al românilor ortodocși, pe care a reușit să-i scoată din pasivitate, creându-le școli, o mitropolie recunoscută, chiar fiind un sfătuitor al împăratului, ziarul acesta al Mitropolitului Șaguna era o mare înfăptuire a culturii naționale. Andrei Șaguna a pus românii pe ecranul vieții politice europene, iar între colaboratorii pe care înaltul prelat i-a ajutat să se afirme, plătind școlarizarea la Universitatea din Leipzig timp de doi ani, publicistul și asesorul consistorial Nicolae Cristea, care a slujit Biserica Ortodoxă din Transilvania sub 4 mitropoliți, s-a dovedit a fi un clarvăzător, om de atitudine care a avut de suferit pentru verticalitatea sa, fiind întemnițat timp de 8 luni în închisoarea de la Vacs, Ungaria. În Muzeul  etnografic și de artă din Cleveland se păstrează o poză originală, donată pe la 1900, reprezentând delegația celor 300 de români care s-au dus la Curtea Imperială din Viena cu Memorandul. Despre conferința dedicată Anei Blandiana, dl Grama a apreciat că este vorba de o mare poetă, “lumină din lumină”. L-am auzit apoi pe vorbitor spunând că “Anca Sîrghie este un sacerdot al cuvântului, care a adus o trăire profund românească  prin cartea pe care a îngrijit-o împreună cu profesorul Marin Diaconu”, astfel că  noua carte a lui Nicolae Cristea, intitulată  Meditațiuni politico-istorice. Spre Marea Unire, este o restituire de valoare istorică. Ca prezentator al cărții, dl Grama a apreciat cele două eseuri politice La țintă și Din trecut spre viitor, cu semnificația lor documentară pentru epoca de la finele secolului al XIX-lea în Imperiul austro-ungar. Cartea Întâlnire pe calea undelor. Interviuri radiofonice despre scriitori români, vol.1-2, oferă cititorilor șansa unei panoramări a vârstelor  literaturii noastre, cu personalitățile cele mai reprezentative, creionate sub forma unui dialog viu, nu lipsit de spontaneități în formulare și totuși profund în esență, dens ca informare documentară.

Acest intermezzo al lansărilor de carte s-a terminat cu autografe scrise pe cărțile dorite pentru citit în liniște de românii din Cleveland. Surpriza a fost faptul că am oferit participanților la eveniment o revistă românească din țară (“Lumina slovei scrise”, Sibiu, din care le-am adus nr. XIX și XX, recent apărute )  și o alta din America ( “Miorița USA”, Sacramento, publicație din care redactorul Viorel Nicula a trimis din timp 60 exemplare interesante din ultimii ani care să fie oferite în zilele viitoare și celor care nu au reușit să ajungă la serata din 23 februarie a.c., cei mai mulți din motive obiective.

Reuniunea s-a încheiat cu un recital ad-hoc, singurul la care în tot periplul meu american nu au fost invitați în seara aceea ploioasă și copii, deși nu mă îndoiesc că există elevi ai școlii de duminică la Catedrala Ortodoxă Sf. Maria din Cleveland. Am fost, în schimb, profund impresionată de lectura nuanțată făcută de doamnele Maria Bârțan (Dans în ploaie), Nina Klein (De dragoste), Dana Anadan (Descântec de ploaie) și Carmen Stânea (Furnica), după care poetul Mircea Ștefan să se oprească asupra motanului Arpagic din poezia pentru copii și nu doar pentru ei. Vasile Copaciu ne-a emoționat cu poezia Învață-mă să ard întunecat, iar Remus Grama a citit Lasă-mi toamnă, care ne-a amintit de interpretarea muzicală a Margaretei Pâslaru. Neașteptat a fost să vedem-așadar o ultimă surpriză-  pe Gheorghe Lateș cântând acompaniat de chitară  atât de ingenioasa poezie pentru copii La Paris,  apoi enumerându-ne formațiile cu care el a evoluat pe scenele din țară. Era ca și când la Cleveland în acea seară de iarnă mohorâtă s-au trasat niște punți între trecut și prezent, cu participanți care au legat o mai puternică prietenie bazată pe credința lor în forța cuvântului purtător de frumusețe.

Domnul Petre Stînea a prezentat proiectele culturale pentru care încearcă să solicite Ministerului Culturii fondurile necesare. Cert este că dialogul diasporei cu țara-mamă se cere încurajat, spre a îmbogăți cultura română în speță, întrucât nici România nu mai poate ignora existența diasporei, cum se procedase în socialism timp de o jumătate de secol și nici diaspora nu poate evolua firesc fără ajutorul țării. La Cleveland, așadar, o seară literară însuflețită de simțirea românească autentică.

–––––––

Anca SÎRGHIE

Cleveland, Ohio, SUA

Februarie 2019