Rugați-vă să se nască poeții pe lume,
Decât lacomi,lichele,bețivi fără nume,
Ce-n față zâmbesc și-n spate te fură
Cu veninul curgând din priviri și din gură.
De se naște-un poet e încă speranță
În spicul de aur,sub astre și-n viață,
E încă iubire și senin la hotare,
Și liniște-n suflet ,și-n marea cea mare.
Idealuri sublime și noian sfânt de vise
Încrustate sunt aprig în filele scrise,
Și paloș e versul, și plumb de cuvinte
În loc de-armă rece stă gândul fierbinte.
Cu pana se luptă să schimbe ceva
În lumea sordidă,în iarna cea grea,
Printre vicleni,paparude,blesteme,
El trece cu plugul și seamănă stele.
Ce-ar fi astă lume fără tine, poete,
Doar spini grei pe frunte și timpul în plete,
Minciună,teroare,frig și infern
și turme de oameni adunați la un semn?
Palide ceasuri,eclipse de zare,
Și bieții roboți cu privirile-amare,
Nici inimi nu bat în ziua sălcie
Ci doar bolovanii cu puls de stihie.
Rugați-vă să se nască poeții pe lume,
Cătușe de fier nici n-or să mai sune,
Păziți vor fi pruncii când în noapte ardent
Va rosti rugăciunea un glas de poet.
Păzită e țara,ocrotită și bună,
Când trece poetul și rimele sună,
Că toate pe lume au un rost și-nceput
De la flacăra vie aprinsă-n cuvânt .
—————————————————–
Dunia PĂLĂNGEANU
Giurgiu
21 martie 2019