Mariana Zorița TURDA: E ziua ta iubită Poezie

E ziua ta iubită Poezie

Îmi las povara sufletului ție
Poezie
Culoarea cerului și soarele și luna să le cânți
Eu ți le las tot ție Poezie
Și zborul de condor…
Și parfumul florilor de iasomie
Eu îl adun din lume
Și ți-l ofer doar ție Poezie !
Și cântecul de țară
Și bucuria toată și ură și necazul
Le las în seamă ta să le exprimi cu meșteșug
Iubită poezie !
De ziua ta,de este-o zi anume
Zilele toate ție-ți aparțin!
Eu îți spun că te iubesc
Mărită poezie
Și ție cu dragoste mă -nchin!

————————–—————–

Mariana Zorița TURDA

Tamara Tomiris GORINCIOI: Dor divin

Dor divin

 

Mi-e dor de alte lumi cu sarcedoți pe munte,
De un portal divin, spre ceruri ca o punte.
De zeii triști și singuri ce-aprind lumini în ceruri,
Când noi eram un dans de pulbere prin ierburi.

Mi-e dor de-albastru viu din care bea Artemis
Plantând iubiri stelare pe țărmul de la Tomis.
Când geții prind săgețile din Troia fumegândă,
Și ultimul războinic războiul îi instigă.

Aș vrea să mă îmbăt din vraja ta Selena,
Să fiu ostatecă iubirii ca falnica Elena.
Apollo, zeu suprem ce soarele-l zidești,
Redă-mi puterea sacră din sferele cerești.

———————————-

Tamara Tomiris GORINCIOI

Chișinău, Republica Moldova

21 Martie 2019

Ioana CONDURARU: Poeziei

Las să-mi curgă călimara de cuvinte înflorate,
Pe a foilor splendoare, redând gust de mere coapte,
Căci mi-i sufletul o harpă ce suspină printre rime,
Când din astre, surând îngerii, nopților diamantine.

Cobor lin în slova vremii spre a căuta iubirea,
Înflorită-n crini idilici, redând lumii fericirea
Și, dorind să aduc versul, pentru sfântă pomenire,
Înfloresc tot universul cu a inimii trăire.

Ce sunt eu? Mă-ntreb cu teamă și, cu lacrima fierbinte,
Dăruind din suflet vamă, vorba dulce de părinte,
Privind viitorul care, se întrevede ca un vis,
Așteaptând la poarta sorții de-a intra în paradis.

Catedrală ridica-voi la un ceas de împlinire,
Să mă-nchin lui Eminescu cu adâncă plecăciune,
Căci doar el a fost alesul Domnului de a reda,
Veșniciei Universul, scris în poezia Sa.

Și cât Doamne nu mă plec, tuturor acelor care,
Din a sufletului casă, versul scriu spre alinare,
Înflorind a poeziei, Floare de Nu-Mă-Uita,
Pentru sfânta noastră Glie. Pentru Țara mea și-a ta.

———————————-

Ioana CONDURARU

21 martie 2019

Cristian Gabriel VULPOIU: Ecouri

ECOURI

 

În zori îmi surâd ecouri,
Sculptate în aroma unui vis
Ce-mi leagănă versu-n tangouri
Parcă dintr-un talmud desprins.

Roua îmi șoptește-n necuvânt,
I-aud ecoul ca pe un colind
Mi-atinge gândul ca pe un alint
Ca pe un tămâiet veșmânt.

Privesc ecoul unei raze,
Ce se ascunde-ntr-un poem
Ceruri de jad îmi desenează
Pe-al mării mele șevalet peren.

Ascult ecoul unei morți,
Și ceasul ei crăpat la miazănoapte
Când s-a tras destinul meu la sorți
La ruleta profanelor păcate.

Eu sunt ecoul ce urlă-n necuvânt,
Cu osârdie prea nerostit în rugi
Ca într-un sacru legământ
Cu mir de nard cântat de Demiurgi.

—————————–––––––––

Cristian Gabriel VULPOIU

21 martie 2019

Elena TUDOSA: Viața noastră ca o Poezie

Viața noastră ca o Poezie

                      ( O poezie ție, care ești sus în cer cu îngerii!)

 

E viata noastră ca o Poezie,
Destinul doar într-nsa îl citești,
E liniștea și mângâierea vie,
Pe care uneori ai vrea s-o întâlnești.
O-nșiruire de cuvinte-n rânduri,
Din suflet așternute pe o coală de hârtie,
Pline de sentimente și de gânduri,
Ce le închin cu dor și dragoste azi ție.
E amintirea când strânsă la pieptul tău,
Iți auzeam tictacul inimii cum bate,
Si cât de fericită eram atuncea eu,
Iar astăzi ești cu mine doar tu, Singurătate.
Și ochii tăi albaștri ce mi -au scăldat ființă
Ii caut printre stele sperând că -i voi găsi,
In amintirea lor mi-a rămas doar credința,
Speranța ca măcar, în vis i-oi întâlni.
Mi-i dor de viața noastră cu bune si cu rele,
Unde ești suflet drag?… mi-i dor de o îmbrățișare,
Cine s-alinte astăzi zbuciumul inimii mele,
Răpită de durere și amintiri amare?
Aștern aceste rânduri si gândul mi-i la tine,
Încet se lăsa noaptea neagră și pustie
Mă rog la Dumnezeu acolo să fii bine
Și inima mi- alint scriindu-ți o poezie!

——————————-

Elena TUDOSA

21 martie 2019

 

Anatol COVALI: Ca şi voi

Din prea multã iubire mi-am pus
al meu suflet din lacrimi sã cânte
rãstignirea la care-s supus
când bat cuie-n arìpile-mi frânte.

 

Ca şi voi, dragi prieteni, suport
sã trãiesc umilit în mizerii
şi pe umeri întruna sã port
cu ruşine povara puterii.

Sunt un sclav umilit, ca şi mulţi
dintre voi, obligat sã ia-n seamã
pe aceşti paranoici oculţi
care-n jur risipesc numai teamã.

N-am curaj spre înalt sã privesc
şi din cruntã durere sã mârâi.
Mi se pare aproape firesc
cã prin mâlul durerii mã târâi.

Şi chiar dacã în mine de mult
e un iureş cumplit de regrete,
nu-ndrãznesc sã mã-nchipui tumult
sau izvor în a chinului sete.

Ca şi voi încontinuu aştept
sã îi vãd pe-ai dreptãţii sfinţi îngeri
arãtându-ne drumul cel drept
şi oprind ale noastre înfrângeri.

Resemnat stau în trist şi visez
la o blândã şi caldã luminã,
când din al împlinirilor miez
va muşca bucuria-mi deplinã.

Şi mã fac cã nu ştiu cât de dens
este zbuciumul ce mã frãmântã,
când în lipsa aceasta de sens
al meu suflet din lacrime cântã.

1993

————————————–

Anatol COVALI

București

Irina-Cristina ŢENU: Pot fi…

Azi, de ziua poeziei,
Pot fi ploaie, pot fi vânt,
Pot fi gând pierdut prin ceață,
Pot fi soarta unui vis,
Pot fi vis din ăl promis,
Pot fi toamnă-primăvară,
Pot fi vară,
Pot fi iarnă,
Pot fi fulg de nea iară și iară.
Pot fi o carte prea deschisă,
Cu pagini îngălbenite de un timp îmbătrânit prea devreme.
Pot fi carte așezată pe un scrin,
La lumina plăpândă a ultimei răsuflări a unei lumânării albe,
Pot fi acea carte care așteaptă să fie citită nu de vântul ce șuieră prin gări pustii,
Nu de lacrima ce cade din ochiul ce-o pierde de dor.
Pot fi acea carte pe care nimeni nu o citește cum vrea ea,
Și devine o poveste citită în fuga de oameni
Care o înțeleg cum vor sau cum pot, printre rânduri.
Pot fi o țigară care se consumă prea mult, prea repede, prea cum vrea ea,
Pot fi o floare ofilită, uitată în glastră, neudată la timp de un strop de ceva…poate de iubire.
Pot fi o aripă frântă din care se scurg stropi de sânge,
Pe care nu-i vede nimeni.
Sunt stropi invizibili ai unei dureri fără glas…
Pot fi glas fără cuvinte și cuvinte fără glas,
Pot fi amintire pitită într-un colț de inimă sau doar într-un colț…întunecat, rece, sordid.
Pot fi suflet bun într-o lume (ne)bună,
Pot fi pas de gheață pe asfaltul fierbinte,
Pot fi zumzet de albină ieșită din stup
Să colinde lumea de salcâmi sau… poate o floare de nu mă uită.
Pot fi o lume pentru un suflet cald,
Pot fi un suflet cald într-o lume rece,
Pot fi întrebare fără răspuns
Și răspuns fără întrebare.
Pot fi rug pe care ard amintiri dintr-un timp pierdut
Printre lacrimi ce cuvântă despre un dor ce prin inimă se avântă.
Pot fi suflet (ne)iubit ce se ascunde printre litere
Ce dansează pe hârtie, mândra horă a unirii.
Pot fi multe în prea puțin,
Pot fi câte puțin din toate,
Pot fi toate dintr-odată,
Dar nu sunt.
Azi sunt trestie ce cugetă,
Sunt iubire,
Sunt speranță,
Sunt o lacrimă de dor,
Sunt un mugur ce așteaptă vântul cald de primăvară,
Sunt pământ lipsit de flori,
Sunt o umbră pe pâmânt,
Sunt al vieții glas ce spune:
Azi doar cuget, deci exist.

———————————

Irina-Cristina ŢENU

21 martie 2019

Dunia PĂLĂNGEANU: Rugă pentru poeți

Rugă pentru poeți

 

Rugați-vă să se nască poeții pe lume,
Decât lacomi,lichele,bețivi fără nume,
Ce-n față zâmbesc și-n spate te fură
Cu veninul curgând din priviri și din gură.

De se naște-un poet e încă speranță
În spicul de aur,sub astre și-n viață,
E încă iubire și senin la hotare,
Și liniște-n suflet ,și-n marea cea mare.

Idealuri sublime și noian sfânt de vise
Încrustate sunt aprig în filele scrise,
Și paloș e versul, și plumb de cuvinte
În loc de-armă rece stă gândul fierbinte.

Cu pana se luptă să schimbe ceva
În lumea sordidă,în iarna cea grea,
Printre vicleni,paparude,blesteme,
El trece cu plugul și seamănă stele.

Ce-ar fi astă lume fără tine, poete,
Doar spini grei pe frunte și timpul în plete,
Minciună,teroare,frig și infern
și turme de oameni adunați la un semn?

Palide ceasuri,eclipse de zare,
Și bieții roboți cu privirile-amare,
Nici inimi nu bat în ziua sălcie
Ci doar bolovanii cu puls de stihie.

Rugați-vă să se nască poeții pe lume,
Cătușe de fier nici n-or să mai sune,
Păziți vor fi pruncii când în noapte ardent
Va rosti rugăciunea un glas de poet.

Păzită e țara,ocrotită și bună,
Când trece poetul și rimele sună,
Că toate pe lume au un rost și-nceput
De la flacăra vie aprinsă-n cuvânt .

—————————————————–

Dunia PĂLĂNGEANU

Giurgiu

21 martie 2019

Dan-Obogeanu Gheorghe: Rugăciunea primei stele

Rugăciunea primei stele

 

Ma iartă, Doamne, fără nori
Să strălucesc, pe Cer, în seară,
Și când mă prinde somnu-n zori
S-apuc să-ți cer iertare iară!

Sunt prima dintre mii de stele
Ce m-am rugat în seara asta,
Să fie dulci vorbele mele,
Și nu-mi închide, Tu, fereastra….

Să intre pân ‘ la tine-n Casă
Lumina ce mi-ai pus-o Vie ,
Să luminez pe a ta Masă
Prescurea și Viţa-de-Vie

Din care Tainele Iubirii
Se-mpart, în Cruci, peste morminte,
Și-n toată vremea Devenirii
Să nemurim printre Cuvinte….

Sunt prima Stea din prima seară,
Primește-mi Jertfa-n Rug de ceară!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

10 martie 2019

Alla TONU: Poezie

VULTURUL ȘI POETUL

 

Ați mai văzut vre-o dată
Sub cer imens planând
Un vultur ca un fulger
Aripa desfăcând?

Ați mai văzut cum zboară,
Văzduhul penetrează,
Cu ochii săi ca focul
Tot cerul îl scrutează?

Ați mai văzut cum cântă
Un imn de libertate,
Cum taie norii falnic,
Nu-i frică nici de moarte?

Așa e și poetul
Urcat pe culmi de slavă,
El soarbe cu tot pieptul
A gloriei octavă.

Cu cugetul său liber,
Cu inima cântând,
De sus precum un vultur
Privește la pământ.
––––––––––-
Ați mai văzut vreodată
Din ceruri coborât
Cu ochii triști un vultur
Cu aripa-n pământ?

Cât de ridicol pare,
Cât de ne-ajutorat,
În aripa grea, mare
Îți pare-mpiedicat.

Asa e și poetul
În viața pământească,
Se-mpiedică în aripi
Cercând ca să pășească .

 

POEZIE

 

Ești inima mea,
rugăciunea mea,
lacrimile și zâmbetul meu,
durerea și respirația mea,
sudoarea, sângele meu,
ești viața mea… poezie.

————————-

Alla TONU

Chișinău, Moldova

21 Martie 2019

Foto: Internet